Evanghelia de duminică: învierea tânărului din Nain

Acum duminică avem la rând Evanghelia cu învierea tânărului din Nain pe care o mamă cernită îl petrecea plângând la groapă. Isus a oprit convoiul, s-a atins de sicriu și a zis: Tinerelule, scoală-te, îți spun! Mortul a șezut în capul oaselor, și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui (Luca 7, 14-15).

Despre 3 morți ne spun Evangheliile că i-a înviat Isus: fiica lui Iair, tinerelul din Nain și Lazăr. Și oare numai pe aceștia trei morți i-a înviat Isus? O, nu. Domnul Isus a înviat și înviază milioane și milioane de morți - de cei morți cu sufletul. Moartea cea adevărată e moartea cea cu sufletul, e moartea cea sufletească. Despre aceasta strigă toate Scripturile să ne ferim de ea. Și vai, ce de moarte sufletească este azi în lume! E plină lumea de morți care trăiesc (Apoc. 3, 1).

Morții pe care i-a înviat Isus au fost toți oameni tineri. Ce mult spune și acest lucru! El ne spune că moartea cea sufletească bântuie și azi mai ales în rândul tineretului. Tinerimea e mai mult primejduită de a cădea în boala și moartea cea sufletească. Și o, ce grozavă este moartea aceasta!

Doi morți

De când eram preot la țară îmi aduc aminte de o întâmplare ce se potrivește foarte mult cu Evanghelia de duminică. Petreceam la groapă pe un tânăr credincios care adormise în Domnul. În drumul spre cimitir, iată o mamă ce trăgea de fiul ei să-l ridice dintr-un șanț unde-l doborâse patima beției. Era și acesta un mort; acesta era mortul cel adevărat, căci mortul meu din sicriu adormise în brațele Domnului, dar mortul cel din șanț adormise în brațele diavolului. Mortul meu din sicriu călătorea spre învierea și viața cea veșnică, dar mortul cel din șanț călătorea spre moartea și pieirea cea veșnică.

Vai, ce moarte sufletească a dat mai ales în tinerimea de azi! Mie mi se umplu ochii de lacrimi văzându-i pe tinerii noștri pe tot locul pe unde se îmbolnăvesc sufletele. Pe toate drumurile îi vezi pe tinerii noștri cu alcoolul, cu țigara și cu sudalma în gură. Eroii cârciumilor, chefurilor și păcatelor sunt mai ales tinerii. De altcum cred că e de prisos să mai vorbesc despre răul acesta. Îl vede toată lumea. Eu mă întreb unde sunt părinții acestor copii care cad în moarte și pieirea sufletească? Pe cei trei morți din Evanghelie îi plângeau părinții lor. Unde sunt lacrimile, rugăciunile și privegherea părinților pentru copiii lor apucați în calea pierzării?

Tatăl și copilul pierdut

De când eram la țară, îmi aduc aminte de un om care ieșise la hotar cu un prunc mic. Tatăl - cam plăcându-i somnul - s-a pus la o umbră și a adormit. Pruncul a rămas jucându-se. Când s-a trezit, pruncul nu mai era nicăieri. A strigat el pe degeaba. Pe urmă căutându-l l-a aflat înecat într-un pârâu. În timp ce omul dormise, pruncul s-a depărtat și ajungând la apă, s-a înecat.

Cam așa fac și părinții copiilor de azi. Ei dorm liniștiți, în vreme ce copiii lor umblă nopțile și se îneacă sufletește în valurile stricăciunilor. Ce lucru dureros este acesta și ce plin de răspundere sufletească!

O, ce lucru grozav e moartea cea sufletească! Din această moarte ne poate scăpa și învia numai Isus Mântuitorul. Pe morții din Evanghelie i-a înviat Isus. Din moartea cea sufletească ne poate învia numai El prin darul și harul Duhului Sfânt.

Despre cum trezește Duhul Sfânt pe om din somnul și moartea păcatelor - puteți citi pe larg în cartea Oglinda inimii omului. Aici voi spune numai atât, că orice păcătos se poate trezi și poate învia la o viață nouă, dacă-L primește pe Domnul și Jertfa Lui cea izbăvitoare. În special către voi, tinerilor, se îndreaptă chemările Evangheliei de duminică.

O, dragă tinere, eu te văd amestecat între cei răi... te văd cufundat în duhul acestei lumi... te văd prin locurile cele rele, pe unde se îmbolnăvesc sufletele; pe la cârciumi, chefuri, petreceri... te văd apucat în ghearele patimilor rele... te văd bolnav; văd boala din sufletul tău... te văd doborât de păcate... te văd ieșind din cetatea vieții sufletești... văd cum te duc la groapă pe umerii lor societățile și patimile rele... oprește-te, dragă suflete, oprește-te din această cale a pieirii veșnice. Isus Mântuitorul a strigat pe cei ce-l duceau pe tânărul din Nain: stați pe loc; opriți-vă din calea spre cimitir...

