Evanghelia din duminica Tomii: despre credință (1)

În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, și le-a zis: Pace vouă! Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul. Isus le-a zis din nou: Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi. După aceste vorbe, a suflat peste ei, și le-a zis: Luați Duh Sfânt. Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate și celor ce le veți ține, vor fi ținute. Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalți ucenici i-au zis deci: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a răspuns: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă, și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu-ți degetul încoace, și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna, și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios. Drept răspuns, Toma I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! Tomo, i-a zis Isus, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut. Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viața în Numele Lui (Ioan 20, 19-31).

Apostolul Toma cu îndoiala lui din Evanghelia de duminică este pus înaintea noastră cu învățătură, precum zice și cântarea bisericească: pe Toma l-a încredințat pentru mântuirea noastră.

Învățătura este aceasta: să avem credință tare, sănătoasă și ferită de îndoielile care o slăbesc. Credința noastră în Dumnezeu și învățăturile Lui, este temeiul și temelia vieții noastre creștinești. Să ne închipuim că într-o bună dimineață cineva ar putea fura din sufletul nostru credința în Dumnezeu și în nemurirea sufletului. Oare ce s-ar întâmpla cu noi? S-ar face dintr-odată noapte cumplită în viața noastră. Am ajunge în rând cu animalele, să trăim numai pentru mâncare și pentru dobitoceștile pofte. N-am mai râvni să facem nimica bun și viața noastră s-ar găta deodată cu a boului din jug, sau cu a calului din ham.

Credința ne leagă pe noi cu Dumnezeu, cu cerul, cu viața cealaltă de dincolo de mormânt. Credința este temeiul și temelia vieții noastre creștinești și începutul mântuirii noastre sufletești. Dar nu orice credință este mântuitoare de suflet, ci numai credința cea bună, cea tare, cea vie și lucrătoare. Ceea ce este rădăcina pentru un pom, aceea este credința pentru un om. Puterea și sănătatea oricărui pom stă în rădăcinile ce le are. Dacă are rădăcini sănătoase, tari și adânci, pomul este sănătos, face frunze, flori și roade și stă neclintit în fața vânturilor și furtunilor. Dimpotrivă, dacă rădăcinile lui sunt slabe și putrede, - pomul slăbește și se usucă și vânturile îl doboară și îl rup.

Întocmai așa sunt și rădăcinile credinței pentru pomul vieții noastre. Dacă rădăcinile credinței noastre sunt tari, adânci și sănătoase, pomul vieții noastre este sănătos și arată florile dragostei și roadele faptelor bune. Orice vânturi și furtuni de necazuri, de întristări, de ispite sau păcate ar sufla în pomul vieții noastre, nu-l pot rupe și doborî până când rădăcinile credinței lui sunt tari și sănătoase.

Evanghelia ne spune că ap. Toma după îndoiala sa, a căzut la picioarele lui Isus cu vorbele: Domnul meu și Dumnezeul meu - și din acea clipă s-a făcut un vestitor neînfricat al lui Hristos, care pe urmă și moarte de martir a răbdat pentru credința în Evanghelia lui Isus. Asta înseamnă că și tu cititorule trebuie să cazi cu credința ta cea bolnavă la picioarele lui Isus și să pipăi și tu ranele cuielor, adică să-ți dai seama prin credință de Jertfa cea mare a Crucii: să-ți dai seama că pentru tine și păcatele tale și mântuirea ta a pătimit, a murit și a Înviat Hristos. Din această cădere la picioarele lui Isus, trebuie apoi să te ridici și tu ca Toma: cu o credință tămăduită, cu o credință vie și tare, gata de orice jertfă pentru Hristos și sufletul tău. Numai o astfel de credință va fi roditoare și de fapte bune.

Cititorule! Nu uita niciodată că semnul cel mai bun că ai o credință vie și tare, acesta este: faptele tale cele bune, căci scris este: credința fără de fapte, este moartă!

Iosif Trifa.