Evanghelia de duminică: cina Domnului

Și Isus i-a răspuns: Un om a dat o cină mare, și a poftit pe mulți. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiți: Veniți, căci iată că toate sunt gata. Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd, rogu-te să mă ierți. Un altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog. Un altul a zis: Tocmai acum m-am însurat, și de aceea nu pot veni. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat, și a zis robului său: Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății, și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi. La urmă, robul a zis: Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, și tot mai este loc. Și stăpânul a zis robului: Ieși la drumuri și la garduri, și pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa. Căci vă spun că nici unul din cei poftiți, nu va gusta din cina mea (Luca 14, 16-24).

Cina din pilda Evangheliei este Împărăția lui Dumnezeu, adică mântuirea noastră cea sufletească prin Jertfa Fiului Său, iară cei chemați care n-au vrut să meargă la cină sunt creștinii cei cuprinși de vârtejul daraverilor, ispitelor, patimilor și păcatelor lumii acesteia. Evanghelia de duminică cu adevărat este parcă Evanghelia vremilor și oamenilor de azi, pentru că niciodată n-a fost nepăsarea și negrija de Împărăția lui Dumnezeu, de cele sufletești, așa de mare ca azi. Care să fie pricina acestui lucru? Unii zic că au uitat oamenii datoriile ce le au față de cele sufletești. Eu zic că-i alta. Isus a zis odată: Asemenea este Împărăția lui Dumnezeu cu o comoară ascunsă într-o țarină și cine o află își vinde tot ce are ca să cumpere țarina (Matei 13, 44). Cei mai mulți creștini însă n-au aflat comoara sufletească, darul, puterea și bucuria ce-o dă căutarea și aflarea Împărăției lui Dumnezeu și de aceea nu-și bat capul cu cele sufletești.

Gustați și vedeți că bun este Domnul - zice psalmistul, dar puțini au gustat și au aflat bunătatea sufletească ce este în cina Domnului (Psalm 33, 8). Cine a aflat odată darul, puterea și bucuria ce o dă cina Domnului, Jertfa Mântuitorului, aceluia nu-i mai trebuie nici o predică despre datoriile ce le are față de suflet. Toate le socotesc gunoaie ca să-L dobândesc pe Hristos, zicea ap. Pavel (Filipeni 3, 8) și acesta este credeul și celui ce a aflat comoara Împărăției lui Dumnezeu.

Cititorule! Nu cumva să crezi că Evanghelia de duminică te-ar mustra pentru că îți ai țarina ta, și boii tăi și lucrurile tale. Grija sufletului o lași în urma tuturor afacerilor și daraverilor tale - pentru asta te mustră Evanghelia. În mijlocul vieții și frământărilor noastre trebuie să stea cina Domnului, Împărăția lui Dumnezeu - și noi n-avem lucrul acesta. Într-o altă pildă Isus a zis că Împărăția lui Dumnezeu este asemenea unui aluat pe care o femeie îl pune într-un vas de făină și se dospește toată făina (Matei 13, 33). Așa, iubite cititorule, și grija de suflet trebuie să dospească, să copleșească toate frământările și alergările noastre.

Poți pune într-o oală la foc cele mai scumpe mâncări, că dacă nu le sărezi, nu-s bune de nimic. Așa și averea ta, banii tăi, alergările tale, învățătura ta, trebuie sărate cu sarea grijii și îngrijirii de cele sufletești căci altcum nu ți-s bune de nimic.

Și de încheiere încă ceva. Mulți oameni se dezvinovățesc așa: Viața-i atât de copleșită de greutăți că nu ne mai rămâne răgaz și pentru cele sufletești. Dar lucrul stă tocmai întors pentru că Isus a zis: căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vi se vor da pe deasupra (Matei 6, 33). Noi însă lăsăm grija de cele sufletești înapoia tuturor afacerilor, și de aceea nu mai scăpăm din jugul greutăților, ci tot mai afund și mai afund ne băgăm în ele.

Iosif Trifa.