Răsplătirea şi pedeapsa

1 - Însuşi Domnul şi Dumnezeul Cel Viu şi Drept a rânduit o zi pentru răsplătirea tuturor celor ce fac binele şi pentru pedepsirea tuturor celor ce fac răul.

Iar când vine ziua aceasta, acest lucru se întâmplă aşa de natural încât pare că totul este doar întâmplător, nu rânduit anume de Dumnezeu.

2 - Cei luminaţi de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ştiu bine că nici o întâmplare nu este întâmplătoare ci că prin aceste aşa zise întâmplări, înţelepciunea lui Dumnezeu îşi aduce la îndeplinire planurile Sale

de a răsplăti pe cel drept care a suferit pentru neprihănirea lui

- şi de a-l pedepsi pe cel nedrept şi trufaş, care a nedreptăţit şi a pedepsit pe cel credincios, batjocorind voia şi Numele Domnului.

3 - Oricât s-ar scrie sau s-ar vorbi de mult despre adevărata prietenie, nu se va putea spune niciodată nici îndeajuns de mult, nici îndeajuns de frumos despre ea.

S-au spus nenumărate adevăruri.

S-au scris nenumărate cântări.

S-au vărsat nenumărate lacrimi.

S-au adus cutremurătoare jertfe şi atâtea divine mărturii despre adevărata prietenie,

- dar se cere mereu şi mai mult, şi mai frumos şi mai dulce, pentru că ceea ce dă ea, este de neînlocuit.

4 - Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu spune că adevăratul prieten iubeşte oricând, iar în nenorocire ajunge ca un frate - arătând prin aceasta cât de minunată comoară este un suflet de aur care poate să fie aşa...

5 - Noi, oricare din noi, - nu putem fi nişte astfel de adevăraţi prieteni decât pentru unii din apropiaţii noştri. Sau poate arar pentru doi-trei.

Nespus de mulţi dintre oameni însă nu sunt niciodată în stare de harul ceresc al unei mari prietenii. Sau nu sunt în stare pe totdeauna de el.

Dar Domnul nostru Isus, este Singurul care poate să-i iubească pe toţi, având totuşi un fel deosebit de a-l iubi pe fiecare în parte.

Numai în El nu există schimbare nici umbră de mutare niciodată.

6 - Numai Domnul Isus poate fi Acelaşi, ieri, azi şi în veci.

Pentru că numai El ne iubeşte cu o iubire veşnică, încă de pe când noi eram vrăjmaşii Lui.

Dovada netăgăduită a acestei nespus de mari iubiri, a fost Preţul Jertfei Sale pe care a adus-o desăvârşită şi deplină, pentru răscumpărarea şi mântuirea sufletelor noastre. A tuturor împreună, dar a fiecăruia în parte.

7 - Cine îşi dă viaţa sa, acela dă preţul cel mai mare.

Un semn mai înalt, o dovadă mai puternică, un preţ mai scump, nu există.

Adevăratul prieten este numai acela care este în stare să facă acest lucru.

Hristos a suferit pentru noi moartea în faţa privitorilor Crucii, doar o singură dată, - dar în realitate de atâtea milioane de ori câte sunt sufletele noastre, care trebuiesc răscumpărate, fiecare dintr-un alt iad.

8 - Pentru fiecare dintre noi Hristos dă un alt preţ, dar îndeajuns ca să-i întreacă toată datoria fiecăruia.

Suferind pentru fiecare nu numai usturimea răscumpărătoare a biciului şi a cuielor - ci şi oţetul şi fierea nepăsării, pe care fiecare i-o întindem în propria noastră ramură de isop.

9 - Adevăratul nostru Prieten Isus, - ne-a iubit şi ne-a iertat totul cu adevărată înţelegere faţă de noi.

El ne-a înţeles în tot ce I-am cerut. Nimănui nu i-am fi putut spune sau cere, ce I-am cerut şi I-am spus Lui.

10 - De toate privirile din lume a trebuit uneori să ascundem, ceea ce I-am arătat Lui. Şi am ştiut că El ne-a înţeles şi ne-a binecuvântat. Ori ne-a înţeles şi ne-a iertat.

Nimeni de pe pământ n-ar fi putut ierta ceea ce ne-a iertat El.

11 - Aflăm printre sufletele cele mai de aur din lume, câte unul care devine pentru noi o comoară de nepreţuit, un însoţitor pe care nimic nu ni-l poate despărţi. O parte vie şi adevărată a inimii şi a vieţii noastre, un ajutor fără de care am fi nu numai nespus de nefericiţi dar şi nespus de singuri pe pământ.

