Via și roadele
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - În această câmpie mănoasă și grasă este așezată via Domnului nostru Isus Hristos, Biserica Sa.
Cât de minunate roade ar trebui să-I aducă Domnului via aceasta a Sa, pe care El a sădit-o cu atâta bunătate și o îngrijește cu atâta iubire!
Vai de cei prin care ea aduce roade amare!
Binecuvântați să fie cei ce o lucrează spre a-I aduce struguri dulci.
2 - Ce vițe drepte, ce mlădițe roditoare, ce frunze sănătoase și ce struguri dulci - ar trebui să vadă cu bucurie ochii Stăpânului Ceresc, oriunde ar privi și oriunde ar vrea să Se oprească El, în via aceasta!
Binecuvântate sunt acestea unde sunt
și fericite de toți cei ce le aduc.
3 - Ce tristă este cântarea Celui Preaiubit asupra viei Sale!
Cu ce jalnice roade L-a răsplătit ea pe El, după toată munca și toată jertfa Lui. După toată dragostea și așteptarea Lui, răbdătoare și îndreptățită de la ea.
Ce aș mai fi putut face viei Mele, - și nu i-am făcut? - zice cu durere Cel nerăsplătit!
Și cu dreaptă pedeapsă o amenință apoi Cuvântul lui Dumnezeu.
O, dacă ar înțelege aceasta toți acei cărora le sună acest cuvânt amenințător!
4 - Ce greu ți se pare în puterea nopții că nu se va mai face ziuă!
Și ce ușor ți se pare după aceea, că ziua s-a făcut.
Ce anevoie ți se pare că se va sfârși noaptea, că se va împrăștia groaza întunericului, că se vor lărgi și se vor limpezi iarăși hotarele zărilor, când totul este învăluit de puterea și de spaima întunericului amenințător și greu.
Dar după ce trece vremea nopții și vine vremea luminii - ce simplu ți se pare că s-a făcut totul.
E ca și când nici n-ar fi fost.
Așa va fi după ultima noapte, după nimicirea totală a întunericului.
5 - Cu toată lumina adusă în lume de Evanghelia lui Hristos, totuși lumea este stăpânită încă în cea mai mare parte de întunericul sistemelor, teoriilor și învățăturilor potrivnice Luminii.
Dar întunericul nu va rămâne pururi. Lumina da!
6 - În slujba întunericului sunt puse acum toate mijloacele supuse oamenilor.
Spre slava întunericului creează acum, cântă și mor milioane și milioane de oameni zilnic și zilnic.
A fost parcă totdeauna așa.
Dar nu va fi totdeauna.
Vor fi odată toate acestea puse numai în slujba Luminii.
7 - Vine ziua când toată această stare de lucruri va fi spulberată
și o nouă ordine luminoasă se va înstăpâni peste tot pământul, cum se înstăpânește soarele, peste toată împărăția întunericului spulberat.
Ce simplu va face Hristos aceasta în Ziua Lui!
8 - Ce fericită este părtășia dragostei între inimile care se iubesc cu adevărat!
Acolo unde este o adevărată iubire, până și supărările sunt numai niște noi prilejuri de o și mai puternică izbucnire a dragostei lor.
O, de-ar fi așa totdeauna între noi și între Domnul nostru.
Între noi și frații noștri!
9 - Ce dulci sunt împăcările și ce fericite proaspetele împărtășiri ale iubirii adevărate.
Ce dorite sunt revederile din nou, ca soarele cu cerul după ploaie.
Ca zările dimineții cu munții după o noapte întunecoasă. Ca zâmbetul grădinii cu soarele,
ca snopii încă strălucind,
ca obrajii florilor loviți de picurii aspri,
ca inimile cu inimile îmbrățișate după o împăcare.
10 - Așa de dulce este împăcarea sufletului cu Dumnezeu,
după o greșeală ispășită,
după o nefericită alunecare,
după o trecătoare întunecare a ascultării curate,
după o vinovată întoarcere a privirii de către Hristos.
11 - În orice părtășie se pot petrece în viața asta astfel de triste stări.
