Faptă și răsplată
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - Îmbracă-te cu o inimă plină de bunătate și dragoste ca să găsești și tu la fel, când vei căuta în sus și când vei privi în laturi.
Umple-ți și tu fiecare cuvânt al tău de blândețe, ca și tu să-ți auzi la fel.
Păzește-ți și tu fiecare pas în curăție când mergi și când vii la alții, pentru ca și pașii altora să fie la fel spre tine.
2 - Umblă și tu cu dreptate în tot ce faci față de alții, pentru ca și alții să umble la fel față de tine.
Și fă și tu totdeauna bine celui ce are nevoie de tine, pentru ca și tu să găsești binefăcători, atunci când vei fi în nevoie.
Căci încă odată, - fiecăruia Dumnezeu îi face după inima sa.
3 - Totuși în bunătatea Sa față de ai Săi, Domnul nu îngăduie ca chiar tot drumul vieții lor să umble ei numai sub apăsarea vrăjmașului lor,
și nici numai cu inima plină de teamă, ca niște răufăcători, cu toate că ei sunt chiar cei mai mari binefăcători ai omenirii.
Are Domnul grijă să nu-i lase peste măsură de întristați!
4 - Dragostea și înțelepciunea Domnului care a rânduit vremea cernerii celor răi, spre a-Și arăta Lucrarea Evangheliei Sale curată, nu îngăduie totuși ca vremile aspre să țină peste măsură de mult. Pentru ca nu cumva împreună cu pleava să fie spulberat și grâul.
Și împreună cu gunoaiele să ardă și aurul.
5 - Astfel nu s-ar putea semăna niciodată. Și nu s-ar mai putea pescui în larg niciodată.
Iar Lucrarea Domnului nu s-ar mai putea împrospăta și înmulți, căci aceasta nu se poate face la strâmtorare și pe furtună. Ci numai la loc larg și pe vreme mai liniștită.
6 - Prigonirea nu poate să țină pe totdeauna. Căci este nevoie ca cei căzuți și plecați să fie înlocuiți prin noi chemați.
Dar nici lărgimea nu poate să țină prea mult, fiindcă atunci totul s-ar lenevi prăbușindu-se în formalism și în destrăbălare.
7 - Totuși cât de fericiți suntem noi când după un îndelungat suiș greu, ajungem la un loc neted, unde ne putem odihni și împrospăta rândurile și puterea.
Când după un lung tunel străbătut prin întuneric, ieșim la lumină. Și ștergându-ne ochii înlăcrimați, ne putem privi unii altora fețele dorite abia obișnuite cu lumina!
8 - Ce bine este când Domnul ne lărgește drumul nostru care a fost prea multă vreme îngust.
O, de-am ști să-l folosim bine atunci acest drum lărgit...
9 - David, împăratul lui Israel, strigă supus și recunoscător lui Hristos Împăratul împăraților și Domnul domnilor (Apoc. 17, 14): Trăiască Domnul!
Astfel își încheie David șirul cântărilor sale, șirul istorisirilor sale, șirul minunilor câte le-a văzut făcute de Domnul cu el și cu ai lui.
Ce bine este când și noi sfârșim lucrările noastre cu acest strigăt de bucurie și biruință!
10 - Binecuvântat va fi David pentru toate cuvintele sale, dar pentru acest strigăt cu care el prin credință întâmpină Venirea Domnului nostru Isus Hristos ca Împăratul și Domnul tuturora, - pentru acest strigăt măreț, el va fi binecuvântat nespus mai mult.
Să-l urmăm și noi plecându-ne și închinându-ne lui Hristos!
11 - Din vremea lui David și a urmașilor săi, au rămas cele mai minunate cântări de laudă și de rugăciune spre slava Domnului.
Nici o altă epocă din viața poporului credincios n-a mai fost atât de bogată în simțăminte și înălțătoare față de Domnul Dumnezeu, ca epoca lui David și cea mai dominată de căldura inimii lui iubitoare de Dumnezeu.
O, cât de mult valorează un scriitor și un poet credincios în Dumnezeu!
12 - Iată cât de binecuvântat este un mare vestitor al lui Dumnezeu! Pe urma lui, în toate limbile și vremile, lucrările lui vor face pe mulți să-L laude pe Domnul și să cheme Numele Lui Cel Sfânt.
Cât de mult ar trebui să ne rugăm noi ca Dumnezeu să ne dea poeți și scriitori credincioși în Hristos!
13 - Cântarea Domnului este cea mai fericită, cea mai inspirată, cea mai răsplătită - și cea mai trainică din toate cântările care au răsunat vreodată pe pământul acesta.
Tot ce s-a cântat vreodată pentru orice altceva și pentru oricine altcineva decât Domnul, s-a învechit și s-a uitat. Numai cântarea Lui este proaspătă, dulce și frumoasă.
14 - Încă puțină vreme, și nu numai că în toate limbile pământului se vor cânta laudele Domnului,
ci chiar și toți locuitorii pământului Îi vor aduce cântarea laudei lor și închinarea rugăciunilor lor lui Isus Hristos - Domnul, precum scrie profeția Sa.
15 - Curând toți potrivnicii lui Dumnezeu, atât oameni cât și idei și sisteme, Îl vor recunoaște pe El Singurul Domn. Și Numele Lui, Singurul Nume Vrednic de închinare și de laudă.
Așa se vor împlini cu siguranță și aceste profeții, cum s-au împlinit și toate celelalte.
Să le credem și le vom vedea!
16 - Dumnezeu n-are nevoie să Se laude El pe Sine.
Cel Bun nu se laudă, căci bunătatea Lui este simțită de toți.
Cel Frumos n-are nevoie să Se laude, căci frumusețea Lui se vede peste tot.
Cel Înțelept n-are nevoie să Se laude căci înțelepciunea Lui se arată tuturor...
17 - Dar cei care simt bunătatea, cei care văd frumusețea, cei care aud înțelepciunea
și se împărtășesc fericit și folositor din toate acestea
- ei au nevoie și ei au datoria să-L laude pe Cel Bun, pe Cel Frumos și pe Cel Înțelept.
Căci Dumnezeu le are pe toate acestea și mult mai multe.
18 - O, dacă ar lăuda oamenii numai pe Cel Bun și pe cei buni, - cât de mult ar îndemna aceasta pe toți ceilalți să se străduiască și ei să fie buni.
O, dacă toate cărțile de istorie ar povesti numai timpurile înfloritoare ale stăpânilor buni, și nu doar vremile cumplite ale stăpânilor tirani și războinici!
19 - O, dacă toate operele ar răspândi numai exemplele și isprăvile oamenilor credincioși și evlavioși, drepți și cinstiți,
spre ce modele strălucitoare ar privi atunci ochii tineretului,
spre ce fapte vrednice s-ar simți cu toții îndemnați să se înalțe.
20 - Dar când în tot ce se învață și se scrie,
în tot ce se citește, se aude și se vede,
este răspândit numai răul,
descris numai viciul și mocirla...
arătat numai desfrâul și păcatul,
- ce gânduri să se trezească în inimile celor ce văd și aud și citesc?
Și ce fapte să rodească toate cele cu care își hrănesc sufletele, bieții oameni lumești?
O Doamne și Bunule Păstor Isus, - ai milă de această gloată care moare de foame și de sete sufletească.
Amin.