Evanghelia de duminică: pilda datornicului nemilostiv

De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat, şi a zis: Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot. Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul, şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el, şi-l strângea de gât, zicând: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator. Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga, şi zicea: Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti. Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta, şi i-a zis: Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine? Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său (Matei 18, 23-35).

Evanghelia de duminică cuprinde o pildă tâlcuită şi explicată de Însuşi Mântuitorul. Omul împărat din pildă este Tatăl ceresc care ne iartă atâtea şi atâtea datorii de păcate multe şi grele, iar datornicul suntem noi oamenii, care sărim în capul de-aproapelui pentru toate nimicurile şi greşelile. Să luăm aminte că Evanghelia de duminică este pusă şi în Tatăl nostru când zicem: şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri. Vedeţi, ce mare apăs se pune pe iertarea de-aproapelui nostru?

Domnul Isus ne spune apriat că Tatăl ceresc ne iartă greşelile numai condiţionat, adică dacă şi noi iertăm pe cele ale semenilor noştri. Dacă nu facem acest lucru, e o minciună toată rugăciunea noastră şi tot numele nostru de creştini. Iubirea şi iertarea sunt semnele cele mai bune că cineva este un creştin adevărat şi cine nu le are, n-a primit cu adevărat pe Mântuitorul şi Evanghelia Lui.

Când eram preot la sat mi-aduc aminte că în scaunul mărturisirii, la îndemnurile mele să se împace cei sfădiţi şi să se ierte, cei mai mulţi răspundeau: asta n-o pot face, părinte, nu mă lasă inima să iert. Ba diavolul nu te lasă - răspundeam eu. El te orbeşte cu mânia, ca să nu-ţi dai seama de bunătatea lui Dumnezeu care te-a iertat prin Jertfa Fiului Său, şi tu nu vrei să ierţi. Diavolul te orbeşte să nu-ţi dai seama că tu ai stat de faţă la o judecătorie care te-a judecat la moarte şi pieire veşnică în numele paragrafului de lege care zice apriat: Plata păcatului este moartea (Rom. 6, 23). Din această osândă te-a scăpat Isus Hristos care a murit în locul tău, te-a scăpat prin Jertfa Lui, prin bunătatea şi mila Lui, - şi tu nu vrei să ierţi o nimica toată ce se cere de la tine!

O, dragă cititorule, dacă tu nu poţi ierta şi iubi, atunci să şti că tu n-ai gustat încă din darurile ce izvorăsc din Jertfa Crucii, tu n-ai stat încă la picioarele Crucii, tu eşti numai o spoială, dar nu un creştin adevărat. Cine a primit cu adevărat Jertfa Mântuitorului, cine s-a renăscut la o viaţă nouă cu El ca o făptură nouă, iertată şi mântuită, aceluia nu-i mai trebuie nici o predică despre iertare. Dă-i aceluia palme că el râde, batjocoreşte-l că el te laudă, dă după el cu pietre, că el răspunde cu rugăciune, înjură-l că el tace. O, cât de mult ştie ierta şi răbda un creştin adevărat, luând pildă de la Mântuitorul, care şi de pe Cruce cerea iertare celor care Îl răstigneau, zicând: Tată, iartă-le lor. Şi tu, cititorule, trebuie să faci aşa, altcum, dacă la greşeală răspunzi tot cu greşeală, la sudalmă tot cu sudalmă, la batjocură tot cu batjocură, eşti departe de Evanghelia Domnului şi de mântuirea sufletului tău. Eşti tu, cititorule, dintre aceia care, după ce au gustat din iertarea şi bunătatea lui Dumnezeu, s-au făcut un izvor de iertare şi iubire şi pentru alţii, sau eşti în chipul datornicului din Evanghelie? Fă-ţi socoata cum stai cu acest lucru!

Iosif Trifa.