Marile adevăruri mântuitoare
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Sunt în lume adevăruri pe care le poți înfățișa goale și directe oamenilor. Acestea oamenii le primesc mai ușor și le înțeleg mai bine.
Dar altele trebuiesc îmbrăcate în veșminte de povestire, de poezie, de cântare, de proverbe, de pilde sau istorioare, pentru că numai așa le pot primi cei cărora le sunt trimise și cărora le sunt atât de necesare pentru viață sau pentru moarte.
2 - Rău se poartă oamenii neascultători, față de Bunul Dumnezeu, care le-a dat de toate.
Le-a făcut ochii ca să vadă toate minunățiile pe care le-a creat El pentru ei.
I-a făcut cu auz ca să se bucure de toate sunetele minunate care îi înconjoară.
I-a făcut cu grai ca să-și poată împărtăși toate gândurile minții și simțurile inimii, cu ființele iubite și apropiate.
I-a făcut cu mâini și cu picioare pentru lucrările frumoase și drumurile plăcute.
În fiecare fel, în fiecare loc, în fiecare clipă, îi înconjoară numai cu haruri și cu bucurii pe toți și pe fiecare - și totuși câtă nerecunoștință față de Binefăcătorul Dumnezeu!
3 - Câtă necredință și câtă răutate au cei mai mulți dintre oameni față de Tatăl Ceresc. Ce rușinoasă și vinovată împotrivire față de voia Lui!
Iar când vreunul mai face totuși câte ceva din ceea ce poruncește voia lui Dumnezeu, în loc să facă cu bucurie și din toată inima lui fără să aștepte nimic în schimb, nu face aproape nimic dar așteaptă tot felul de răsplătiri de la Dumnezeu
și tot felul de laude de la oameni.
4 - Cine-ar putea măsura vreodată mărimea Jertfei pe care a făcut-o Dumnezeu Tatăl nostru pentru noi, când Și-a dat pe Singurul Său Fiu să moară pe Cruce ca să răscumpere păcatele lumii?
Cine-ar putea măcar pricepe cât ne-a iubit și ne iubește pe noi Scumpul nostru Mântuitor Isus Hristos, care a suferit atât de mult și care ne iartă cu o bunătate atât de nemărginită?
5 - Numai nașterea din nou pe care o face în inima omului Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu, - îl poate schimba pe oricine din om lumesc și lăudăros în om duhovnicesc și smerit.
De aceea trebuie și tu să-ți predai inima ta Domnului Isus ca El să ți-o schimbe.
Să-ți scoată din inimă lăudăroșenia și să-ți pună în locul ei smerenia și bunul simț, care mai degrabă renunță decât cere.
Să știi și tu, - și să ții bine minte adevărul și înțelepciunea asta!
6 - Chiar când este meritată, lauda tot nu-i bună.
Căci ea te deprinde cu obiceiul de a te mândri, și a-ți închipui că tu prin puterea ta ai făcut ceva, iar nu Domnul prin ajutorul Lui, care dacă nu te-ar fi sprijinit, nu ai fi putut face nimic.
7 - E de mirat că noi din cea mai fragedă copilărie păstrăm adesea cele mai frumoase amintiri nu despre oameni ci despre animale sau despre lucruri.
Printre animalele care ne-au câștigat prietenia cea mai caldă și duioasă este câinele.
8 - Greu am înțeles eu prima dată ce înseamnă adevărata iubire și prietenie. Acest adevăr nu se învață decât cu jertfe și cu lacrimi.
Că pentru acela care îl iubești, trebuie să fii în stare să rabzi, să ostenești, să-ți pui viața în orice primejdie, dar să rămâi cu orice preț nedespărțit de el în orice împrejurare.
9 - Dragostea și prietenia adevărată nu se pot despărți niciodată. Trebuie să fii în stare să faci totul pentru a fi și a trăi lângă cel de care te-ai alipit.
Iar când prietenul tău este în primejdie, să fii gata să-ți dai viața pentru el.
10 - O, de ce curaj și de ce jertfe poate fi în stare iubirea credincioasă!
Nici o altă putere din lume nu este așa de mare ca ea.
Nici o altă inimă nu-i atât de scumpă ca aceea care ți-o poate arăta.
Nici o altă amintire nu este atât de dulce ca aceea despre ființa aceea.
11 - Nici o altă comoară nu-ți este mai de preț, ca iubirea adevărată.
La nimic nu-ți stă gândul cu atâta drag.
Nimic nu-ți încălzește inima asemenea ei.
