Fiul
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Cel atât de-aproape şi de-ndepărtat
ţie-ţi sunt pe lume mai îndatorat
nu mai sunt datornic nimănui, nici cât
ţie însă încă ţi-s dator, atât...
- Ai crescut în vânturi doar cu cerul scut
te-ai călit în flăcări ca oţelul mut,
răbdător ca drumul, lupta te-a asprit,
singură durerea nu te-a ocolit.
Fiul şi orfanul jertfei arsă-n zid
zările spre tine dragi lumini deschid
- odihnind o clipă
- nu uita de plai
ia ce iei în pripă,
şi pe urmă, hai!
- Când va fi să-mi scază
umbra-n ochii tăi
celui ce-ţi urmează,
- spada mea predă-i!