Florile și sufletele
Traian Dorz - Semănați Cuvântul Sfânt
1 - Ce adâncă asemănare există între toate florile și sufletele. Sunt flori moi și flori aspre. Sunt flori roșii și sunt flori albe. Sunt flori înmiresmate și flori fără miros.
2 - Și sufletele sunt la fel.
Hristos Mântuitorul nostru Dulce - este asemănat prin Cuvântul Său cu un trandafir și cu un crin (Cânt. Cânt. 2, 1).
Cu un trandafir roșu, cu un crin alb.
Roșu ca sângele Crucii răscumpărătoare, alb ca neprihănirea spălării acestui Sfânt Sânge (Apoc. 7, 14).
3 - Ce dragi ne sunt aceste flori, ce dragi ne sunt culorile acestea de roșu aprins și alb curat, culorile Preaiubitului nostru Isus... Ce dragi ne sunteți voi suflete atât de roșii și atât de albe ca niște garoafe ale lui Dumnezeu. Roșul Sângelui lui Hristos, v-a dat albul neprihănirii voastre.
4 - Ce frumoase sunteți voi - flori și suflete dragi în ziua sărbătorii noastre, când ne aduceți gândul unei încununări recunoscătoare pentru vegherea lângă leagănul cântărilor și dragostei nemuritoare, a atâtor nopți până în ziua asta! A atâtor seri până în dimineața asta. A atâtor lacrimi până la cântarea asta.
5 - Ce minunat este acest colțișor de Paradis cu miresme de meri ionatani și cu parfum de flori violete... Ce frumoase sunt aceste cântări înlăcrimate, pe obrazul rumen al acestor mari zile.
6 - Valurile se duc dar râul rămâne. Zilele trec dar grădina nemuritoare rămâne aducând cu fiecare sărbătoare, alte flori roșii și albe, alte miresme și alte lacrimi și când ne întâmpinăm la venire și când ne petrecem la plecare.
7 - De la fiecare vârf de ani, - care ne poate fi ultimul care ne-a mai fost îngăduit să-l suim - să privim în urma vieții noastre, peste văile și dealurile parcurse.
Printre câte flori și printre câți spini am trecut.
Și ce-am lăsat celor lângă care am stat, ori celor pe lângă care am trecut?
8 - Câte prăbușiri și câte ridicări am avut? Câte legăminte - și câte lepădări? Câte veniri și câte plecări? Câte îmbrățișări - și câte despărțiri?
9 - Câți vrăjmași pe care mi i-am făcut frați - și câți frați pe care mi i-am făcut vrăjmași? Câți spini - flori și câte flori - spini?
Și cum am făcut să-i fac astfel?
10 - Să învățăm și din greșelile noastre și din ale altora. Cine nu învață din greșelile sale ca să nu le mai facă, acela în zadar va învăța prea târziu.
Oriunde ai semănat un spin, întoarce-te și smulge-l. Și seamănă în locul lui o floare.
11 - Dacă fiecare noapte din viață ne-ar fi ca o noapte de revelion în care ne facem un bilanț adânc între ce a trebuit și ce n-a trebuit, - ce ușor ne-ar fi bilanțul ultimei nopți și a ultimului revelion!
12 - De multe ori, în multe inițiative bune noi nu avem înaintași. Trebuie uneori ca noi să desfundăm primele căi, să desțelenim primele brazde, să plantăm flori acolo unde n-au fost niciodată decât spini.
Și totuși ce minunate flori cresc uneori tocmai acolo.
13 - În unele locuri, tot ce s-a moștenit de veacuri în câmpul Evangheliei este ori numai formalism gol, ori numai păgânism plin. Și una și alta devenite tradiție și s-au încetățenit atât de crâncen încât au ajuns peste sufletul poporului nefericit ca o crustă de noroi uscat peste pielea unui mistreț, respingând orice săgeată ca să nu pătrundă până la sufletul oamenilor.
14 - Ce luptă grea și crâncenă a trebuit să fie dusă aici numai pentru stârpirea alcoolismului, a înjurăturilor și vorbelor murdare, a obiceiurilor scârboase care pătrunseseră atât de adânc chiar în practicile religioase, încât mulți dintre cei ce luptau împotriva lor la început, au devenit chiar martiri.
15 - Cei care s-au trezit din robia și orbia aceasta ca dintr-o noapte de iad la lumina acestui nou răsărit ceresc, nu încetează să aducă cele mai înlăcrimate mulțumiri lui Dumnezeu pentru această înviere într-adevăr ca din morți.
16 - Când Hristos face o înviere în viața cuiva, El nu numai că îl scoate dintr-o temniță murdară, dar îl și duce într-o libertate strălucită. Nu numai el scoate dintre niște spini sălbatici, dar îl și plantează între niște flori nobile...
17 - Nașterea din nou, această transformare o face, oriunde s-a produs ea: dintr-un om cu fire de spin, îl face un om cu fire de floare. Dintr-un om rău cu fire de lup ori de câine, îl face un om bun, cu fire de oaie ori de porumbel.
Cine rămâne tot spin și tot lup, acela are în el fire de drac.
18 - Doamne, pe cine privește prea mult și prea mândru înainte, mai fă-l să privească rușinat și smerit și înapoi!
19 - Doamne, și pe cei care privesc prea mult și prea dureros în urmă, fă-i să privească cu nădejde și încredere și înainte.
20 - Doamne, fă ca cel mândru să nu sfârșească niciodată privind înainte ci să moară silit de Tine privind înapoi.
Iar cel chinuit să nu sfârșească în deznădejde, ci să moară luminat de Tine privind înainte. Amin.