Evanghelia de duminică: tămăduirea femeii ce suferea de 18 ani în duhul neputinţei

Acum duminică avem la rând Evanghelia cu tămăduirea unei femei care avea duhul neputinţei de 18 ani şi era gârbovă şi nu putea să se ridice de jos.

Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă, şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu. Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul, şi a zis norodului: Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului! Făţarnicilor, i-a răspuns Domnul; oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, şi-l duce de-l adapă? Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului? Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe care le făcea El (Luca 13, 10-17).

Plină de un adânc înţeles este şi Evanghelia de duminică. Să luăm mai întâi pe femeia ce s-a vindecat. Suferise 18 ani într-o boală despre care Isus a zis că o legase Satana, adică era un lucru al lui Satana. Desigur, femeia suferea de-o boală în care Satana a atras-o prin cădere şi decădere sufletească; o boală sufletească împreunată cu una trupească. Astfel de boli sunt destule şi azi. Cele mai multe şi cele mai grele boli se capătă şi azi tocmai printr-o viaţă de cădere şi decădere sufletească. Oare cei ce sufăr în cumplitele boli lumeşti, nu sunt şi ei nişte legaţi de Satana cu boli lungi, urâte şi grele?

Dar înafară de aceste boli sufleteşti şi trupeşti - sunt şi altele numai sufleteşti; tot atât de rele şi grele, ba încă şi mai rele!

Acestea sunt bolile păcatelor şi patimilor rele în care sufăr atâţia şi atâţia oameni sănătoşi cu corpul.

Despre femeia din Evanghelie se spune că avea duhul neputinţei de 18 ani, era gârbovă şi nu se putea ridica în sus nicidecum. Aceasta este boala cea grea în care suferă şi creştinătatea şi creştinii de azi. Creştinătatea de azi e plină de creştini ce sufăr în duhul neputinţei. Sărmanii! Îi vezi cum stau gârboviţi de greutatea păcatelor şi nu se pot ridica în sus nicidecum. Sărmanii! Îi auzi cum zic: am încercat să mă las de ceia şi ceia, dar nu pot... am încercat să mă dezbăr de băut, de fumat, de înjurat, etc - dar nu pot...

Nu pot pentru că n-au în sufletul lor pe Duhul cel de viaţă şi de putere dătător, ci au duhul neputinţei. Sunt prinşi în legăturile diavolului. În locul creştinilor celor vii şi biruitori, avem azi pe cei cu duhul neputinţei; avem pe cei slabi şi slăbănogi pe care diavolul i-a legat în legăturile sale şi îşi bate joc de ei.

Ah, ce de suflete gârbovite şi legate se pot vedea în toate părţile. Duhul neputinţei este boala cea mai grea a creştinismului de azi.

Dar Evanghelia ne arată nu numai boala, ci şi pe Doctorul ei. Femeia nu s-a putut vindeca de duhul neputinţei până n-a sosit Isus Mântuitorul. De multe ori va fi încercat biata femeie să se ridice, dar nu putea nicidecum. Aşa e şi starea omului cuprins de duhul cel rău al neputinţei sufleteşti. El nu se poate ridica din neputinţă, din boală, din mocirlă până nu soseşte Isus Mântuitorul.

Toate încercările noastre să ne ridicăm din neputinţă cu puterile proprii - sunt zadarnice. Fără de El nu putem face nimic (Ioan 15, 5). Cel cuprins de patimi şi năravuri urâte este un bolnav pe care numai Isus Mântuitorul îl poate vindeca; este un legat de Satana, pe care numai Isus Mântuitorul îl poate dezlega şi scăpa.

Dragă cititorule! A suferi în duhul neputinţei nu este tocmai un lucru de ruşine; căci doar bolile cele sufleteşti şi trupeşti sunt între noi oamenii. Este însă o ruşine - şi este o osândă - a petrece în starea aceasta.

Te-au gârbovit şi te-au îmbolnăvit şi pe tine patimile şi păcatele?... zaci şi tu de ani de zile în duhul neputinţei de a trăi şi a face voia Domnului? - fă şi tu aşa cum a făcut femeia din Evanghelie. Apropie-te îndată de Isus Mântuitorul şi Tămăduitorul sufletelor noastre.

Femeia din Evanghelie a stat în faţa Domnului cu toată credinţa ei, cu toată încrederea ei, cu toată nădejdea ei, cu toate lacrimile ei, cu toată averea şi puterea ei cea sufletească. Fă şi tu, dragă cititorule aşa, şi îndată vei auzi glasul Lui cel dulce: suflete, te-ai izbăvit de boala ta!

Femeie, te-ai izbăvit de boala ta! - ce veste dulce a fost aceasta pentru femeia din Evanghelie, după ce suferise 18 ani de zile.

Suflete, te-ai slobozit de boala ta! - ce veste dulce şi scumpă este aceasta pentru un suflet ce scapă din boala cea sufletească şi din legăturile lui Satana.

Şi încă ceva ne spune Evanghelia de duminică. Fariseii se mâniaseră pentru că Isus dezlegase sâmbăta (duminica evreilor) un suflet din legăturile Satanei. Ah, ce judecată îngustă, năroadă, oarbă şi orbită de ură! Bine le-a răspuns Isus: făţarnicilor! voi dezlegaţi sâmbăta boul şi asinul vostru de la iesle, dar pentru dezlegarea unui suflet din legăturile Satanei, protestaţi.

Dar să nu ne mirăm prea mult de judecata fariseilor. Lucrurile se petrec şi azi tot cam aşa. Oriunde se dezleagă un suflet din diavoleştile legături ale patimilor şi păcatelor - îndată se aude şi mustrarea fariseilor. Aproape toţi cei intraţi în Oastea Domnului spun că îndată ce s-au lăsat de răutăţi - îndată ce au început a se dezlega din legăturile lui Satana - lumea şi oamenii cei lumeşti au început să cârâie după ei cu mustrări şi bănuieli. De ce? Pentru că duminica după sf. biserică, ostaşii nu se mai duc pe la birturi şi minciuni, ci se strâng la un loc, citesc din Biblie, cântă, se roagă şi se dezleagă mereu din legăturile păcatelor. Însă lumea şi oamenii cei lumeşti ne mustră pe noi ostaşii, pentru acest lucru ce-l facem duminica. Ei pretind de la noi să ne odihnim în această zi mergând cu ei la cârciumă.

Ah, ce creştinătate grozavă trăim noi azi! Ah, cum se mai odihnesc creştinii de azi în ziua Domnului! Mai marele sinagogii striga poporului: şase zile sunt în care se cade a lucra; deci în acestea să vă vindecaţi, iar nu în ziua Domnului... Creştinii de azi ascultă sfatul acesta: se feresc să nu se vindece în ziua Domnului. Cele mai multe suflete se betejesc tocmai duminica, în ziua Domnului. Duminicile şi praznicele noastre sunt pline de alergări, târguri, daraveri, iar de altă parte creştinii se odihnesc în ele cu... petreceri la birt, cu desfătări lumeşti, cu jocuri, cu minciuni, clevete, fălii, etc, adică în loc să se dezlege în ziua Domnului, mai tare se leagă şi se betejesc.

Ah, ce lucru grozav este acesta!

Iosif Trifa.