La duminica fiului celui pierdut

Acum duminică, avem la rând Evanghelia cu fiul cel pierdut. Aceasta Evanghelie o aflați tâlcuită pe larg într-o carte întreagă: în cartea cu Fiul cel pierdut care a ieșit acum de sub tipar. Citiți și răspândiți pe tot locul această carte de suflet mișcătoare și foarte potrivită pentru trezirea păcătoșilor și întoarcerea lor la Dumnezeu. E cea mai potrivită carte, îndeosebi și pentru vremea postului mare; vremea căinței pentru păcate. Dăm mai jos o rugăciune luată din această carte:

Rugăciune

Isuse, Preadulcele meu Mântuitor! Și eu sunt în vrăjmășie cu Tatăl ceresc. Și eu sunt un fiu pierdut care am rupt legătura cu Tatăl ceresc. Ah, în ce stare grozavă am ajuns! Tatăl meu și maica mea m-au părăsit (Psalm); cerul și pământul m-au părăsit pentru ticăloșiile mele. Mă uit în toate părțile și nimeni nu mă poate ajuta și scăpa. Dreptatea lui Dumnezeu cere pedepsirea mea. Vai mie, ticălosul, cine mă va scăpa din această osândă?

Isuse Preadulcele meu Mântuitor! Tu Singur ști câți ani de zile am trăit în starea aceasta grozavă... Tu Singur ști câți ani am trăit cu roșcovele... Tu Singur ști cât am suferit și câte am pătimit în țara cea străină a păcatului... Tu Singur ști câte lacrimi am vărsat și cât m-am zbătut să scap din această pierzare...

Tu Singur ști că toate sforțările mele au fost zadarnice, până ce nu Te-am aflat pe Tine.

Binecuvântată să fie clipa în care Te-am aflat pe Tine, Preadulcele meu Mântuitor! Când totul mi se părea pierdut, Tu ai sosit să mă scapi. Când orice nădejde de pace și împăcare sufletească mi se părea pierdută - o mână plină de sânge a luat mâna mea și a pus-o în mâna Tatălui ceresc. Era mâna Ta și mijlocirea Ta, Preadulcele meu Mântuitor. În clipa când ai strigat pe Crucea Golgotei: s-a sfârșit - eu am căzut în brațele Tatălui ceresc și am primit sărutul iertării. Slăvit să fi Doamne, amin și de-a pururi să fi slăvit pentru această pace și împăcare dulce și sfântă pe care mi-ai câștigat-o cu sângele Crucii Tale (2 Cor. 5, 18). Eu voi sta și voi rămânea de-a pururi îngenuncheat la picioarele Crucii Tale ca să gust din această pace dulce și să n-o mai pierd niciodată. Slăvit să fi Doamne; amin și de-a pururi să fi slăvit!

Iosif Trifa.