Facerea de bine
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Omul nu trebuie să lăcomească la bunul nimănui. Să se mulţumească numai cu ceea ce are el sau cu ceea ce-şi poate câştiga în chip cinstit.
Căci dacă este lacom păţeşte şi ruşine şi rămâne şi de pagubă.
2 - Să faci bine celui mai sărac şi flămând şi mai ales aceluia de la care nu mai poţi aştepta niciodată ceva înapoi.
Aceluia care este atât de lipsit încât niciodată nu-i nădejde să-ţi poată răsplăti înapoi nimic.
Dumnezeu va avea atunci grijă ca tot ce ai dat altora, să primeşti cândva înapoi de la El sau de la alţii,
tocmai când tu vei avea cea mai mare lipsă şi nevoie de ajutor...
3 - Acela care îţi spune ţie să ajuţi pe cel lipsit, când ai cu ce şi îl poţi ajuta, - tot acela îi va spune altuia, să te ajute pe tine, când vei fi tu în lipsă şi vei aştepta tu ajutor.
Căci nimenea din noi nu poate să ştie când şi ce nenorocire poate veni şi peste el pe pământ...
4 - Dumnezeu, Tatăl nostru Cel Ceresc, a lăsat să fie scris în Cartea Lui, în Sfânta Scriptură multe înştiinţări pentru noi.
Pentru ca toţi acei care le vor înţelege şi voi să le asculte, să ştie mai dinainte la ce mari nenorociri o să-i aducă neascultarea lor şi faptele lor rele.
5 - Una dintre cele mai dintâi porunci ale lui Dumnezeu din vechime este: să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să fii fericit şi să trăieşti mulţi ani pe pământ.
Fiindcă după dragostea de Dumnezeu, omul nu mai are pe pământ faţă de nimeni o mai mare datorie de iubire şi de supunere, ca faţă de părinţii săi.
6 - Părinţii ne sunt cei dintâi binefăcători, cei dintâi prieteni.
Dragostea şi preţuirea lor este pentru noi un lucru sfânt şi trebuie să fie mereu reînnoită.
7 - Pe părinţii noştri, în tinereţea noastră să-i ascultăm, iar în bătrâneţea lor să-i ajutăm.
Şi în orice vreme să-i cinstim cu o evlavie şi cu o iubire deosebită de oricare alta, chiar şi după sfârşitul zilelor lor până la sfârşitul zilelor noastre.
Căci tot ce facem noi părinţilor noştri, aşa e rânduit de Dumnezeu, ca să ne facă şi fiii noştri la fel.
8 - Obişnuieşte-te să fii credincios, ascultător şi evlavios.
Teme-te de Dumnezeu şi fii cu respect faţă de părinţii tăi oricât ar trăi şi oricum ar ajunge.
Roagă-te lui Dumnezeu ca El să-ţi dea dragostea faţă de ei până la sfârşit, ca să fii binecuvântat şi de părinţii şi de fiii tăi.
Atunci vei fi om.
9 - Copilul nu trebuie să fie răsfăţat niciodată.
Dacă nu are nici minte şi dacă nu are nici teamă de nimeni şi de nimic, - copilul face adeseori lucruri pe care oricând poate să sfârşească rău...
10 - Fiecare om are şi zile fericite pe pământ nu numai zile triste şi rele.
Dar sunt şi unele zile rele în viaţă, zile în care ni se întâmplă cele mai dureroase lucruri şi despre care păstrăm apoi pe totdeauna cele mai dureroase amintiri.
Aceste zile nici n-am dori să ni le mai aducem aminte niciodată.
11 - Dar sunt şi zile bune în care am trăit clipe atât de minunate şi în care am fost atât de fericiţi, încât lumina lor ne însoţeşte tot drumul vieţii, încălzindu-ne sufletul ori de câte ori ne întoarcem faţa inimii spre ele.
Mai ales în colţurile întunecate ale vieţii noastre, amintirile acestea ne luminează de bucurie.
12 - Ce inimă curată, smerită şi bună au avut sfinţii oameni aleşi ai lui Dumnezeu. Cât de credincioşi au fost ei în tot ce au făcut pentru Domnul nostru Isus Hristos.
Iar când au greşit arareori, cât de gata au fost să-şi recunoască întreaga greşeală, să-şi plângă neascultarea şi să-şi îndrepte purtările lor.
