Facerea de bine
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Omul nu trebuie să lăcomească la bunul nimănui. Să se mulțumească numai cu ceea ce are el sau cu ceea ce-și poate câștiga în chip cinstit.
Căci dacă este lacom pățește și rușine și rămâne și de pagubă.
2 - Să faci bine celui mai sărac și flămând și mai ales aceluia de la care nu mai poți aștepta niciodată ceva înapoi.
Aceluia care este atât de lipsit încât niciodată nu-i nădejde să-ți poată răsplăti înapoi nimic.
Dumnezeu va avea atunci grijă ca tot ce ai dat altora, să primești cândva înapoi de la El sau de la alții,
tocmai când tu vei avea cea mai mare lipsă și nevoie de ajutor...
3 - Acela care îți spune ție să ajuți pe cel lipsit, când ai cu ce și îl poți ajuta, - tot acela îi va spune altuia, să te ajute pe tine, când vei fi tu în lipsă și vei aștepta tu ajutor.
Căci nimenea din noi nu poate să știe când și ce nenorocire poate veni și peste el pe pământ...
4 - Dumnezeu, Tatăl nostru Cel Ceresc, a lăsat să fie scris în Cartea Lui, în Sfânta Scriptură multe înștiințări pentru noi.
Pentru ca toți acei care le vor înțelege și voi să le asculte, să știe mai dinainte la ce mari nenorociri o să-i aducă neascultarea lor și faptele lor rele.
5 - Una dintre cele mai dintâi porunci ale lui Dumnezeu din vechime este: să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta, ca să fii fericit și să trăiești mulți ani pe pământ.
Fiindcă după dragostea de Dumnezeu, omul nu mai are pe pământ față de nimeni o mai mare datorie de iubire și de supunere, ca față de părinții săi.
6 - Părinții ne sunt cei dintâi binefăcători, cei dintâi prieteni.
Dragostea și prețuirea lor este pentru noi un lucru sfânt și trebuie să fie mereu reînnoită.
7 - Pe părinții noștri, în tinerețea noastră să-i ascultăm, iar în bătrânețea lor să-i ajutăm.
Și în orice vreme să-i cinstim cu o evlavie și cu o iubire deosebită de oricare alta, chiar și după sfârșitul zilelor lor până la sfârșitul zilelor noastre.
Căci tot ce facem noi părinților noștri, așa e rânduit de Dumnezeu, ca să ne facă și fiii noștri la fel.
8 - Obișnuiește-te să fii credincios, ascultător și evlavios.
Teme-te de Dumnezeu și fii cu respect față de părinții tăi oricât ar trăi și oricum ar ajunge.
Roagă-te lui Dumnezeu ca El să-ți dea dragostea față de ei până la sfârșit, ca să fii binecuvântat și de părinții și de fiii tăi.
Atunci vei fi om.
9 - Copilul nu trebuie să fie răsfățat niciodată.
Dacă nu are nici minte și dacă nu are nici teamă de nimeni și de nimic, - copilul face adeseori lucruri pe care oricând poate să sfârșească rău...
10 - Fiecare om are și zile fericite pe pământ nu numai zile triste și rele.
Dar sunt și unele zile rele în viață, zile în care ni se întâmplă cele mai dureroase lucruri și despre care păstrăm apoi pe totdeauna cele mai dureroase amintiri.
Aceste zile nici n-am dori să ni le mai aducem aminte niciodată.
11 - Dar sunt și zile bune în care am trăit clipe atât de minunate și în care am fost atât de fericiți, încât lumina lor ne însoțește tot drumul vieții, încălzindu-ne sufletul ori de câte ori ne întoarcem fața inimii spre ele.
Mai ales în colțurile întunecate ale vieții noastre, amintirile acestea ne luminează de bucurie.
12 - Ce inimă curată, smerită și bună au avut sfinții oameni aleși ai lui Dumnezeu. Cât de credincioși au fost ei în tot ce au făcut pentru Domnul nostru Isus Hristos.
Iar când au greșit arareori, cât de gata au fost să-și recunoască întreaga greșeală, să-și plângă neascultarea și să-și îndrepte purtările lor.