Între orice iubiri pe pământ se pot întâmpla astfel de dureroase supărări trecătoare.
Dar oriunde este o dragoste curată, acestea trec repede
- și sfârșesc totdeauna în lacrimi fericite.
12 - Nimeni n-a fost scutit de supărări și oricine a iubit adevărat, a avut să guste uneori și amărăciunea lacrimilor, durerea de a vedea cum chiar ochii pe care îi iubește mai mult, se uită cu supărare la el, și își feresc cu durere privirile de ale lui.
Dar ce fericire când norii se duc, iar luminile iubite se întorc din nou cu seninătate și căldură de unde plecaseră.
13 - Sufletul meu și fiul meu, tu nu lăsa să apună niciodată soarele peste supărarea ta cu Domnul tău și cu frații tăi.
Vino cu lacrimi la El și la ei și spală-ți vina ta cu mărturisiri fierbinți și cu înnoiri ale hotărârilor și legămintelor tale sfinte cu El,
- și cu ei.
14 - Fă totul să ajungi iarăși la dulcea pace cu Hristos, când bagi de seamă că ai pierdut-o.
Fă totul ca supărarea Lui să treacă, îndepărtată de pocăința și de iubirea ta caldă și dulce.
Nu-ți găsi pace inimii tale și nu da odihnă ochilor tăi până când nu vei primi încredințarea iertării și păcii Lui.
15 - Când prea îndelungată a fost vremea asupririi...
Când prea nedrept și sălbatic s-a purtat asupritorul...
- Ce greu era să mai creadă cel asuprit că va mai veni o vreme când se va putea ridica
și uitându-se înapoi să nu-l mai vadă pe cel cu biciul și pe cel cu parul lângă el.
Dar o, ce Dumnezeiască este această nădejde, chiar dacă este așa de slabă ca un fir de rază palidă venit printr-un ciob de geam printre niște gratii groase și reci.
16 - Și totuși prin puterea și grija lui Dumnezeu, această vreme tot vine odată.
Cât de fericit își descovoaie atunci spinarea lovită, cel încovoiat.
Și cât de bucuros strigă el privind încă speriat împrejur - cu ochii scăldați în lacrimi încă, mulțumind lui Dumnezeu:
- iată asupritorul nu mai este!...
Și nici să nu mai fie în veacul veacului!
17 - Niciodată nu ne-a părut bine de răul nimănui... Dar atunci când am văzut pe un asupritor înlăturat...
Când am văzut pe un trufaș trântit...
Când am văzut zdrobit pe omul-fiară, care simțea plăcerea să chinuie pe alții, băgând groază în cel nevinovat și asuprind pe cel care nu se putea apăra de el,
- atunci am slăvit pe Dumnezeu cu un suflet plin de mulțumire ca după o despovărare negrăită și fericită.
Slavă lui Dumnezeu care are grija asta, odată și odată...
18 - Biserica Domnului Hristos a cunoscut pe pământ atâția chinuitori, atâția asupritori și atâtea asupriri...
Toate puse la cale de marele asupritor al celor credincioși: Satana.
- Desigur s-au bucurat asupriții ori de câte ori a fost înlăturat un asupritor și o asuprire.
Dar câtă vreme izvorul răului încă este, atâta vreme va exista și primejdia unor noi asupriri și asupritori.
19 - Slăvit să fie Domnul însă, că în curând va veni vremea ca fericitul strigăt de Veșnică Biruință: Iată asupritorul nu mai este, - să răsune din toate gurile fiilor lui Hristos (Luca 10, 16; Apoc. 12, 10).
Binecuvântată să fie Veșnica Împărăție fără asupritori, a lui Isus Biruitorul și Eliberatorul nostru veșnic!
20 - Cât de fericiți sunt cei care se încred în Dumnezeu.
Tot ce făgăduiește Cuvântul Lui, este numai strălucire și bucurie veșnică pentru ei.
Ajută-ne Te rugăm Marele nostru Dumnezeu, să ne încredem cu toții și cu totul pe totdeauna în Tine.
Amin.