Evanghelia de duminică: cina Domnului

Şi Isus i-a răspuns: Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: Veniţi, căci iată că toate sunt gata. Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd, rogu-te să mă ierţi. Un altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog. Un altul a zis: Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat, şi a zis robului său: Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi. La urmă, robul a zis: Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc. Şi stăpânul a zis robului: Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. Căci vă spun că nici unul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea (Luca 14, 16-24).

Cina din pilda Evangheliei este Împărăţia lui Dumnezeu, adică mântuirea noastră cea sufletească prin Jertfa Fiului Său, iară cei chemaţi care n-au vrut să meargă la cină sunt creştinii cei cuprinşi de vârtejul daraverilor, ispitelor, patimilor şi păcatelor lumii acesteia. Evanghelia de duminică cu adevărat este parcă Evanghelia vremilor şi oamenilor de azi, pentru că niciodată n-a fost nepăsarea şi negrija de Împărăţia lui Dumnezeu, de cele sufleteşti, aşa de mare ca azi. Care să fie pricina acestui lucru? Unii zic că au uitat oamenii datoriile ce le au faţă de cele sufleteşti. Eu zic că-i alta. Isus a zis odată: Asemenea este Împărăţia lui Dumnezeu cu o comoară ascunsă într-o ţarină şi cine o află îşi vinde tot ce are ca să cumpere ţarina (Matei 13, 44). Cei mai mulţi creştini însă n-au aflat comoara sufletească, darul, puterea şi bucuria ce-o dă căutarea şi aflarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi de aceea nu-şi bat capul cu cele sufleteşti.

Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul - zice psalmistul, dar puţini au gustat şi au aflat bunătatea sufletească ce este în cina Domnului (Psalm 33, 8). Cine a aflat odată darul, puterea şi bucuria ce o dă cina Domnului, Jertfa Mântuitorului, aceluia nu-i mai trebuie nici o predică despre datoriile ce le are faţă de suflet. Toate le socotesc gunoaie ca să-L dobândesc pe Hristos, zicea ap. Pavel (Filipeni 3, 8) şi acesta este credeul şi celui ce a aflat comoara Împărăţiei lui Dumnezeu.

Cititorule! Nu cumva să crezi că Evanghelia de duminică te-ar mustra pentru că îţi ai ţarina ta, şi boii tăi şi lucrurile tale. Grija sufletului o laşi în urma tuturor afacerilor şi daraverilor tale - pentru asta te mustră Evanghelia. În mijlocul vieţii şi frământărilor noastre trebuie să stea cina Domnului, Împărăţia lui Dumnezeu - şi noi n-avem lucrul acesta. Într-o altă pildă Isus a zis că Împărăţia lui Dumnezeu este asemenea unui aluat pe care o femeie îl pune într-un vas de făină şi se dospeşte toată făina (Matei 13, 33). Aşa, iubite cititorule, şi grija de suflet trebuie să dospească, să copleşească toate frământările şi alergările noastre.

Poţi pune într-o oală la foc cele mai scumpe mâncări, că dacă nu le sărezi, nu-s bune de nimic. Aşa şi averea ta, banii tăi, alergările tale, învăţătura ta, trebuie sărate cu sarea grijii şi îngrijirii de cele sufleteşti căci altcum nu ţi-s bune de nimic.

Şi de încheiere încă ceva. Mulţi oameni se dezvinovăţesc aşa: Viaţa-i atât de copleşită de greutăţi că nu ne mai rămâne răgaz şi pentru cele sufleteşti. Dar lucrul stă tocmai întors pentru că Isus a zis: căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte vi se vor da pe deasupra (Matei 6, 33). Noi însă lăsăm grija de cele sufleteşti înapoia tuturor afacerilor, şi de aceea nu mai scăpăm din jugul greutăţilor, ci tot mai afund şi mai afund ne băgăm în ele.

Iosif Trifa.