Isus i-a zis: Fratele tău va învia.
Dumnezeul nostru este Dumnezeul Învierii şi Vieţii.
Pentru El nu există moarte ci numai stare de odihnă.
După cum El are puterea să cheme la viaţă o sămânţă uscată,
sau un lăstar care răsare dintr-o buturugă uscată,
sau un fir verde care iese dintr-un pământ sau dintr-o piatră uscată,
- aşa El are putere să-l aducă la viaţă pe orice suflet, pe orice speranţă, pe orice fiinţă trupească sau sufletească, pentru care era pierdută orice nădejde!
De aceea noi nu trebuie să deznădăjduim niciodată şi pentru nimeni. Căci chiar atunci când pentru oameni, ceva este cu neputinţă şi cu nesperanţă, la Dumnezeu toate se pot!
Pentru Domnul nu există lumea aceasta şi lumea cealaltă.
Pentru El toate sunt la fel sub stăpânirea Sa.
Fie existenţa aceasta, fie cealaltă existenţă, în care trecem prin moarte, pentru El noi ne continuăm existenţa. Numai locul ni-l schimbăm. Şi numai starea noastră este alta.
Prezenţa lui Dumnezeu fiind la fel de puternică pretutindeni, în cer sau sub pământ, oriunde ne-am găsi, noi suntem tot în faţa Lui şi tot în Mâinile Sale (Psalm 139, 1-16).
După cum Dumnezeu a avut puterea să ne aducă la viaţa aceasta de dinainte de moarte,
sau să ne mute în cealaltă viaţă, de după ea,
tot aşa El are cu uşurinţă posibilitatea să ne întoarcă iarăşi aici sau să ne mute după voinţă altundeva, după voia Lui cea desăvârşită şi înţelepciunea Lui, găseşte potrivit acest lucru, pentru împlinirea vreunuia din planurile Sale (Luca 12, 5).
Dacă Hristos Domnul şi Dumnezeul nostru, poate aduce la viaţă un trup material din care a pierit orice urmă de viaţă şi care a şi intrat în stare de putrezire, cum a fost şi cu Lazăr,
atunci cu cât mai mult Îi este Lui cu putinţă să dăruiască viaţa duhovnicească unui suflet care prin firea lui este nemuritor!
Sau unei lucrări duhovniceşti,
sau unei comunităţi sfinte,
care din cauza unei despărţiri de Hristos pe o clipă au ajuns într-o stare de amorţire, de leşin sufletesc, dar cu putinţă oricând să-şi recapete iarăşi viaţa, prin harul lui Dumnezeu!
Dacă fratele nostru,
sau vreunul dintre fraţii noştri,
care era atât de plin de viaţă duhovnicească până ieri,
se găseşte acum căzut într-o stare rea, - dragă suflete al meu nu descuraja:
fratele tău va învia din nou, căci dacă în inima lui a mai rămas un strop de iubire sau de teamă de Dumnezeu,
şi dacă n-a pierdut de tot din inima lui teama şi respectul pentru Cuvântul Sfânt, şi pentru fraţi,
şi dacă n-a lepădat de tot amintirile sale sfinte
şi dacă încă, în adâncul inimii, îi este dor după tot ce a fost odată frumos în viaţa lui trăită cu Hristos şi cu fraţii lui, în anii cei frumoşi ai vieţii lui de credinţă,
- atunci acesta este semnul cel bun că sămânţa lui Hristos din el n-a murit şi este încă vie în adâncul inimii sale. Iar Hristos, Hristos Dumnezeul Cel Viu (Apoc. 17-18),
poate să o facă să învieze iarăşi.
Şi o va face! Numai şi noi să facem tot ce putem ca să grăbim venirea acelei zile şi întâmplări dorite.
Fratele meu, chiar fratele meu, pe care l-am văzut mort, care a zăcut aşa zile şi ani,
el, pe care l-am văzut şi l-am crezut cu neputinţă a mai învia vreodată, spre a mai lua parte unită cu mine la aceeaşi muncă slăvită şi la aceeaşi petrecere spre slava lui Dumnezeu,
chiar el, socotit pierdut pe veci - va învia! Dacă mai este ceva cu adevărat bun în el, va învia,
căci Hristos este Viu şi Atotputernic şi El n-are o mai mare bucurie decât să învieze în chip minunat, pe acei despre care era pierdută orice speranţă, dar nu era pierdută orice iubire şi orice rugăciune.
Mare Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos, slavă Ţie!
Slavă Ţie pentru speranţa plină de încredere pe care ne faci s-o avem în Tine din chiar starea cea mai grea, pentru cea mai negrăită bucurie.
Toate făgăduinţele Tale se vor împlini cu siguranţă la vremea lor, de aceea sufletul meu se luminează tot mai mult de încredinţarea că şi fratele meu şi sora mea, pentru care mă arunc neîncetat la picioarele Tale, vor învia.
Vor învia spre bucurie, acum: şi nu spre osândă, atunci.
Vor învia prin puterea Ta, care eşti de nespus, de negândit, de neînţeles, de neexplicat, de bun, de iertător, de milos şi de iubitor.
Te rog numai, Doamne Isuse, grăbeşte şi vino la mormântul în care ei zac de atâta vreme, şi din care s-a răspândit în toată ţara asta atâta miros greu
şi într-o clipă fericită, fă minunea despre care acum Te rog ajută-mă să nu mă mai îndoiesc deloc.
Amin.
+
Oamenii ştiu astăzi multe, şi le sunt pentru folos
dar zadarnice-s odată toate, fără de Hristos!
În viaţă te ajută conştiinţa de-orice fel
dar la moarte nu te-ajută, nu te-ajută decât El.