Sufletul omului și voia lui Dumnezeu
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Când îi sosește vremea ca să fie trimis în lume - fiecare suflet de om este luat din cer și pus în trupul care trebuie să se hrănească și să trăiască pe pământ.
Când și-a sfârșit viața pământească sufletul este luat și dus, dar în alt loc decât cel în care a fost mai înainte, ori mai sus, ori mai jos.
După cum a lucrat și a trăit în lumea aceasta.
2 - Când trecem câteodată prin cele mai frumoase locuri din lumea aceasta, sau întâlnim cele mai frumoase făpturi și lucruri, - deși niciodată nu le mai văzusem - ni se par uneori cunoscute. Ca și cum am fi mai fost vreodată pe acolo, deși n-am fost. Ca și cum le-am mai fi întâlnit cândva, deși nu le-am mai întâlnit.
Ce este oare aceasta?
E o amintire din Țara Minunată, rămasă undeva în taina sufletului nostru ca un vis frumos, pe care l-am avut cândva demult. Acolo în Raiul Minunat poate că am întâlnit sau am văzut odată ceea ce ne pare acum cunoscut, aici.
Cât de tăinuite sunt pentru noi multe pe pământ!
3 - O dragi și minunați colindători din Ziua Ajunului și din Noaptea de Crăciun a îndepărtatei noastre copilării!
Ce dureroasă a rămas pe veci amintirea serii din care v-am petrecut pe totdeauna... Seara din care nu v-am mai văzut niciodată.
Nu știam atunci când v-am petrecut până la uliță și v-am privit până v-a cuprins lumina albă a lunii și a zăpezii - că nu vă voi mai vedea niciodată!
4 - Voi v-ați dus pe totdeauna, voi n-ați murit, dar v-ați dus.
Mai revăd și acum firul vostru alb și sfânt, începând cu Pruncul Luminat, cu Maica Lui Sfântă, cu păstorii conduși de îngeri și cu magii conduși de stea... Peștera lui Moș Crăciun în care s-a petrecut minunea cerească...
- Și sfârșind cu unchiul Culae și colindele lui, cu unchiul Mitruț... Părinții noștri cu sumanele de lână albă, cu opincile lor noi, cu pletele lor lungi pieptănate sărbătorește cu cărarea prin mijloc, lucind ca unse.
Și mirosind a unt proaspăt...
5 - Ce lanț minunat - și cum s-a rupt, pe la noi!
De ce oare am fost noi cei mai nevrednici dintre fiii acelor minunați înaintași care s-au născut odată cu credința în Domnul nostru Isus Hristos?
Și au trăit atâta drum al istoriei lor, fără seamăn de chinuite și de frumoase, numai prin tainica putere a acestei Dumnezeiești credințe!...
6 - De ce ne-am rupt tocmai noi de Fiul Sfânt?
De ce ne-am lepădat datinile și le-am părăsit colindele lor duioase și creștinești?
De ce le-am părăsit portul lor cel frumos și alb care părea de lumină?
Și-am îmbrăcat pe cel negru care pare de întuneric?
De ce putem oare nesocoti atât de nepăsători niște comori atât de neînlocuite?
7 - O, Dumnezeule al părinților noștri credincioși și vrednici, îndură-Te iarăși de noi!
Din pricina credinței plină de vrednicie față de Tine a marilor înaintași, ai milă de micimea noastră a urmașilor lor. Pentru credincioșia lor față de Tine, iartă necredincioșia noastră.
8 - Și pentru ascultarea și omenia cu care ei au urmat calea cinstirii Tale, întoarce Doamne și inimile noastre iarăși spre Tine cu o dragoste și pocăință plină de adevăr și de durere, cu lacrimile amare ale părerilor de rău, cu care poate plânge numai acela care își poate da seama că a pierdut ceea ce poate fi lucrul cel mai scump pentru cineva pe lume.
9 - Ajută-ne Dumnezeul părinților noștri credincioși ca noi să putem face acest salt mântuitor, care să ne ajute să ajungem la capătul șirului lor minunat de care noi ne-am rupt...
Ca să se poată iarăși reface acel minunat lanț de aur, al cărui capăt dinainte este în adâncul luminii de Sus, iar cel din urmă în credința luminoasă din adâncul inimii acestui popor, - creștin de la cea dintâi zi a nașterii sale pe lume.
10 - Domnul Isus ne-a mai spus că sufletele celor drepți, în Împărăția Cerească, vor fi ca îngerii.