Stai pe loc - îți zice și ție Evanghelia. Oprește-te în loc și dă-ți seama unde ești, încotro mergi. Oprește-te în loc și vezi pe cei ce te duc la groapă pe umeri: societățile și patimile cele rele. Oprește-te în loc, suspină după ajutor și harul Duhului Sfânt îndată te va ridica. Oricât ai fi tu, dragă suflete, de căzut și decăzut - tu poți învia la o viață nouă. Duhul Sfânt poate face această minune. Se cere însă și de la tine ceva. Duhul Sfânt așteaptă lacrimile tale, așteaptă suspinul tău, așteaptă oftatul tău: vai mie, sunt pierdut, Isuse Mântuitorule, nu mă lăsa...

Aici voi spune că și părinții pot ajuta învierea cea sufletească a copiilor lor cuprinși de păcate. Pe tânărul din Nain îl petrecea la groapă lacrimile mamei sale. Domnului I s-a făcut milă de aceste lacrimi; Domnul n-a trecut cu vederea aceste lacrimi, și a zis: femeie nu plânge. La toți cei 3 morți pe care i-a înviat Isus, vedem lacrimile părinților. Rugăciunea și lacrimile părinților pentru fiii lor pierduți - ajută și ele întoarcerea lor la Dumnezeu.

Mama sf. Augustin

Aici avem o minunată pildă din viața sf. Augustin. În tinerețele sale, sf. Augustin era un tânăr copleșit cu totul de duhul cel rău al lumii. Patimile cele rele puseseră stăpânire pe el.

Mama lui, Monica, o femeie credincioasă, se ruga neîncetat cu lacrimi fierbinți pentru îndreptarea lui. Dar anii treceau și rugăciunile ei părea zadarnice. Monica și-a vărsat necazul în fața episcopului Ambrosie, din Mailand.

- Femeie, nu te teme - i-a răspuns episcopul - copilul atâtor lacrimi și rugăciuni nu se poate pierde... un copil pentru care s-au făcut atâtea rugăciuni și s-au vărsat atâtea lacrimi, nu se poate pierde...

Și așa a și fost. Din tânărul cel stricat și pierdut, s-a ales un om mare, un sfânt. Dintr-un vas necurat, Domnul a făcut un vas ales, un sfânt.

Mare lucru, mare dar este rugăciunea părinților pentru copiii lor. Câți însă dintre părinții de azi se roagă pentru mântuirea copiilor lor?

Și s-a ridicat mortul și a început a grăi... ce lucruri minunate se petrec în sufletul și viața unui păcătos pe care darul și harul Duhului Sfânt l-a ridicat și l-a înviat din adâncul fărădelegilor. În Oastea Domnului avem atâția și atâția de aceștia. În foaia aceasta se publică atâtea și atâtea mărturisiri de la cei ce erau odată morți în păcatele lor (Efes. 2, 1) și au înviat la o viață nouă. Eram un vestit bețivan - ne scrie un frate ostaș - și astăzi oamenii se miră de mine că citesc în Biblie și țin vorbiri. Uitați-vă măi - zic oamenii - că prăpăditul cela de ieri s-a lăsat de toate relele și învață pe oameni din cărți și gazete!...

Iată și acesta este un fel de mort ce s-a ridicat și a început a grăi.

Suflete dragă, ce dormi în păcate; de-ai ști tu ce dulce și sfântă este clipa în care Duhul Sfânt îți zice: ridică-te. De-ai ști tu ce viață dulce se începe în clipa când te-ai ridicat și ai început a grăi. Aceasta este viața cea nouă, care dă inimă nouă, dă ochi noi, dă vorbe noi, dă gânduri noi, dă gusturi noi. Primește-L îndată pe Domnul ca să dobândești și tu această viață... ca să te ridici și să începi a grăi.

Suflete dragă, eu nu-ți spun aceste cuvinte din vânt, nici de prin cărți, ci ți le spun din viața mea și pățania mea. Și eu eram un mort pe care patimile și păcatele mă petreceau la groapă. Dar în calea pierzării mele a ieșit Scumpul meu Mântuitor cu glasul Lui cel dulce: tinere, îți grăiesc ție, ridică-te. Din acea clipă, m-am ridicat și am început a grăi - și voi grăi mereu și neîncetat despre minunile ce le-a făcut Domnul în viața mea cea sufletească și le face în viața tuturor care Îl primesc pe El.

Iosif Trifa.