Evanghelia de duminică: învierea fiicei lui Iair
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Despre 3 morţi ne spune Evanghelia că i-a înviat Isus Mântuitorul: fiica lui Iair, tânărul din Nain şi Lazăr. Între aceşti trei morţi este o deosebire: fiica lui Iair abia numai adormise; tânărul din Nain mergea deja spre cimitir, iar Lazăr începuse a mirosi. Erau 3 diferite stări de moarte.
Aşa stau şi oamenii faţă de boala şi moartea cea sufletească. Unii au adormit numai în răutăţi, alţii merg spre cimitir, alţii au murit demult. Sunt diferite stări de boală şi moarte sufletească, dar toate sunt pe o formă de rele şi primejdioase.
Vai, ce lucru grozav este boala şi moartea cea sufletească!
Ce lucru grozav este un om ce a murit în păcate şi fărădelegi, ajungând un mort ce trăieşte. Şi, vai ce lucru şi mai grozav este când cineva se crede viu, dar el este mort cu sufletul. Acestora le punem în faţă cuvintele sf. Ioan Gură de Aur:
Când un suflet nu are în sine nimic sănătos, chiar de s-ar părea că trăieşte, totuşi el a murit. Omule, de unde pot eu să ştiu că tu ai un suflet viu, care trăieşte? Că poate, unde mergi pe drum? Dar pe drum merg şi animalele cele necuvântătoare. Că poate, unde mănânci şi bei? Dar aceasta o fac şi fiarele cele sălbatice. Că poate, stai drept pe două picioare?
Dar aceasta îmi arată mie mai cu seamă că tu eşti fiară cu chip de om. Căci dacă ai toate cele ale fiarei sălbatice, iară spaima ei de om nu o ai, apoi atuncea ceea ce văd în tine mi se pare mai mult un monstru... Deci de unde să pot eu şti că tu ai un suflet de om, când tu azvârli cu picioarele ca şi măgarii, când eşti răutăcios ca şi cămila, când muşti ca şi urşii, când furi ca şi vulpile, când eşti neruşinat ca şi câinele? Aşadar de unde aş putea afla că ai un suflet de om? Sau poate voieşti a-mi arăta că ai un suflet mort şi unul viu? (din omiliile sf. Ioan Gură de Aur 2 Cor. 6).
Oh! Ce lucru grozav este boala şi moartea cea sufletească. Dar slăvit să fie Domnul căci El nu ne-a lăsat în osânda acestei morţi. El a murit pentru iertarea noastră şi a înviat pentru învierea noastră la o viaţă nouă. Oricât ar fi de bolnav sufletul nostru, chiar dacă ar fi şi murit în păcate şi fărădelegi, noi îl putem scăpa primindu-L pe Cel ce a zis: Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi (Ioan 11, 25).
Pentru scăparea celor 3 morţi pe care i-a înviat Isus, Evangheliile ne spun că părinţii lor au alergat la Isus cerând ajutorul Lui. Pe tânărul din Nain îl plângea mama lui, pe fiica lui Iair, părinţii ei, iar pe Lazăr surorile lui.
Aşa trebuie să facem şi noi când se îmbolnăveşte fiica noastră cea iubită şi una născută: sufletul nostru, viaţa noastră cea sufletească. Să alergăm şi noi cu credinţă la Isus Mântuitorul; să crezi şi să te încrezi într-un Isus Mântuitor al tău, care a murit pentru tine, pentru păcatele tale, pentru iertarea ta şi învierea ta la o viaţă nouă.
Dragă cititorule! Ia seama că şi tu ai un bolnav în casa ta: sufletul tău. De când tot plânge şi suspină acest bolnav, şi tu stai liniştit şi nepăsător? De când tot strigă pe tine acest bolnav să chemi pe Doctorul vieţii, pe Isus Mântuitorul - şi tu n-asculţi rugarea sufletului tău? Tu ai un mort în casa vieţii tale; sufletul tău a murit în păcate, şi tu nu te îngrozeşti? Şi tu nu plângi? Şi tu n-alergi să-L afli pe Isus Mântuitorul? O, nu mai zăbovi, fratele meu! Aleargă îndată la El!
Şi încă o învăţătură de mare preţ putem afla în Evangheliile cu învierea celor 3 morţi.
După fiecare înviere, Domnul a dat o oarecare însărcinare celor din jurul Său. Daţi pe cel înviat mamei sale! - a zis Domnul după învierea tânărului din Nain. Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă - a zis după învierea lui Lazăr. Daţi-i să mănânce - a zis după învierea fiicei lui Iair.
Ce adânc înţeles este şi în aceste însărcinări! Cei ce învie din moartea păcatelor trebuie ajutaţi spre a-şi căpăta viaţa deplină şi a se feri de o nouă boală şi moarte. Tânărul scos din societăţile rele, trebuie redat mamei; trebuie să se îngrijească şi să fie îngrijit să n-apuce iar pe căile pierzării. Cel scăpat de patimi este încă legat cu maramele lumii; trebuie ajutat să se dezlege deplin.
Şi mai presus de toate, toţi cei înviaţi din boala şi moartea cea sufletească, au lipsă de hrană; trebuie să le dăm mâncare duhovnicească. Un suflet scăpat de patimi şi păcate este ca un biet bolnav abia scăpat din ghearele morţii. Sănătatea şi însănătoşirea lui e condiţionată de mâncare; trebuie să mănânce, altcum nu se poate pune pe picioare. Aşa e şi cu un suflet scăpat de boala şi moartea păcatelor; el este încă slab şi plăpând; el are lipsă de mâncare duhovnicească.
Mai ales noi cei din Oastea Domnului să luăm pe sufletul nostru această învăţătură.
Daţi-le să mănânce celor ce intră în Oastea Domnului! Atâţia şi atâţia din cei care intră în Oastea Domnului sunt încă nişte suflete slabe şi slăbite de boala cea grea în care au zăcut. Daţi-le să mănânce, scumpii mei fraţi ostaşi care sunteţi tari, căci altcum sunt în primejdia să cadă iarăşi în boala din care au scăpat. Prin foaia aceasta şi prin cărţile religioase noi tocmai lucrul acesta îl căutăm: să dăm mereu hrană duhovnicească celor intraţi în Oaste. Toţi copiii Domnului sunt datori să ne ajute în lucrarea aceasta.
Daţi-le să mănânce celor intraţi în Oastea Domnului!
Iosif Trifa.