Evanghelia de duminică: tămăduirea celor 10 leproşi (1)

Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe, şi-au ridicat glasul, şi au zis: Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi! Când i-a văzut Isus, le-a zis: Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor! Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, şi I-a mulţumit. Era samaritean. Isus a luat cuvântul, şi a zis: Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu? Apoi i-a zis: Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit (Luca 17, 12-19).

Să luăm aminte că Evanghelia de duminică se petrece şi azi. Beteşug de lepră este şi astăzi şi oameni leproşi sunt şi astăzi destui. Deosebirea e numai atât că oamenii de azi nu poartă boala leprei în oasele lor, ci în sufletul lor. Lepra era o boală cumplită ce atacă mai întâi pielea cu răni şi bube rele. Intră apoi în oase şi le strâmbă, făcând din om un schelet, un mort viu ce umblă rătăcitor până ce moartea îl bagă în pământ.

Aşa-i, iubite cititorule, şi păcatul. O lepră, o boală cumplită ce cuprinde tot mai mult şi mai mult sufletul, până când îl strică şi îl omoară de tot. Şi păcătosul este un mort viu (Efes. 2, 1). O, dacă ni s-ar da nouă putinţa să vedem sufletele oamenilor de azi în chip văzut, ne-am îngrozi de mirozeniile şi sluţeniile sufletelor atacate de lepra păcatului.

Lepra era o boală contagioasă, şi cei cuprinşi de ea erau scoşi afară dintre ceilalţi oameni. Şi păcatul este o astfel de boală contagioasă de care tot creştinul trebuie să se ferească. Sunt însă atâţia creştini care se duc duminicile şi serile unde se vorbesc tot felul de vorbe porcoase şi sunt atâţia părinţi care îşi lasă copiii nopţile de se umplu de lepră, de boală sufletească.

Cei 10 leproşi s-au tămăduit după ce s-au întâlnit cu Isus şi cu lacrimi s-au rugat Lui: Isuse, Doamne, ai milă de noi! Tot aşa se poate curăţi şi un creştin de lepra păcatului. Întâi trebuie să simţeşti lepra păcatului ce ţi-a cuprins sufletul cu rană de moarte şi apoi cu sufletul rănit să cazi în faţa Mântuitorului cu lacrimi strigând: Isuse, Mântuitorule, ai milă de mine şi mă scapă din pieire sufletească!

Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor - a zis Isus leproşilor - pentru că preoţii erau puşi în acele vremuri de control asupra celor leproşi şi ei dădeau atestat despre cei curăţiţi. Preoţilor li s-a încredinţat şi azi controlul sufletesc despre bolile sufleteşti ale oamenilor şi taina mărturisirii cheamă şi azi pe oameni să-şi arate bolile sufleteşti. Câţi însă se mărturisesc regulat şi bine?

Cei 10 leproşi după ce s-au tămăduit, au uitat pe marele lor binefăcător, - şi numai unul s-a întors să-I mulţumească. O ce mult se potriveşte greşeala leproşilor cu purtările oamenilor de azi! Lumea este plină de mila şi de darurile Domnului. Ce mare dar este nouă spre pildă sănătatea, sau mintea, priceperea. D-apoi încă darurile cele sufleteşti pentru cine le ştie preţui şi folosi. Cel mai mare dar ce ni s-a dat nouă este Jertfa Crucii prin care ne-a izbăvit şi pe noi Domnul ca pe cei 10 leproşi. Atâtea daruri ni s-au dat nouă, încât ar trebui să stăm tot în coate şi genunchi cu rugăciuni de mulţumită lui Dumnezeu. Dar îi aşa de puţină mulţumirea între creştinii de azi şi asta încă-i o dovadă că nu trăim şi nu înţelegem Evanghelia cea adevărată.

Dar şi mai mult greşim decât cei 9 leproşi când în loc de mulţumită, noi batjocorim cu păcate darurile Domnului. Un astfel de batjocoritor este cel ce suduie de prea sătul şi sănătos; cel ce prădează banii şi averea ce i-a dat-o Dumnezeu sau n-ajută cu ea pe cel necăjit.

O astfel de batjocură este acel nărav urât şi păgân, că omul aleargă la aldămaş în crâşmă, de câte ori Dumnezeu l-a scăpat din ceva necaz, sau l-a ajutat în ceva izbândă. În atâtea chipuri şi feluri noi batjocorim mila şi darul Tatălui de sus.

Iată câte lucruri frumoase şi de suflet mântuitoare ne învaţă Evanghelia de duminică. Nu uita, cititorule, nu uita această învăţătură!

Iosif Trifa.