Via şi roadele
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - În această câmpie mănoasă şi grasă este aşezată via Domnului nostru Isus Hristos, Biserica Sa.
Cât de minunate roade ar trebui să-I aducă Domnului via aceasta a Sa, pe care El a sădit-o cu atâta bunătate şi o îngrijeşte cu atâta iubire!
Vai de cei prin care ea aduce roade amare!
Binecuvântaţi să fie cei ce o lucrează spre a-I aduce struguri dulci.
2 - Ce viţe drepte, ce mlădiţe roditoare, ce frunze sănătoase şi ce struguri dulci - ar trebui să vadă cu bucurie ochii Stăpânului Ceresc, oriunde ar privi şi oriunde ar vrea să Se oprească El, în via aceasta!
Binecuvântate sunt acestea unde sunt
şi fericite de toţi cei ce le aduc.
3 - Ce tristă este cântarea Celui Preaiubit asupra viei Sale!
Cu ce jalnice roade L-a răsplătit ea pe El, după toată munca şi toată jertfa Lui. După toată dragostea şi aşteptarea Lui, răbdătoare şi îndreptăţită de la ea.
Ce aş mai fi putut face viei Mele, - şi nu i-am făcut? - zice cu durere Cel nerăsplătit!
Şi cu dreaptă pedeapsă o ameninţă apoi Cuvântul lui Dumnezeu.
O, dacă ar înţelege aceasta toţi acei cărora le sună acest cuvânt ameninţător!
4 - Ce greu ţi se pare în puterea nopţii că nu se va mai face ziuă!
Şi ce uşor ţi se pare după aceea, că ziua s-a făcut.
Ce anevoie ţi se pare că se va sfârşi noaptea, că se va împrăştia groaza întunericului, că se vor lărgi şi se vor limpezi iarăşi hotarele zărilor, când totul este învăluit de puterea şi de spaima întunericului ameninţător şi greu.
Dar după ce trece vremea nopţii şi vine vremea luminii - ce simplu ţi se pare că s-a făcut totul.
E ca şi când nici n-ar fi fost.
Aşa va fi după ultima noapte, după nimicirea totală a întunericului.
5 - Cu toată lumina adusă în lume de Evanghelia lui Hristos, totuşi lumea este stăpânită încă în cea mai mare parte de întunericul sistemelor, teoriilor şi învăţăturilor potrivnice Luminii.
Dar întunericul nu va rămâne pururi. Lumina da!
6 - În slujba întunericului sunt puse acum toate mijloacele supuse oamenilor.
Spre slava întunericului creează acum, cântă şi mor milioane şi milioane de oameni zilnic şi zilnic.
A fost parcă totdeauna aşa.
Dar nu va fi totdeauna.
Vor fi odată toate acestea puse numai în slujba Luminii.
7 - Vine ziua când toată această stare de lucruri va fi spulberată
şi o nouă ordine luminoasă se va înstăpâni peste tot pământul, cum se înstăpâneşte soarele, peste toată împărăţia întunericului spulberat.
Ce simplu va face Hristos aceasta în Ziua Lui!
8 - Ce fericită este părtăşia dragostei între inimile care se iubesc cu adevărat!
Acolo unde este o adevărată iubire, până şi supărările sunt numai nişte noi prilejuri de o şi mai puternică izbucnire a dragostei lor.
O, de-ar fi aşa totdeauna între noi şi între Domnul nostru.
Între noi şi fraţii noştri!
9 - Ce dulci sunt împăcările şi ce fericite proaspetele împărtăşiri ale iubirii adevărate.
Ce dorite sunt revederile din nou, ca soarele cu cerul după ploaie.
Ca zările dimineţii cu munţii după o noapte întunecoasă. Ca zâmbetul grădinii cu soarele,
ca snopii încă strălucind,
ca obrajii florilor loviţi de picurii aspri,
ca inimile cu inimile îmbrăţişate după o împăcare.
10 - Aşa de dulce este împăcarea sufletului cu Dumnezeu,
după o greşeală ispăşită,
după o nefericită alunecare,
după o trecătoare întunecare a ascultării curate,
după o vinovată întoarcere a privirii de către Hristos.
11 - În orice părtăşie se pot petrece în viaţa asta astfel de triste stări.
