Ce cununie strălucită
Traian Dorz - Credința Încununată
Ce cununie strălucită
a fost a mea, Isuse Drag
pe nici o casă aurită
n-a fost nălţat mai dulce steag
pe nici o frunte luminoasă
n-a fost un mai divin sărut
şi nimănui n-ai dat ca mie
ce dar mai scump Ţi s-a părut.
Ce Mâini mi-au aşezat Cununa
ce martori mi-am văzut cântând
priveau şi soarele şi luna
ce nu văzuseră nicicând
roiau în jurul nostru stele
şi îngerii erau nuntaşi
stăteau în jurul mesei mele
cei mai frumoşi înaintaşi...
Ce cor ceresc şi ce cântare
prin şapte ceruri răsunând
cântau - când Sfânta Sărutare
mi-ai dat-o binecuvântând
şi când cereştile inele
ni le-ai schimbat cu Mâna Ta...
- o, Nunta Veşniciei mele
cum oare te-am putut uita?