Evanghelia de duminică: tămăduirea celor 10 leproși (1)

Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși. Ei au stat departe, și-au ridicat glasul, și au zis: Isuse, Învățătorule, ai milă de noi! Când i-a văzut Isus, le-a zis: Duceți-vă și arătați-vă preoților! Și pe când se duceau, au fost curățiți. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus, și I-a mulțumit. Era samaritean. Isus a luat cuvântul, și a zis: Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar ceilalți nouă, unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu? Apoi i-a zis: Scoală-te și pleacă; credința ta te-a mântuit (Luca 17, 12-19).

Să luăm aminte că Evanghelia de duminică se petrece și azi. Beteșug de lepră este și astăzi și oameni leproși sunt și astăzi destui. Deosebirea e numai atât că oamenii de azi nu poartă boala leprei în oasele lor, ci în sufletul lor. Lepra era o boală cumplită ce atacă mai întâi pielea cu răni și bube rele. Intră apoi în oase și le strâmbă, făcând din om un schelet, un mort viu ce umblă rătăcitor până ce moartea îl bagă în pământ.

Așa-i, iubite cititorule, și păcatul. O lepră, o boală cumplită ce cuprinde tot mai mult și mai mult sufletul, până când îl strică și îl omoară de tot. Și păcătosul este un mort viu (Efes. 2, 1). O, dacă ni s-ar da nouă putința să vedem sufletele oamenilor de azi în chip văzut, ne-am îngrozi de mirozeniile și sluțeniile sufletelor atacate de lepra păcatului.

Lepra era o boală contagioasă, și cei cuprinși de ea erau scoși afară dintre ceilalți oameni. Și păcatul este o astfel de boală contagioasă de care tot creștinul trebuie să se ferească. Sunt însă atâția creștini care se duc duminicile și serile unde se vorbesc tot felul de vorbe porcoase și sunt atâția părinți care își lasă copiii nopțile de se umplu de lepră, de boală sufletească.

Cei 10 leproși s-au tămăduit după ce s-au întâlnit cu Isus și cu lacrimi s-au rugat Lui: Isuse, Doamne, ai milă de noi! Tot așa se poate curăți și un creștin de lepra păcatului. Întâi trebuie să simțești lepra păcatului ce ți-a cuprins sufletul cu rană de moarte și apoi cu sufletul rănit să cazi în fața Mântuitorului cu lacrimi strigând: Isuse, Mântuitorule, ai milă de mine și mă scapă din pieire sufletească!

Duceți-vă și vă arătați preoților - a zis Isus leproșilor - pentru că preoții erau puși în acele vremuri de control asupra celor leproși și ei dădeau atestat despre cei curățiți. Preoților li s-a încredințat și azi controlul sufletesc despre bolile sufletești ale oamenilor și taina mărturisirii cheamă și azi pe oameni să-și arate bolile sufletești. Câți însă se mărturisesc regulat și bine?

Cei 10 leproși după ce s-au tămăduit, au uitat pe marele lor binefăcător, - și numai unul s-a întors să-I mulțumească. O ce mult se potrivește greșeala leproșilor cu purtările oamenilor de azi! Lumea este plină de mila și de darurile Domnului. Ce mare dar este nouă spre pildă sănătatea, sau mintea, priceperea. D-apoi încă darurile cele sufletești pentru cine le știe prețui și folosi. Cel mai mare dar ce ni s-a dat nouă este Jertfa Crucii prin care ne-a izbăvit și pe noi Domnul ca pe cei 10 leproși. Atâtea daruri ni s-au dat nouă, încât ar trebui să stăm tot în coate și genunchi cu rugăciuni de mulțumită lui Dumnezeu. Dar îi așa de puțină mulțumirea între creștinii de azi și asta încă-i o dovadă că nu trăim și nu înțelegem Evanghelia cea adevărată.

Dar și mai mult greșim decât cei 9 leproși când în loc de mulțumită, noi batjocorim cu păcate darurile Domnului. Un astfel de batjocoritor este cel ce suduie de prea sătul și sănătos; cel ce prădează banii și averea ce i-a dat-o Dumnezeu sau n-ajută cu ea pe cel necăjit.

O astfel de batjocură este acel nărav urât și păgân, că omul aleargă la aldămaș în crâșmă, de câte ori Dumnezeu l-a scăpat din ceva necaz, sau l-a ajutat în ceva izbândă. În atâtea chipuri și feluri noi batjocorim mila și darul Tatălui de sus.

Iată câte lucruri frumoase și de suflet mântuitoare ne învață Evanghelia de duminică. Nu uita, cititorule, nu uita această învățătură!

Iosif Trifa.