Soția
Traian Dorz - Cântările Roadelor
În asprimea vorbei: gândul înțelept
în privirea caldă: duh cinstit și drept
în umblarea aspră: calea vieții grea,
în tristețea frunții: sfâșierea mea.
Ochii, - rana tainei prea adânci și vii
fața, - oglindirea umbrei timpurii
dragostea tânjită, - zid cu poartă grea
umbrele tăcerii, - moștenirea mea.
Primă bucurie, pentru tine-nchin
Cerului Speranței, ultimul suspin.