Evanghelia de Paşti: istoria mântuirii neamului omenesc

La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu; numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică, celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: El este Acela despre care ziceam eu: Cel ce vine după mine, este înaintea mea, pentru că era înainte de mine. Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har; Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos (Ioan 1, 1-17).

Aceasta este Evanghelia ce se citeşte în ziua de Paşti şi această Evanghelie cuprinde în sine întreaga istorie a mântuirii neamului omenesc. De aceea începe cu vorbele: „La început era Cuvântul”, adică prin Cuvânt a făcut Dumnezeu lumea şi toate cele ce sunt în ea. Şi omul a fost făcut de Dumnezeu, dar cel dintâi om, Adam şi cu el omenirea toată a căzut din starea cea dintâi (nemuritoare şi fără de păcat), într-o stare de păcat, de moarte şi osândă.

Pentru această omenire căzută în osândă şi moarte, S-a făcut Trup Cuvântul lui Dumnezeu, adică a luat chip de om Isus, Fiul lui Dumnezeu şi S-a pogorât la noi, suferind pentru noi, S-a răstignit şi a murit pentru noi şi păcatele noastre şi prin această jertfă ne-a iertat şi ne-a înviat prin Învierea Sa la o viaţă nouă şi ne-a scos din osânda şi împărăţia morţii şi a întunericului.

Cititorule! Începutul şi sfârşitul mântuirii tale sunt vorbele: Şi câţi L-au primit pe El (adică pe Isus), le-a dat lor putere să se facă fiii lui Dumnezeu. Şi câţi L-au primit pe El, asta înseamnă să primeşti şi tu pe Hristos ca pe un Mântuitor al tău, care S-a născut pentru tine, S-a răstignit, a murit şi a înviat pentru tine şi mântuirea ta sufletească. Această primire a lui Hristos îţi dă şi ţie putere să înviezi şi tu, cu El, să ieşi şi tu din starea ta cea păcătoasă şi să te faci fiul lui Dumnezeu.

Dar să luăm aminte! Evanghelia zice: şi câţi L-au primit pe El, le-a dat lor putere să se facă fiii lui Dumnezeu. Asta înseamnă că nu toţi L-au primit pe Isus şi darul Lui. Aşa era pe vremea când umbla Isus pe pământ şi aşa e şi acum. Lumină, ne spune Evanghelia că este Isus, lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume, dar osânda aceasta este, că lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina (Ioan 3, 19). Viaţă, ne spune Evanghelia că este Isus, dar mulţi dintre oameni aleg în loc de viaţă, moartea şi nu vreau să asculte de chemarea Domnului: şi nu voiţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă? (Ioan 5, 40). Dar, ne spune Evanghelia că vor lua toţi cei care Îl primesc pe Isus, dar câţi n-au simţit niciodată acest dar, pentru că nu L-au primit pe Hristos?...

Cititorule! Nu uita că începutul şi sfârşitul mântuirii tale sunt vorbele: şi câţi L-au primit pe El, le-a dat dar şi putere... L-ai primit tu pe Hristos ca să iei lumină din lumină, dar din dar şi viaţă din viaţă?

Iosif Trifa.