Evanghelia de duminică: voi sunteţi lumina lumii şi sarea pământului (1)

Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor. Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor (Matei 5, 14-20).

Minunatele învăţături din Evanghelia de duminică le-a spus Isus apostolilor cărora le-a şi dat putere - mai ales după pogorârea Duhului Sfânt - să se facă cu adevărat lumina lumii şi sarea pământului. Dar nu numai apostolilor, ci şi nouă ne-a lăsat Domnul să fim şi să ne facem lumina lumii şi sarea pământului.

Ca să putem face şi noi acest lucru, trebuie să ne dăm seama de două lucruri. Întâi să ne dăm seama că trebuie să luăm lumină din lumina lui Hristos. Eu sunt lumina lumii, a zis Isus (Ioan 8, 12). Eu am venit ca lumină în lume, ca oricine crede în Mine să aibă lumina vieţii (Ioan 12, 46), ca să vă faceţi fiii luminii (Ioan 12, 35). Iată vedeţi, Isus spune apriat că oricine crede în El trebuie să se facă un fiu al luminii şi un răspânditor de lumină evanghelică. Vorbele lui Isus: Oricine crede în Mine, are lumina vieţii, înseamnă să-L primeşti cu adevărat pe Mântuitorul şi Jertfa Lui cea sfântă care te-a iertat şi te-a scăpat de moartea păcatului; aceste vorbe înseamnă să te hotărăşti la o viaţă nouă cu Domnul, să te naşti din nou ca o făptură nouă la o viaţă după Evanghelie cu Domnul. Numai după ce ai făcut acest lucru, vei putea fi o lumină şi un răspânditor de lumină evanghelică.

Ca să înţelegeţi mai bine acest lucru, voi spune că în fiecare suflet de om stă un sfeşnic cu o lumină neaprinsă. Numai după ce L-ai primit cu adevărat pe Domnul şi Mântuitorul Isus Hristos, se aprinde această lumină în sufletul tău şi în inima ta. Iar când s-a aprins acest sfeşnic, atunci dintr-odată se face lumină mare în sufletul tău şi începi şi tu să luminezi, în casa ta, în jurul tău, între vecinii şi cunoscuţii tăi. Când s-a aprins în tine darul limbilor de foc, darul, harul şi lumina Duhului Sfânt, atunci începi şi tu să arzi de dorul şi râvna de a aprinde şi tu pe alţii pentru Domnul; atunci începi şi tu să luminezi cu pilda vieţii tale, cu râvna ta pentru lucrul Domnului, şi cu faptele cele bune.

Ai tu, cititorule, lumina lui Hristos în sufletul tău? Ia seama să nu te înşeli. Faptele tale îţi arată mai bine, de ai primit sau ba această lumină. Cine zice că este lumină, dar urăşte pe fratele său, este un mincinos (1 Ioan 2, 9). O, cât de mulţi sunt şi azi fiii întunericul! Lumina (Isus) a venit în lume, dar oamenii iubiră mai mult întunericul (Ioan 3, 19). Tu cititorule de ce stai în umbra de moarte a păcatelor? (Luca 1, 79).

Voi sunteţi sarea pământului, a zis altădată Isus apostolilor Săi. Sarea are mare putere şi e de mare preţ. Învăţaţii spun că această putere stă în aceea că sarea e alcătuită din două feluri de materie: una se cheamă clor, şi e o otravă puternică, iar alta natrium, şi e bună. Din contopirea acestor două materii, a ieşit un lucru atât de bun. E plină de înţeles această alcătuire. Aşa se face şi un creştin, sarea pământului: firea lui cea păcătoasă se împreună cu Jertfa Domnului, cu Sângele Domnului de pe Cruce, şi din această împreunare omul se face o sare binecuvântată. Tot creştinul care a primit cu adevărat pe Mântuitorul şi trăieşte cu El şi Evanghelia Lui, este o sare binecuvântată care împiedică stricăciunea acestei vieţi prin pilda cea bună a vorbelor sale, a vieţii sale, a faptelor sale.

Şi tu iubite cititorule, poţi fi şi te poţi face o astfel de sare binecuvântată. Dintr-o otravă şi dintr-un om stricat şi păcătos, te poţi face o sare binecuvântată, dacă primeşti pe Mântuitorul şi te hotărăşti la o viaţă nouă cu El. Numai cine L-a primit cu adevărat pe Isus Mântuitorul, poate aprinde, poate lumina şi poate săra.

Numai cine s-a aprins, poate aprinde şi pe alţii, numai cine are sare, poate săra.

Foc am venit să arunc pe pământ - şi cât de mult doresc să fie aprins - a zis Isus (Luca 12, 49)... Sare am adus - şi cât de mult doresc să fie sărat... Ai tu cititorule, acest foc şi această sare: lumina şi puterea Evangheliei, - şi dacă le ai, aprinzi cu ele şi sărezi cu ele şi pe alţii, sau prin vorbe urâte, prin minciuni, prin pilda cea rea a vieţii tale, împrăştii în lume întuneric şi otravă?

Iosif Trifa.