Evanghelia de duminică: tămăduirea femeii ce suferea de 18 ani în duhul neputinței

Acum duminică avem la rând Evanghelia cu tămăduirea unei femei care avea duhul neputinței de 18 ani și era gârbovă și nu putea să se ridice de jos.

Isus învăța pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. Și acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputință; era gârbovă, și nu putea nicidecum să-și îndrepte spatele. Când a văzut-o Isus, a chemat-o și i-a zis: Femeie, ești dezlegată de neputința ta. Și-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat, și slăvea pe Dumnezeu. Dar fruntașul sinagogii, mâniat că Isus săvârșise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul, și a zis norodului: Sunt șase zile în care trebuie să lucreze omul; veniți dar în aceste zile să vă vindecați, și nu în ziua Sabatului! Fățarnicilor, i-a răspuns Domnul; oare în ziua Sabatului nu-și dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, și-l duce de-l adapă? Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, și pe care Satana o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului? Pe când vorbea El astfel, toți potrivnicii Lui au rămas rușinați; și norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe care le făcea El (Luca 13, 10-17).

Plină de un adânc înțeles este și Evanghelia de duminică. Să luăm mai întâi pe femeia ce s-a vindecat. Suferise 18 ani într-o boală despre care Isus a zis că o legase Satana, adică era un lucru al lui Satana. Desigur, femeia suferea de-o boală în care Satana a atras-o prin cădere și decădere sufletească; o boală sufletească împreunată cu una trupească. Astfel de boli sunt destule și azi. Cele mai multe și cele mai grele boli se capătă și azi tocmai printr-o viață de cădere și decădere sufletească. Oare cei ce sufăr în cumplitele boli lumești, nu sunt și ei niște legați de Satana cu boli lungi, urâte și grele?

Dar înafară de aceste boli sufletești și trupești - sunt și altele numai sufletești; tot atât de rele și grele, ba încă și mai rele!

Acestea sunt bolile păcatelor și patimilor rele în care sufăr atâția și atâția oameni sănătoși cu corpul.

Despre femeia din Evanghelie se spune că avea duhul neputinței de 18 ani, era gârbovă și nu se putea ridica în sus nicidecum. Aceasta este boala cea grea în care suferă și creștinătatea și creștinii de azi. Creștinătatea de azi e plină de creștini ce sufăr în duhul neputinței. Sărmanii! Îi vezi cum stau gârboviți de greutatea păcatelor și nu se pot ridica în sus nicidecum. Sărmanii! Îi auzi cum zic: am încercat să mă las de ceia și ceia, dar nu pot... am încercat să mă dezbăr de băut, de fumat, de înjurat, etc - dar nu pot...

Nu pot pentru că n-au în sufletul lor pe Duhul cel de viață și de putere dătător, ci au duhul neputinței. Sunt prinși în legăturile diavolului. În locul creștinilor celor vii și biruitori, avem azi pe cei cu duhul neputinței; avem pe cei slabi și slăbănogi pe care diavolul i-a legat în legăturile sale și își bate joc de ei.

Ah, ce de suflete gârbovite și legate se pot vedea în toate părțile. Duhul neputinței este boala cea mai grea a creștinismului de azi.

Dar Evanghelia ne arată nu numai boala, ci și pe Doctorul ei. Femeia nu s-a putut vindeca de duhul neputinței până n-a sosit Isus Mântuitorul. De multe ori va fi încercat biata femeie să se ridice, dar nu putea nicidecum. Așa e și starea omului cuprins de duhul cel rău al neputinței sufletești. El nu se poate ridica din neputință, din boală, din mocirlă până nu sosește Isus Mântuitorul.

Toate încercările noastre să ne ridicăm din neputință cu puterile proprii - sunt zadarnice. Fără de El nu putem face nimic (Ioan 15, 5). Cel cuprins de patimi și năravuri urâte este un bolnav pe care numai Isus Mântuitorul îl poate vindeca; este un legat de Satana, pe care numai Isus Mântuitorul îl poate dezlega și scăpa.

Dragă cititorule! A suferi în duhul neputinței nu este tocmai un lucru de rușine; căci doar bolile cele sufletești și trupești sunt între noi oamenii. Este însă o rușine - și este o osândă - a petrece în starea aceasta.

Te-au gârbovit și te-au îmbolnăvit și pe tine patimile și păcatele?... zaci și tu de ani de zile în duhul neputinței de a trăi și a face voia Domnului? - fă și tu așa cum a făcut femeia din Evanghelie. Apropie-te îndată de Isus Mântuitorul și Tămăduitorul sufletelor noastre.

Femeia din Evanghelie a stat în fața Domnului cu toată credința ei, cu toată încrederea ei, cu toată nădejdea ei, cu toate lacrimile ei, cu toată averea și puterea ei cea sufletească. Fă și tu, dragă cititorule așa, și îndată vei auzi glasul Lui cel dulce: suflete, te-ai izbăvit de boala ta!

Femeie, te-ai izbăvit de boala ta! - ce veste dulce a fost aceasta pentru femeia din Evanghelie, după ce suferise 18 ani de zile.

Suflete, te-ai slobozit de boala ta! - ce veste dulce și scumpă este aceasta pentru un suflet ce scapă din boala cea sufletească și din legăturile lui Satana.

Și încă ceva ne spune Evanghelia de duminică. Fariseii se mâniaseră pentru că Isus dezlegase sâmbăta (duminica evreilor) un suflet din legăturile Satanei. Ah, ce judecată îngustă, năroadă, oarbă și orbită de ură! Bine le-a răspuns Isus: fățarnicilor! voi dezlegați sâmbăta boul și asinul vostru de la iesle, dar pentru dezlegarea unui suflet din legăturile Satanei, protestați.

Dar să nu ne mirăm prea mult de judecata fariseilor. Lucrurile se petrec și azi tot cam așa. Oriunde se dezleagă un suflet din diavoleștile legături ale patimilor și păcatelor - îndată se aude și mustrarea fariseilor. Aproape toți cei intrați în Oastea Domnului spun că îndată ce s-au lăsat de răutăți - îndată ce au început a se dezlega din legăturile lui Satana - lumea și oamenii cei lumești au început să cârâie după ei cu mustrări și bănuieli. De ce? Pentru că duminica după sf. biserică, ostașii nu se mai duc pe la birturi și minciuni, ci se strâng la un loc, citesc din Biblie, cântă, se roagă și se dezleagă mereu din legăturile păcatelor. Însă lumea și oamenii cei lumești ne mustră pe noi ostașii, pentru acest lucru ce-l facem duminica. Ei pretind de la noi să ne odihnim în această zi mergând cu ei la cârciumă.

Ah, ce creștinătate grozavă trăim noi azi! Ah, cum se mai odihnesc creștinii de azi în ziua Domnului! Mai marele sinagogii striga poporului: șase zile sunt în care se cade a lucra; deci în acestea să vă vindecați, iar nu în ziua Domnului... Creștinii de azi ascultă sfatul acesta: se feresc să nu se vindece în ziua Domnului. Cele mai multe suflete se betejesc tocmai duminica, în ziua Domnului. Duminicile și praznicele noastre sunt pline de alergări, târguri, daraveri, iar de altă parte creștinii se odihnesc în ele cu... petreceri la birt, cu desfătări lumești, cu jocuri, cu minciuni, clevete, fălii, etc, adică în loc să se dezlege în ziua Domnului, mai tare se leagă și se betejesc.

Ah, ce lucru grozav este acesta!

Iosif Trifa.