Fă-ţi timp!

În trecerea grăbită prin lume către veci

fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!

Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,

fă-ţi timp să poţi cu milă să le alini trecând,

fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,

fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,

fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,

fă-ţi timp s-auzi ce-ţi spune o floare, un cocor,

fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,

fă-ţi timp, pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,

fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău, bătrâni,

fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câni,

fă-ţi timp să stai aproape cu cei iubiţi, voios,

fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Hristos,

fă-ţi timp să guşti frumseţea din tot ce e curat,

fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat,

fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,

fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,

fă-ţi timp şi-adună zilnic la toate câte-un pic

fă-ţi timp, căci viaţa trece şi când nu faci nimic!

Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai

fă-ţi timp... căci toate-acestea au pentru tine-un grai,

fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,

fă-ţi timp să dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi

comoara risipită a vieţii n-o mai strângi!