Nicăieri nu te mai duci și de nicăieri nu te mai întorci, atât de fericit ca de la ea,
ca de ea,
ca de lângă ea,
care îți face totul, fără să aștepte nimic. Pentru care ai face totul fără să aștepți nimic altceva decât pe ea însăși.
12 - Fie om, fie animal totdeauna trebuie să te porți cu oricine cu blândețe și bunătate, mai ales când este obosit sau flămând.
Să nu-l chinuiești nici să te porți rău și aspru cu nimeni.
Să-i lași răgaz de odihnă și să-i vorbești cu prietenie și cu bunătate înțelegătoare.
O vorbă bună și blândă este cât o mâncare.
Și-o purtare prietenoasă este cât o odihnă.
Niciodată cu nimeni nu poți face cu răul cât poți face cu binele.
13 - O Doamne Isuse dă-mi și mie o inimă bună și o pricepere plină de blândețe care să nu-mi piardă niciodată răbdarea cu cel flămând, nici blândețea cu cel obosit. Ci cu iubire înțelegătoare să mă pot purta totdeauna prietenește nu numai cu oamenii ori cu animalele ci chiar și cu lucrurile pe care le ating.
Căci și ele au un suflet al lor, o durere a lor, o simțire a lor.
14 - O, Doamne cât de mult trebuie să sufere și să muncească pe pământul acesta adevărata iubire!
Noi nu ne dăm seama de acest cutremurător adevăr decât numai atunci când suntem într-o mare primejdie - și din care numai jertfa unei mari iubiri a cuiva cu totul alipit de noi, ne poate salva.
15 - Cât de gata trebuie să fiu și eu în orice vreme și la orice preț, pentru ca Lucrarea Domnului să fie scăpată cu bine din orice primejdie.
Pentru ca cei iubiți ai mei să fie izbăviți din toate câte le-ar amenința viața.
Pentru ca lucrurile bune să nu dea înapoi nici cum
și nici în vreo altă parte care le-ar putea pricinui pierzarea.
16 - Să ajut mergerea tuturor înainte până la izbândă. Oricât de mare și de greu ar fi prețul de osteneli și de jertfe care mi s-ar cere pentru aceasta.
Să fiu bine încredințat că atunci când voi ajunge la capătul tuturor ostenelilor și jertfelor care mi s-au cerut pentru izbândă, Însuși Domnul cu Mâna Lui cea dulce va șterge orice lacrimă din ochii mei.
Și îmi va tămădui toate ranele pe care le-am primit în munca și în lupta ascultării mele de Glasul Stăpânului meu.
Cât de mare ar fi atunci mulțumirea cugetului meu și bucuria inimii mele!
17 - Multe minuni pe care le-a făcut Bunul nostru Mântuitor, sunt descrise atât de frumos, încât totdeauna când le citim sau le auzim parcă le trăim și noi aievea și astăzi ca acei de atunci.
Drumurile Domnului Isus cu ucenicii Săi trebuie să fi fost atât de plăcute încât și nouă astăzi ne umple sufletul de încântare.
18 - Umblarea printre spice, cu acea minunată predică despre Pâinea vieții. Umblarea pe mare cu îmbărbătarea: Eu sunt, nu vă temeți... toate erau pline de putere, de frumusețe și de minuni.
Și toate conțin pentru noi atâtea mântuitoare adevăruri. Ce mare pierdere avem când nu le luăm în seamă.
19 - Cei buni știu că Dumnezeu este Bun chiar dacă lor înșiși El le îngăduie multe necazuri în viața aceasta.
Prin credință ei se bucură, fiindcă în curând ei vor avea parte de o fericire negrăită și strălucită pe vecii vecilor.
Dar chiar și în necazurile lor, prezența Domnului lângă ei, îi face preafericiți. Ce minunat adevăr este acesta! Oricine l-a aflat este fericit.
20 - Cei răi nu știu că Domnul este Bun decât dacă El le tot trimite mereu, cele mai mari binecuvântări. Dumnezeu vrea ca și măcar din aceasta să-L recunoască și să se întoarcă la El.
Dacă cel bun rămâne credincios în necazurile sale, curând necazul lui se va schimba într-o bucurie.
Iar dacă cel rău rămâne tot necredincios în binele pe care i-l trimite Dumnezeu, - în curând tocmai binele acesta va deveni pentru el osândă și nefericire.
O, Doamne, fă să înțelegem și să primim adevărul Tău mântuitor.
Amin.