Tot ce facem noi pentru acel suflet ne este plăcut şi fericit. Şi tot ce face el pentru noi, ne este la fel. Sufletele noastre devin atât de strâns legate împreună încât pare că alcătuim unul singur.

12 - Durerile sau iubirile preaiubitului adevărat, devin atât de ale noastre încât le trăim cu o mai mare putere chiar decât pe cele ale propriei noastre fiinţe.

Când el trece prin vreo primejdie, nici o jertfă a noastră nu ni se pare prea mare spre a-i fi alături cu un ajutor sau cu o mângâiere.

13 - Ne-am dărui cu bucurie viaţa noastră numai să i-o salvăm pe cea a celui pe care îl iubim. Când i-am promis ceva, suntem în stare să trecem prin orice valuri sau flăcări spre a ne ţine făgăduinţa pe care i-am făcut-o şi în care sufletul lui acum se încrede fără nici o umbră de îndoială, cu neclintire, până la moarte.

14 - Suflet scump oare tu ai ajuns să-L cunoşti şi să-L recunoşti pe Isus Hristos ca marele tău Prieten şi Binefăcător?

O, dacă încă nu L-ai aflat, priveşte acum spre Golgota la Crucea Lui însângerată pe care a murit El ca să te salveze pe tine.

Sângele Lui este preţul plătit de El pentru iertarea şi mântuirea ta.

Crede din tot sufletul tău acum, în iubirea Lui zguduitoare. Şi primeşte preţul pe care L-a dat El pentru tine, - cu lacrimi de căinţă şi de mulţumire.

15 - Predă-te Lui ca să-I slujeşti şi să-L urmezi pe totdeauna cu o ascultare nedespărţită până la orice moarte.

Şi astfel te vei bucura aici şi-n veşnicie de fericirea negrăită şi strălucită, a mântuirii şi a Slavei Sale.

16 - Dar oare printre cei apropiaţi ai tăi ai putut tu afla până azi un prieten care ţi-a devenit ca un frate adevărat şi statornic?

Cunoşti tu oare nespus de marea bucurie şi binecuvântare a unei astfel de prietenii?

O, dacă da, ferice de tine. Rămâi-i prieten adevărat şi bucură-te de fericirea prieteniei sale sfinte. Fii un adevărat frate în necaz şi un adevărat părtaş la toate poverile şi primejdiile lui.

Aceasta te va arăta că eşti un om şi un creştin adevărat.

Şi aceasta va fi mereu pentru tine un nesecat izvor de mulţumiri sufleteşti.

Dar dacă nu, - cere-l prin rugăciune şi caută-l cu răbdare căci Dumnezeul tău te va face să-l afli.

17 - Este o atât de strânsă legătură între oameni şi întâmplări, încât oricine are cât de puţin ochii minţii deschişi, nu se poate să nu vadă.

Omul credincios care a cerut înţelepciunea lui Dumnezeu şi a primit-o, acela capătă cheia cunoaşterii tainelor dinăuntrul lucrurilor şi a oamenilor.

Aceluia i se luminează minunat cât de strânsă legătură este între cele ce nu se văd - şi cele ce se văd.

Între cele ce le putem înţelege - şi cele ce încă nu le putem.

18 - Pe măsură ce luăm bine seama la adevărurile vieţii căpătăm o inimă tot mai înţeleaptă şi începem a pricepe tot mai marea şi puternica înţelepciune a Slăvitului Făcător al tuturora. Care a pus în toate cele văzute un atât de greu conţinut nevăzut.

Meditând asupra fiecărui lucru, sau asupra fiecărei întâmplări - şi privind înăuntrul acestora, cunoaştem limpede că tot ceea ce se vede este doar un înveliş prea de puţin preţ, făcut numai spre a arăta celor care văd, un adevăr nepreţuit.

Sau de a-l ascunde acelora care trec cu ochii închişi pe lângă el.

19 - Ceea ce pare o soartă a oamenilor, este numai o împreună-lucrare a voii lui Dumnezeu cu cea a urmării faptelor lor...

20 - Dumnezeu a rânduit în destinul fiecărui om lucrarea unui adevăr în slujba Lui.

Omul are numai valoarea de mijlocitor al împlinirii acestui adevăr Dumnezeiesc.

De felul cum doreşte el această împlinire, depind faptele lui, desfăşurarea vieţii sale şi soarta sa.

O Doamne al adevărului, deschide-ne mintea să Te putem înţelege şi urma.

Amin.