Și că sufletele credincioase vor fi aduse în cer de către îngeri, așa cum a fost dus și sufletul săracului Lazăr, cel răbdător.
Îngerii Domnului sunt deci prietenii binevoitori ai oamenilor aleși și plăcuți înaintea lui Dumnezeu. Ei care se bucură mult la întoarcerea unui păcătos, se bucură și mai mult văzând că acest om ajunge tare în credință și bogat în fapte mari pentru Dumnezeu.
11 - Printr-un slujitor credincios, Împărăția cerurilor câștigă multe suflete și mari biruințe pe pământ, iar Numele Iubit al Domnului Isus este preamărit și înălțat.
De aceea îngerii minunați iubesc nespus de mult pe oamenii care fac voia lui Dumnezeu. Ei privesc cu nespusă grijă la ei.
Și cu mare iubire îi ajută și-i păzesc în toate căile lor, după poruncile Domnului (Psalm 91, 11-12).
12 - În ziua când se împlinește ultimul ceas din viața unui credincios, iar sufletul lui trebuie luat din trup și adus de pe pământ în cer, îngerii văzând că locul lui rămâne gol și slujba lui nu are cine s-o mai facă - sunt cuprinși de-o mare mâhnire.
Și nici unul n-ar vrea să se ducă să-i ia sufletul, ca să lase lumea fără de el.
13 - Cu cât a fost omul ales mai bun și mai harnic în lucrul Domnului, cu atâta îngerii văd că lipsa lui va fi mai mare în lume între oameni. Și Îl roagă pe Domnul să-i mai lungească acestuia viața. De aceea poate de multe ori aleșii Domnului sunt izbăviți în chip minunat din multe primejdii de moarte și viața lor este lungită, fiind atât de folositoare încă pe pământ.
14 - După sufletele credincioșilor obișnuiți, pare că vin îngerii Domnului. Dar după sufletele aleșilor Săi neobișnuiți, vine chiar El Însuși, după cum a făgăduit apostolilor când le-a zis:
- Mă voi întoarce Eu și vă voi lua cu Mine...
15 - O, dacă ne-am da și noi cu toții toate străduințele în așa fel încât să fim vrednici de a face parte din numărul robilor și al aleșilor Săi deosebiți!
Cu toții am putea avea harul acesta, dacă l-am dori și am lupta cu adevărat pentru el, - căci Domnul cu bucurie ni-l dorește și Jertfa dragostei Lui este la fel de gata să-l ajute pe fiecare dintre noi ca să fie așa.
16 - O, dacă am munci și am lupta și noi să avem credință și nădejde, dragoste și evlavie, răbdare și blândețe, înțelepciunea și râvna pe care au avut-o acei care L-au urmat mai îndeaproape pe Isus Domnul nostru, - ajungând la același fel de vorbire și umblare.
Ce scumpă ar fi atunci viața noastră înaintea îngerilor din cer,
ce folositoare fraților noștri și tuturor oamenilor de pe pământ
și ce plăcută ar fi ea Domnului și Răscumpărătorului nostru Isus Hristos!
17 - Atunci, și după noi ar veni în ceasul morții Însuși Dulcele nostru Mântuitor - ca să ne ia pe totdeauna la El, cu sărutul celei mai fericite îmbrățișări.
Și astfel am fi pe totdeauna cu Domnul.
Ce dulce mângâiere ar fi pentru toată viața noastră gândul unei astfel de morți slăvite!
18 - De povestirile frumoase cu sfârșit fericit ne bucurăm cu toții după cum de cele cu sfârșit dureros ni se întristează tuturor inimile.
Din întâmplările celor buni, învățăm cum să facem și noi ca să avem un sfârșit frumos și fericit.
Iar din întâmplările celor răi, învățăm cum să nu facem. Ca să nu ajungem și noi tot ca ei.
19 - Din fiecare povestire desprindem câte o învățătură folositoare căci doar pentru învățăturile din ele au fost spuse și păstrate povestirile. Altfel ce rost ar avea să le povestim, căci vremea ne trece și așa destul de repede.
20 - Din unele adevăruri trebuie să învețe copiii.
Din altele trebuie să învețe părinții.
Unele sunt pentru cei mici, altele sunt pentru cei mari.
Fericit este oricine ascultă cu credință, păstrează cu înțelepciune și împlinește cu smerenie voia și Cuvântul lui Dumnezeu trimis lui însuși.
Dumnezeul nostru, învață-ne voia Ta.
Amin.