Evlavia

1 - Evlavia-i respectul și buna-cuviință

ce duc pân-la sfințire umblarea în credință

evlavia nu râde lumește cu oricine

ci-n sfântă prețuire va crește tot ce-i bine.

2 - Evlavia s-arată

în vorba măsurată

și-n inima curată

de orișicare dată.

3 - Evlavia-i virtutea cea negândit de rară

și câtă-i înăuntru se-arată în afară

acel ce n-o arată în gesturi și cuvinte

înseamnă că n-o are, - iar dacă spune, minte.

4 - Evlavia în lume atât de rar se vede

dar fără ea zadarnic mai zice-un om că crede.

5 - Evlavia-i o treaptă pe scara biruinții

prin ea și prin iubire, ajungi cununa minții.

6 - Evlavia e suma întregilor virtuți

prin ea câștigă cinste cei sinceri și plăcuți.

7 - Evlavia-i o treaptă pe scara cea de sus

cât ea numai iubirea în lume-a mai adus.

8 - Evlavia-i cerința ce-al Binelui cuvânt

o spune că e roadă ce-o are omul blând.

9 - Oricine vrea să umble curat și bucuros

îndemnul bun îi cere a fi evlavios.

10 - Evlavia-i câștigul ce-l are cel smerit

în urma suferinței răbdate liniștit.

11 - Evlavia-i prea rară în lumea de acum

căci nu merg credincioșii pe-al înfrânării drum.

12 - Evlavia e fiica iubirii cumpătate

și mama înfrânării pe căile curate.

13 - Evlavia se dobândește în urma multor înfrânări

și-a multor lupte câștigate prin anii multor încercări.

14 - Pe orice treaptă a credinței ai fi ajuns mergând spre rai

evlavia mereu se cere

și trebuie oricând s-o ai.

15 - De evlavie-i nevoie în oricare fapte bune

dar nevoia cea mai mare ai de ea-n înțelepciune

căci când faci o faptă bună și evlavia-i lipsește

faci o muncă fără noimă, răsplătirea nu-și primește

tu dar fiul meu învață a evlaviei purtare

și-o să ai pe orice cale bucuria cea mai mare.