Evanghelia de duminică: cu anevoie va intra bogatul în Împărăția lui Dumnezeu

Atunci I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei, și să se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. Și Isus le-a zis: Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei. După ce Și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo. Atunci s-a apropiat de Isus un om, și I-a zis: Învățătorule, ce bine să fac, ca să am viața veșnică? El i-a răspuns: De ce mă întrebi: Ce bine? Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile. Care? I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: Să nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta; și: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Tânărul I-a zis: Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea; ce-mi mai lipsește? Dacă vrei să fii desăvârșit, i-a zis Isus, du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino, și urmează-Mă. Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuții. Isus a zis ucenicilor Săi: Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor. Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot, și au zis: Cine poate atunci să fie mântuit? Isus S-a uitat țintă la ei, și le-a zis: La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință (Matei 19, 13-26).

Să luăm aminte! Nu cumva să credeți că Evanghelia de duminică ar cere de la noi să ne vindem averile și să le dăm săracilor, ca să ne putem mântui. Nu avuția și strângerea ei este o piedică pentru Împărăția lui Dumnezeu, ci piedicile sunt beteșugurile sufletești ce le scornește avuția în sufletul nostru, dacă nu băgăm de seamă. Evanghelia de duminică ne arată pe un om ce-și făcuse din bogăție un idol pe care îl avea mai drag și mai de preț decât mântuirea lui sufletească. Bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea, zicea psalmistul, dar greșeala aceasta este, că oamenii își lipesc inima mai tare de bogățiile pământului decât de Mântuitorul și de bogățiile cele sufletești.

În multe chipuri și feluri se poate vedea și azi Evanghelia de duminică. Eu am văzut-o și astă vară într-un sat. Ieșiseră domnii de la judecătorie în afacerea unui om ce pârâse pe altul că s-a băgat cu hotarul pe el. Cel pârât tăgăduia (cu toate că se vedea bine că și-a lărgit hotarul cu nedreptate). Atunci judecătorul l-a poftit pe cel pârât să pună jurământ. Pârâtul a stat puțin pe gânduri (așa cum stă omul în chipul de sus) și apoi odată a pus piciorul pe piatra de hotar și a jurat, sau mai bine zis și-a dat sufletul pentru o bucată de 50 cm de pământ (cam cât îi trebuia de groapă).

Ca și în chipul de sus, și pe omul acela, Evanghelia îl chema să iese din lăcomie și să plece după Isus, dar lăcomia și diavolul îl îndemnau de la spate: nu te lăsa omule, sporește-ți averea - și omul a ascultat glasul lăcomiei și L-a părăsit pe Isus... pentru o brazdă de loc.

O, câte fac oamenii să-și sporească averile: jură strâmb, înșală, fură, omoară și își vând sufletul în sute de feluri, apucați de lăcomia de a-și înmulți avuțiile. De aceea zice Isus: cu anevoie vor intra cei avuți în Împărăția lui Dumnezeu!

Cititorule! La întrebarea: ce trebuie să fac ca să moștenesc viața de veci, acesta e răspunsul cel bun: să pleci după Hristos cu tot ce ai: cu averea ta, cu banii tăi, cu inima ta, cu ochii tăi, cu mâinile, cu picioarele tale, cu gura, cu vorba, cu scrisul și sfatul tău. Asta înseamnă și să te lepezi de toate patimile și păcatele tale. Dar sminteala-i tocmai asta că în asemănarea omului din Evanghelie, oamenii nu-și pun tot ce au în slujba lui Hristos, nu vreau să se despartă de anumite patimi și plăceri. Sunt mulți creștini foarte evlavioși... până când nu-i vorba de punga și averea lor, dar îndată ce vrei să le deschizi și punga pentru vreo faptă bună, ai gătat cu ei!

Creștinilor! Moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu pot fi numai fiii lui Dumnezeu, iar fiii lui Dumnezeu pot fi numai aceia care L-au primit pe Hristos și trăiesc cu Hristos, iar a trăi cu Hristos înseamnă că El este Stăpân și poruncitor în casa sufletului nostru. Dar când îl bagi pe cineva stăpân și poruncitor în casa ta, trebuie să-i dai lui cheile de la toate încăperile tale: de la casă, de la cămară, de la lada cu bani, de la pod, podrum... Dacă casa și cămara și lada și punga ta nu se deschid niciodată pentru cei săraci și alte fapte bune, acesta e semnul cel rău că tu nu L-ai primit cu adevărat pe Hristos și Evanghelia Lui.

Iosif Trifa.