La duminica fiului celui pierdut

Acum duminică, avem la rând Evanghelia cu fiul cel pierdut. Aceasta Evanghelie o aflaţi tâlcuită pe larg într-o carte întreagă: în cartea cu Fiul cel pierdut care a ieşit acum de sub tipar. Citiţi şi răspândiţi pe tot locul această carte de suflet mişcătoare şi foarte potrivită pentru trezirea păcătoşilor şi întoarcerea lor la Dumnezeu. E cea mai potrivită carte, îndeosebi şi pentru vremea postului mare; vremea căinţei pentru păcate. Dăm mai jos o rugăciune luată din această carte:

Rugăciune

Isuse, Preadulcele meu Mântuitor! Şi eu sunt în vrăjmăşie cu Tatăl ceresc. Şi eu sunt un fiu pierdut care am rupt legătura cu Tatăl ceresc. Ah, în ce stare grozavă am ajuns! Tatăl meu şi maica mea m-au părăsit (Psalm); cerul şi pământul m-au părăsit pentru ticăloşiile mele. Mă uit în toate părţile şi nimeni nu mă poate ajuta şi scăpa. Dreptatea lui Dumnezeu cere pedepsirea mea. Vai mie, ticălosul, cine mă va scăpa din această osândă?

Isuse Preadulcele meu Mântuitor! Tu Singur şti câţi ani de zile am trăit în starea aceasta grozavă... Tu Singur şti câţi ani am trăit cu roşcovele... Tu Singur şti cât am suferit şi câte am pătimit în ţara cea străină a păcatului... Tu Singur şti câte lacrimi am vărsat şi cât m-am zbătut să scap din această pierzare...

Tu Singur şti că toate sforţările mele au fost zadarnice, până ce nu Te-am aflat pe Tine.

Binecuvântată să fie clipa în care Te-am aflat pe Tine, Preadulcele meu Mântuitor! Când totul mi se părea pierdut, Tu ai sosit să mă scapi. Când orice nădejde de pace şi împăcare sufletească mi se părea pierdută - o mână plină de sânge a luat mâna mea şi a pus-o în mâna Tatălui ceresc. Era mâna Ta şi mijlocirea Ta, Preadulcele meu Mântuitor. În clipa când ai strigat pe Crucea Golgotei: s-a sfârşit - eu am căzut în braţele Tatălui ceresc şi am primit sărutul iertării. Slăvit să fi Doamne, amin şi de-a pururi să fi slăvit pentru această pace şi împăcare dulce şi sfântă pe care mi-ai câştigat-o cu sângele Crucii Tale (2 Cor. 5, 18). Eu voi sta şi voi rămânea de-a pururi îngenuncheat la picioarele Crucii Tale ca să gust din această pace dulce şi să n-o mai pierd niciodată. Slăvit să fi Doamne; amin şi de-a pururi să fi slăvit!

Iosif Trifa.