De aceea şi Dumnezeu le-a dat o cinste nespus de mare alegându-i să facă prin ei lucrări atât de mari şi de Dumnezeieşti, cum n-au fost alţi oameni pe pământ.
13 - Puţine lucruri cunoaşte omul pe pământ. Iar din aceste puţine lucruri, o prea mare parte dintre ele le cunoaşte greşit.
Pentru că cine nu învaţă, - ori nu ştie nimic, ori ştie rău ce este.
De aceea este de cea mai mare însemnătate să ai de la început un învăţător bun.
14 - Cine are de la început un învăţător bun, acela capătă o bună îndrumare pentru toată calea vieţii lui.
Fericit este acela care în primii şapte ani, a avut o mamă bună.
În al doilea şapte ani un învăţător bun.
În al treilea şapte ani un prieten bun,
în al patrulea şapte ani, un soţ bun...
Acesta va ajunge să fie şi el tot aşa. Întâi un părinte bun, apoi un învăţător, apoi un prieten şi apoi un soţ bun pentru toţi acei pe care Dumnezeu îi va fi rânduit pe pământ, ca o binecuvântare.
15 - Cea mai fericită mamă este mama credincioasă.
Cel mai fericit învăţător este Domnul Isus.
Cel mai fericit părinte este Cuvântul lui Dumnezeu.
Şi cel mai fericit soţ este acela pe care Dumnezeu ţi-l dăruieşte de la început, în frumuseţea curăţiei, în taina rugăciunii şi în sfinţenia dragostei prin Duhul Sfânt.
Toate acestea vor ajuta pe acela care le primeşte şi le preţuieşte, să afle adevărata viaţă şi să cunoască adevărata fericire.
Celelalte în afară de acestea, toate sunt numai deşertăciuni.
16 - Când omul n-a cunoscut niciodată pe Dumnezeu caută lucruri deşarte mai înainte de a-L căuta pe Domnul, acesta este un rău şi o deşertăciune.
Dar când cineva a cunoscut odată pe Dumnezeu, a gustat din bucuriile cereşti şi a ajuns părtaş la chemarea cerească, făcând legământ cu Dumnezeu că Îi va sluji numai Lui, că Îl va urma oriunde va merge, că va fi un ucenic supus pe totdeauna al Său,
- când un astfel de suflet cade în lăcomia lumii, este de o mie de ori mai rău.
17 - Dragostea noastră pentru Domnul nostru Isus Hristos trebuie ca noi s-o dovedim cu fapte, căci aşa au făcut toţi sfinţii părinţi şi credincioşi adevăraţi, dintre care mulţi au fost copii şi tineri.
Dar ei deşi aveau o numai aşa de tânără viaţă, când a trebuit să sufere pentru Numele Domnului, nu s-au uitat nici la tinereţe, nici la bogăţie, nici la nimic din lume, ci au fost în stare să dea totul pentru Hristos. Ce mari au rămas ei pe vecii vecilor.
18 - Cartea vieţii Sfinţilor este plină cu numele şi de pildele minunate ale tinerilor credincioşi, care au fost în stare să sufere orice şi să moară, dar nu s-au despărţit de dragostea Domnului nostru Isus Hristos.
Însă nu numai în primele veacuri când credinţa şi Numele Domnului Isus erau prigonite de păgâni, au fost martirii care şi-au dat viaţa suferind pentru Hristos, căci vremi de prigonire au fost şi mai târziu.
Iar în lumea păgână unde oamenii nu cred în Domnul Isus Hristos, credincioşii Lui sunt prigoniţi chiar şi acum.
19 - Biblia este Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu pe care Domnul ne-a lăsat-o ca o lumină şi ca o chemare din care să aflăm şi să cunoaştem atât chemarea noastră, cât şi marea dragoste a Bunului Dumnezeu pentru a ne mântui.
20 - Din Cartea Domnului, Biblia, aflăm despre fericita făgăduinţă că cei care vor iubi pe Tatăl Ceresc, care Îl vor asculta şi se vor întoarce de la calea lor cea rea - vor ajunge din nou în Ţara Minunată, acolo unde a ajuns Domnul Isus, după ce a trăit pe pământul acesta o viaţă ascultătoare de voia Tatălui Ceresc.
Cercetaţi Biblia şi trăiţi-o cu toată credinţa rugându-vă:
Doamne Isuse, ajută-ne să iubim şi să trăim Cuvântul Tău.
Amin.