Răsplătirea și pedeapsa
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Însuși Domnul și Dumnezeul Cel Viu și Drept a rânduit o zi pentru răsplătirea tuturor celor ce fac binele și pentru pedepsirea tuturor celor ce fac răul.
Iar când vine ziua aceasta, acest lucru se întâmplă așa de natural încât pare că totul este doar întâmplător, nu rânduit anume de Dumnezeu.
2 - Cei luminați de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu știu bine că nici o întâmplare nu este întâmplătoare ci că prin aceste așa zise întâmplări, înțelepciunea lui Dumnezeu își aduce la îndeplinire planurile Sale
de a răsplăti pe cel drept care a suferit pentru neprihănirea lui
- și de a-l pedepsi pe cel nedrept și trufaș, care a nedreptățit și a pedepsit pe cel credincios, batjocorind voia și Numele Domnului.
3 - Oricât s-ar scrie sau s-ar vorbi de mult despre adevărata prietenie, nu se va putea spune niciodată nici îndeajuns de mult, nici îndeajuns de frumos despre ea.
S-au spus nenumărate adevăruri.
S-au scris nenumărate cântări.
S-au vărsat nenumărate lacrimi.
S-au adus cutremurătoare jertfe și atâtea divine mărturii despre adevărata prietenie,
- dar se cere mereu și mai mult, și mai frumos și mai dulce, pentru că ceea ce dă ea, este de neînlocuit.
4 - Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu spune că adevăratul prieten iubește oricând, iar în nenorocire ajunge ca un frate - arătând prin aceasta cât de minunată comoară este un suflet de aur care poate să fie așa...
5 - Noi, oricare din noi, - nu putem fi niște astfel de adevărați prieteni decât pentru unii din apropiații noștri. Sau poate arar pentru doi-trei.
Nespus de mulți dintre oameni însă nu sunt niciodată în stare de harul ceresc al unei mari prietenii. Sau nu sunt în stare pe totdeauna de el.
Dar Domnul nostru Isus, este Singurul care poate să-i iubească pe toți, având totuși un fel deosebit de a-l iubi pe fiecare în parte.
Numai în El nu există schimbare nici umbră de mutare niciodată.
6 - Numai Domnul Isus poate fi Același, ieri, azi și în veci.
Pentru că numai El ne iubește cu o iubire veșnică, încă de pe când noi eram vrăjmașii Lui.
Dovada netăgăduită a acestei nespus de mari iubiri, a fost Prețul Jertfei Sale pe care a adus-o desăvârșită și deplină, pentru răscumpărarea și mântuirea sufletelor noastre. A tuturor împreună, dar a fiecăruia în parte.
7 - Cine își dă viața sa, acela dă prețul cel mai mare.
Un semn mai înalt, o dovadă mai puternică, un preț mai scump, nu există.
Adevăratul prieten este numai acela care este în stare să facă acest lucru.
Hristos a suferit pentru noi moartea în fața privitorilor Crucii, doar o singură dată, - dar în realitate de atâtea milioane de ori câte sunt sufletele noastre, care trebuiesc răscumpărate, fiecare dintr-un alt iad.
8 - Pentru fiecare dintre noi Hristos dă un alt preț, dar îndeajuns ca să-i întreacă toată datoria fiecăruia.
Suferind pentru fiecare nu numai usturimea răscumpărătoare a biciului și a cuielor - ci și oțetul și fierea nepăsării, pe care fiecare i-o întindem în propria noastră ramură de isop.
9 - Adevăratul nostru Prieten Isus, - ne-a iubit și ne-a iertat totul cu adevărată înțelegere față de noi.
El ne-a înțeles în tot ce I-am cerut. Nimănui nu i-am fi putut spune sau cere, ce I-am cerut și I-am spus Lui.
10 - De toate privirile din lume a trebuit uneori să ascundem, ceea ce I-am arătat Lui. Și am știut că El ne-a înțeles și ne-a binecuvântat. Ori ne-a înțeles și ne-a iertat.
Nimeni de pe pământ n-ar fi putut ierta ceea ce ne-a iertat El.
11 - Aflăm printre sufletele cele mai de aur din lume, câte unul care devine pentru noi o comoară de neprețuit, un însoțitor pe care nimic nu ni-l poate despărți. O parte vie și adevărată a inimii și a vieții noastre, un ajutor fără de care am fi nu numai nespus de nefericiți dar și nespus de singuri pe pământ.
