Evanghelia duminicii [fiului lunatic] şi înţelesul ei

Când au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, şi I-a zis: Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc, şi de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece. O, neam necredincios şi pornit la rău! a răspuns Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine. Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis deoparte: Noi de ce n-am putut să-l scoatem? Din pricina puţinei voastre credinţe, le-a zis Isus. Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici colo, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post (Matei 17, 14-21).

Un bolnav s-a apropiat de mine astă vară într-un sat. Nu tuşea acest bolnav, nu şchiopăta şi nici un altfel de beteşug n-avea în oasele lui. Purta însă în sufletul lui o boală grea: beţia. Am încercat să mă las de beţie, domnule părinte, şi nu pot - mi se plângea omul. Am iscălit hotărârea din Lumina Satelor, am ţinut-o până la un loc, dar după o vreme şi mai cumplit m-am îmbătat. Ce să fac ca să pot scăpa de acest rău?...

Ca răspuns eu am deschis Testamentul Nou şi am citit împreună cu el Evanghelia fiului îndrăcit, de mai sus. I-am arătat că 4 lucruri ne spune această Evanghelie.

Întâia dată ne spune că un copil avea duh mut care îl chinuia şi îl arunca în foc şi apă. A 2-a oară că părinţii lui l-au adus la Isus. A 3-a oară că i-a fost mai rău când s-a apropiat Isus de el şi a 4-a oară când s-a tămăduit deplin.

Vezi omule, i-am zis bolnavului, şi tu trebuie să treci prin aceste 4 stări ca să te poţi mântui. Întâia dată trebuie să ne dăm seama că duhul mut din Evanghelie sunt păcatele şi patimile cele rele, cu ajutorul cărora diavolul se face stăpân peste voinţa omului ce le primeşte.

Şi tu eşti stăpânit de puterea duhului mut care când te cuprinde, te aruncă în focul... beţiilor şi în noroiul... păcatelor.

Diavolul păcătuieşte de la început (1 Ioan 3, 8) şi de câte ori păcătuim, sau apucăm patimi rele (ca beţia, sudalma, mânia, desfrânarea, etc), diavolul prinde putere asupra noastră. Aceasta e starea cea dintâi, şi din această stare trebuie să fugim, trebuie să scăpăm - şi altă scăpare n-avem decât la Isus Mântuitorul nostru care a venit să nimicească lucrurile şi puterea diavolului (1 Ioan 3, 8). Ca copilul din Evanghelie aşa trebuie să ne apropiem şi noi cu bolile sufleteşti de Isus Mântuitorul şi Tămăduitorul bolilor noastre sufleteşti şi trupeşti.

Doctorul şi Izvorul tămăduirii bolilor noastre sufleteşti este Isus Mântuitorul. Fără de El noi nu putem face nimic. Însă cei mai mulţi nu se ştiu apropia aşa cum trebuie de acest Izvor, şi de aceea îi auzi plângându-se: am încercat, dar nu pot... mi-am pus în gând să mă las de ceea şi ceea, dar n-am putut... N-au putut pentru că au încercat să facă acest lucru din puterile lor, iar Domnul Isus a spus apriat că fără de El nu putem face nimic (Ioan 15, 5). Cei ce spun că nu pot, au luat o hotărâre care n-are putere.

Să scapi de chinurile patimilor şi păcatelor, înseamnă mai întâi să-ţi faci o legătură vie cu Mântuitorul şi să alergi în braţele Lui mântuitoare. Să scapi de patimi şi de năravuri urâte, înseamnă să te hotărăşti la o viaţă nouă şi să primeşti un Stăpân nou: pe Mântuitorul Isus Hristos şi să începi o viaţă nouă cu El. Peste această hotărâre se coboară apoi de sus darul, harul şi puterea Duhului Sfânt care face din tine o făptură nouă, un om nou, un om duhovnicesc care biruie firea cea păcătoasă şi patimile rele.

Semnul şi dovada că te apropii cu adevărat de Mântuitorul şi mântuirea ta sufletească trebuie să fie starea a 3-a prin care a trecut copilul din Evanghelie, adică când i s-a făcut mai rău. Mult l-a scuturat pe el diavolul, după ce s-a apropiat de Isus. Când te apropii şi tu cu adevărat de Mântuitorul, ţi se face şi ţie mai rău, adică diavolul se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios, şi de aceea umblă cu toate meşteşugurile să nu te scape din prinsoarea lui.

Până când petreci în fărădelegi, diavolul şade liniştit şi mulţumit de felul traiului tău, dar îndată ce vrei să o rupi cu păcatul şi să te apropii cu adevărat de Isus, ţi se face şi ţie mai rău, adică diavolul începe şi el a lucra.

Unul din cei ce s-au hotărât împotriva păcatelor şi a intrat în Oastea Domnului îmi scrie: Am ţinut hotărârea până la un loc, dar de la o vreme şi mai tare s-a aprins pofta băuturii în mine şi m-am îmbătat şi mai rău. Altul de altă parte mi se plânge: De când m-am hotărât, nu mai am pace cu oamenii ăştia, că tot strigă după mine că-s pocăit, pentru că după biserică nu mă bag cu ei la crâşmă să beau. Iată aceasta e starea a 3-a: când omul se hotărăşte pentru Domnul şi se apropie de Dumnezeu, diavolul de altă parte pune foc mai mult în patimile omului şi scoate în calea lui fel de fel de batjocuri şi de prieteni care îl trag de mânecă să se dea iarăşi la roată cu lumea, adică să se întoarcă iarăşi în mocirla din care a ieşit.

Dragă cititorule! Când Satana te chinuie după ce te-ai hotărât împotriva păcatelor şi te-ai apropiat de Mântuitorul şi de mântuirea ta cea sufletească, să nu te sperii: este cea din urmă zvârcolire a lui. Tu nu te teme, stai drept ca un bun ostaş al lui Hristos în faţa meşteşugurilor lui, mai înaintează câţiva paşi în credinţă, în încredere, în alipire faţă de El - şi ai câştigat lupta trecând în starea a 4-a a fiului din Evanghelie: tămăduirea şi mântuirea ta cea sufletească.

Acestea sunt cele 4 stări şi trepte ale mântuirii noastre sufleteşti, şi toţi cei care vreau să intre cu adevărat în Oastea Domnului, vor trece prin ele.

Rugăciune

Isuse Mântuitorule, iată ies şi eu în calea Ta ca fiul din Evanghelie. Diavolul mă chinuie şi pe mine, mă aruncă în focul şi apele poftelor şi patimilor. Fie-Ţi milă de mine Doamne, căci ranele din suflet mă dor. Din pustiurile păcatului vin acum la Tine şi ca un copil scăpat de moarte vreau să mă ţin de Tine şi să trăiesc cu Tine. Iată Îţi dau aceste mâini şi picioare pe care le-ai dezlegat din lanţurile Satanei. Ţie Îţi dau ochii, urechile, gura, gândurile, vorbele mele, toată averea mea trupească şi sufletească o pun de acum în slujba Ta Doamne şi în ascultare de Tine Doamne!

Iosif Trifa.