Între orice iubiri pe pământ se pot întâmpla astfel de dureroase supărări trecătoare.
Dar oriunde este o dragoste curată, acestea trec repede
- şi sfârşesc totdeauna în lacrimi fericite.
12 - Nimeni n-a fost scutit de supărări şi oricine a iubit adevărat, a avut să guste uneori şi amărăciunea lacrimilor, durerea de a vedea cum chiar ochii pe care îi iubeşte mai mult, se uită cu supărare la el, şi îşi feresc cu durere privirile de ale lui.
Dar ce fericire când norii se duc, iar luminile iubite se întorc din nou cu seninătate şi căldură de unde plecaseră.
13 - Sufletul meu şi fiul meu, tu nu lăsa să apună niciodată soarele peste supărarea ta cu Domnul tău şi cu fraţii tăi.
Vino cu lacrimi la El şi la ei şi spală-ţi vina ta cu mărturisiri fierbinţi şi cu înnoiri ale hotărârilor şi legămintelor tale sfinte cu El,
- şi cu ei.
14 - Fă totul să ajungi iarăşi la dulcea pace cu Hristos, când bagi de seamă că ai pierdut-o.
Fă totul ca supărarea Lui să treacă, îndepărtată de pocăinţa şi de iubirea ta caldă şi dulce.
Nu-ţi găsi pace inimii tale şi nu da odihnă ochilor tăi până când nu vei primi încredinţarea iertării şi păcii Lui.
15 - Când prea îndelungată a fost vremea asupririi...
Când prea nedrept şi sălbatic s-a purtat asupritorul...
- Ce greu era să mai creadă cel asuprit că va mai veni o vreme când se va putea ridica
şi uitându-se înapoi să nu-l mai vadă pe cel cu biciul şi pe cel cu parul lângă el.
Dar o, ce Dumnezeiască este această nădejde, chiar dacă este aşa de slabă ca un fir de rază palidă venit printr-un ciob de geam printre nişte gratii groase şi reci.
16 - Şi totuşi prin puterea şi grija lui Dumnezeu, această vreme tot vine odată.
Cât de fericit îşi descovoaie atunci spinarea lovită, cel încovoiat.
Şi cât de bucuros strigă el privind încă speriat împrejur - cu ochii scăldaţi în lacrimi încă, mulţumind lui Dumnezeu:
- iată asupritorul nu mai este!...
Şi nici să nu mai fie în veacul veacului!
17 - Niciodată nu ne-a părut bine de răul nimănui... Dar atunci când am văzut pe un asupritor înlăturat...
Când am văzut pe un trufaş trântit...
Când am văzut zdrobit pe omul-fiară, care simţea plăcerea să chinuie pe alţii, băgând groază în cel nevinovat şi asuprind pe cel care nu se putea apăra de el,
- atunci am slăvit pe Dumnezeu cu un suflet plin de mulţumire ca după o despovărare negrăită şi fericită.
Slavă lui Dumnezeu care are grija asta, odată şi odată...
18 - Biserica Domnului Hristos a cunoscut pe pământ atâţia chinuitori, atâţia asupritori şi atâtea asupriri...
Toate puse la cale de marele asupritor al celor credincioşi: Satana.
- Desigur s-au bucurat asupriţii ori de câte ori a fost înlăturat un asupritor şi o asuprire.
Dar câtă vreme izvorul răului încă este, atâta vreme va exista şi primejdia unor noi asupriri şi asupritori.
19 - Slăvit să fie Domnul însă, că în curând va veni vremea ca fericitul strigăt de Veşnică Biruinţă: Iată asupritorul nu mai este, - să răsune din toate gurile fiilor lui Hristos (Luca 10, 16; Apoc. 12, 10).
Binecuvântată să fie Veşnica Împărăţie fără asupritori, a lui Isus Biruitorul şi Eliberatorul nostru veşnic!
20 - Cât de fericiţi sunt cei care se încred în Dumnezeu.
Tot ce făgăduieşte Cuvântul Lui, este numai strălucire şi bucurie veşnică pentru ei.
Ajută-ne Te rugăm Marele nostru Dumnezeu, să ne încredem cu toţii şi cu totul pe totdeauna în Tine.
Amin.