De aceea și Dumnezeu le-a dat o cinste nespus de mare alegându-i să facă prin ei lucrări atât de mari și de Dumnezeiești, cum n-au fost alți oameni pe pământ.
13 - Puține lucruri cunoaște omul pe pământ. Iar din aceste puține lucruri, o prea mare parte dintre ele le cunoaște greșit.
Pentru că cine nu învață, - ori nu știe nimic, ori știe rău ce este.
De aceea este de cea mai mare însemnătate să ai de la început un învățător bun.
14 - Cine are de la început un învățător bun, acela capătă o bună îndrumare pentru toată calea vieții lui.
Fericit este acela care în primii șapte ani, a avut o mamă bună.
În al doilea șapte ani un învățător bun.
În al treilea șapte ani un prieten bun,
în al patrulea șapte ani, un soț bun...
Acesta va ajunge să fie și el tot așa. Întâi un părinte bun, apoi un învățător, apoi un prieten și apoi un soț bun pentru toți acei pe care Dumnezeu îi va fi rânduit pe pământ, ca o binecuvântare.
15 - Cea mai fericită mamă este mama credincioasă.
Cel mai fericit învățător este Domnul Isus.
Cel mai fericit părinte este Cuvântul lui Dumnezeu.
Și cel mai fericit soț este acela pe care Dumnezeu ți-l dăruiește de la început, în frumusețea curăției, în taina rugăciunii și în sfințenia dragostei prin Duhul Sfânt.
Toate acestea vor ajuta pe acela care le primește și le prețuiește, să afle adevărata viață și să cunoască adevărata fericire.
Celelalte în afară de acestea, toate sunt numai deșertăciuni.
16 - Când omul n-a cunoscut niciodată pe Dumnezeu caută lucruri deșarte mai înainte de a-L căuta pe Domnul, acesta este un rău și o deșertăciune.
Dar când cineva a cunoscut odată pe Dumnezeu, a gustat din bucuriile cerești și a ajuns părtaș la chemarea cerească, făcând legământ cu Dumnezeu că Îi va sluji numai Lui, că Îl va urma oriunde va merge, că va fi un ucenic supus pe totdeauna al Său,
- când un astfel de suflet cade în lăcomia lumii, este de o mie de ori mai rău.
17 - Dragostea noastră pentru Domnul nostru Isus Hristos trebuie ca noi s-o dovedim cu fapte, căci așa au făcut toți sfinții părinți și credincioși adevărați, dintre care mulți au fost copii și tineri.
Dar ei deși aveau o numai așa de tânără viață, când a trebuit să sufere pentru Numele Domnului, nu s-au uitat nici la tinerețe, nici la bogăție, nici la nimic din lume, ci au fost în stare să dea totul pentru Hristos. Ce mari au rămas ei pe vecii vecilor.
18 - Cartea vieții Sfinților este plină cu numele și de pildele minunate ale tinerilor credincioși, care au fost în stare să sufere orice și să moară, dar nu s-au despărțit de dragostea Domnului nostru Isus Hristos.
Însă nu numai în primele veacuri când credința și Numele Domnului Isus erau prigonite de păgâni, au fost martirii care și-au dat viața suferind pentru Hristos, căci vremi de prigonire au fost și mai târziu.
Iar în lumea păgână unde oamenii nu cred în Domnul Isus Hristos, credincioșii Lui sunt prigoniți chiar și acum.
19 - Biblia este Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu pe care Domnul ne-a lăsat-o ca o lumină și ca o chemare din care să aflăm și să cunoaștem atât chemarea noastră, cât și marea dragoste a Bunului Dumnezeu pentru a ne mântui.
20 - Din Cartea Domnului, Biblia, aflăm despre fericita făgăduință că cei care vor iubi pe Tatăl Ceresc, care Îl vor asculta și se vor întoarce de la calea lor cea rea - vor ajunge din nou în Țara Minunată, acolo unde a ajuns Domnul Isus, după ce a trăit pe pământul acesta o viață ascultătoare de voia Tatălui Ceresc.
Cercetați Biblia și trăiți-o cu toată credința rugându-vă:
Doamne Isuse, ajută-ne să iubim și să trăim Cuvântul Tău.
Amin.