Evlavia

1 - Evlavia-i respectul şi buna-cuviinţă

ce duc pân-la sfinţire umblarea în credinţă

evlavia nu râde lumeşte cu oricine

ci-n sfântă preţuire va creşte tot ce-i bine.

2 - Evlavia s-arată

în vorba măsurată

şi-n inima curată

de orişicare dată.

3 - Evlavia-i virtutea cea negândit de rară

şi câtă-i înăuntru se-arată în afară

acel ce n-o arată în gesturi şi cuvinte

înseamnă că n-o are, - iar dacă spune, minte.

4 - Evlavia în lume atât de rar se vede

dar fără ea zadarnic mai zice-un om că crede.

5 - Evlavia-i o treaptă pe scara biruinţii

prin ea şi prin iubire, ajungi cununa minţii.

6 - Evlavia e suma întregilor virtuţi

prin ea câştigă cinste cei sinceri şi plăcuţi.

7 - Evlavia-i o treaptă pe scara cea de sus

cât ea numai iubirea în lume-a mai adus.

8 - Evlavia-i cerinţa ce-al Binelui cuvânt

o spune că e roadă ce-o are omul blând.

9 - Oricine vrea să umble curat şi bucuros

îndemnul bun îi cere a fi evlavios.

10 - Evlavia-i câştigul ce-l are cel smerit

în urma suferinţei răbdate liniştit.

11 - Evlavia-i prea rară în lumea de acum

căci nu merg credincioşii pe-al înfrânării drum.

12 - Evlavia e fiica iubirii cumpătate

şi mama înfrânării pe căile curate.

13 - Evlavia se dobândeşte în urma multor înfrânări

şi-a multor lupte câştigate prin anii multor încercări.

14 - Pe orice treaptă a credinţei ai fi ajuns mergând spre rai

evlavia mereu se cere

şi trebuie oricând s-o ai.

15 - De evlavie-i nevoie în oricare fapte bune

dar nevoia cea mai mare ai de ea-n înţelepciune

căci când faci o faptă bună şi evlavia-i lipseşte

faci o muncă fără noimă, răsplătirea nu-şi primeşte

tu dar fiul meu învaţă a evlaviei purtare

şi-o să ai pe orice cale bucuria cea mai mare.