Tot ce facem noi pentru acel suflet ne este plăcut și fericit. Și tot ce face el pentru noi, ne este la fel. Sufletele noastre devin atât de strâns legate împreună încât pare că alcătuim unul singur.
12 - Durerile sau iubirile preaiubitului adevărat, devin atât de ale noastre încât le trăim cu o mai mare putere chiar decât pe cele ale propriei noastre ființe.
Când el trece prin vreo primejdie, nici o jertfă a noastră nu ni se pare prea mare spre a-i fi alături cu un ajutor sau cu o mângâiere.
13 - Ne-am dărui cu bucurie viața noastră numai să i-o salvăm pe cea a celui pe care îl iubim. Când i-am promis ceva, suntem în stare să trecem prin orice valuri sau flăcări spre a ne ține făgăduința pe care i-am făcut-o și în care sufletul lui acum se încrede fără nici o umbră de îndoială, cu neclintire, până la moarte.
14 - Suflet scump oare tu ai ajuns să-L cunoști și să-L recunoști pe Isus Hristos ca marele tău Prieten și Binefăcător?
O, dacă încă nu L-ai aflat, privește acum spre Golgota la Crucea Lui însângerată pe care a murit El ca să te salveze pe tine.
Sângele Lui este prețul plătit de El pentru iertarea și mântuirea ta.
Crede din tot sufletul tău acum, în iubirea Lui zguduitoare. Și primește prețul pe care L-a dat El pentru tine, - cu lacrimi de căință și de mulțumire.
15 - Predă-te Lui ca să-I slujești și să-L urmezi pe totdeauna cu o ascultare nedespărțită până la orice moarte.
Și astfel te vei bucura aici și-n veșnicie de fericirea negrăită și strălucită, a mântuirii și a Slavei Sale.
16 - Dar oare printre cei apropiați ai tăi ai putut tu afla până azi un prieten care ți-a devenit ca un frate adevărat și statornic?
Cunoști tu oare nespus de marea bucurie și binecuvântare a unei astfel de prietenii?
O, dacă da, ferice de tine. Rămâi-i prieten adevărat și bucură-te de fericirea prieteniei sale sfinte. Fii un adevărat frate în necaz și un adevărat părtaș la toate poverile și primejdiile lui.
Aceasta te va arăta că ești un om și un creștin adevărat.
Și aceasta va fi mereu pentru tine un nesecat izvor de mulțumiri sufletești.
Dar dacă nu, - cere-l prin rugăciune și caută-l cu răbdare căci Dumnezeul tău te va face să-l afli.
17 - Este o atât de strânsă legătură între oameni și întâmplări, încât oricine are cât de puțin ochii minții deschiși, nu se poate să nu vadă.
Omul credincios care a cerut înțelepciunea lui Dumnezeu și a primit-o, acela capătă cheia cunoașterii tainelor dinăuntrul lucrurilor și a oamenilor.
Aceluia i se luminează minunat cât de strânsă legătură este între cele ce nu se văd - și cele ce se văd.
Între cele ce le putem înțelege - și cele ce încă nu le putem.
18 - Pe măsură ce luăm bine seama la adevărurile vieții căpătăm o inimă tot mai înțeleaptă și începem a pricepe tot mai marea și puternica înțelepciune a Slăvitului Făcător al tuturora. Care a pus în toate cele văzute un atât de greu conținut nevăzut.
Meditând asupra fiecărui lucru, sau asupra fiecărei întâmplări - și privind înăuntrul acestora, cunoaștem limpede că tot ceea ce se vede este doar un înveliș prea de puțin preț, făcut numai spre a arăta celor care văd, un adevăr neprețuit.
Sau de a-l ascunde acelora care trec cu ochii închiși pe lângă el.
19 - Ceea ce pare o soartă a oamenilor, este numai o împreună-lucrare a voii lui Dumnezeu cu cea a urmării faptelor lor...
20 - Dumnezeu a rânduit în destinul fiecărui om lucrarea unui adevăr în slujba Lui.
Omul are numai valoarea de mijlocitor al împlinirii acestui adevăr Dumnezeiesc.
De felul cum dorește el această împlinire, depind faptele lui, desfășurarea vieții sale și soarta sa.
O Doamne al adevărului, deschide-ne mintea să Te putem înțelege și urma.
Amin.