Isus i-a zis: Fratele tău va învia.
Dumnezeul nostru este Dumnezeul Învierii și Vieții.
Pentru El nu există moarte ci numai stare de odihnă.
După cum El are puterea să cheme la viață o sămânță uscată,
sau un lăstar care răsare dintr-o buturugă uscată,
sau un fir verde care iese dintr-un pământ sau dintr-o piatră uscată,
- așa El are putere să-l aducă la viață pe orice suflet, pe orice speranță, pe orice ființă trupească sau sufletească, pentru care era pierdută orice nădejde!
De aceea noi nu trebuie să deznădăjduim niciodată și pentru nimeni. Căci chiar atunci când pentru oameni, ceva este cu neputință și cu nesperanță, la Dumnezeu toate se pot!
Pentru Domnul nu există lumea aceasta și lumea cealaltă.
Pentru El toate sunt la fel sub stăpânirea Sa.
Fie existența aceasta, fie cealaltă existență, în care trecem prin moarte, pentru El noi ne continuăm existența. Numai locul ni-l schimbăm. Și numai starea noastră este alta.
Prezența lui Dumnezeu fiind la fel de puternică pretutindeni, în cer sau sub pământ, oriunde ne-am găsi, noi suntem tot în fața Lui și tot în Mâinile Sale (Psalm 139, 1-16).
După cum Dumnezeu a avut puterea să ne aducă la viața aceasta de dinainte de moarte,
sau să ne mute în cealaltă viață, de după ea,
tot așa El are cu ușurință posibilitatea să ne întoarcă iarăși aici sau să ne mute după voință altundeva, după voia Lui cea desăvârșită și înțelepciunea Lui, găsește potrivit acest lucru, pentru împlinirea vreunuia din planurile Sale (Luca 12, 5).
Dacă Hristos Domnul și Dumnezeul nostru, poate aduce la viață un trup material din care a pierit orice urmă de viață și care a și intrat în stare de putrezire, cum a fost și cu Lazăr,
atunci cu cât mai mult Îi este Lui cu putință să dăruiască viața duhovnicească unui suflet care prin firea lui este nemuritor!
Sau unei lucrări duhovnicești,
sau unei comunități sfinte,
care din cauza unei despărțiri de Hristos pe o clipă au ajuns într-o stare de amorțire, de leșin sufletesc, dar cu putință oricând să-și recapete iarăși viața, prin harul lui Dumnezeu!
Dacă fratele nostru,
sau vreunul dintre frații noștri,
care era atât de plin de viață duhovnicească până ieri,
se găsește acum căzut într-o stare rea, - dragă suflete al meu nu descuraja:
fratele tău va învia din nou, căci dacă în inima lui a mai rămas un strop de iubire sau de teamă de Dumnezeu,
și dacă n-a pierdut de tot din inima lui teama și respectul pentru Cuvântul Sfânt, și pentru frați,
și dacă n-a lepădat de tot amintirile sale sfinte
și dacă încă, în adâncul inimii, îi este dor după tot ce a fost odată frumos în viața lui trăită cu Hristos și cu frații lui, în anii cei frumoși ai vieții lui de credință,
- atunci acesta este semnul cel bun că sămânța lui Hristos din el n-a murit și este încă vie în adâncul inimii sale. Iar Hristos, Hristos Dumnezeul Cel Viu (Apoc. 17-18),
poate să o facă să învieze iarăși.
Și o va face! Numai și noi să facem tot ce putem ca să grăbim venirea acelei zile și întâmplări dorite.
Fratele meu, chiar fratele meu, pe care l-am văzut mort, care a zăcut așa zile și ani,
el, pe care l-am văzut și l-am crezut cu neputință a mai învia vreodată, spre a mai lua parte unită cu mine la aceeași muncă slăvită și la aceeași petrecere spre slava lui Dumnezeu,
chiar el, socotit pierdut pe veci - va învia! Dacă mai este ceva cu adevărat bun în el, va învia,
căci Hristos este Viu și Atotputernic și El n-are o mai mare bucurie decât să învieze în chip minunat, pe acei despre care era pierdută orice speranță, dar nu era pierdută orice iubire și orice rugăciune.
Mare Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos, slavă Ție!
Slavă Ție pentru speranța plină de încredere pe care ne faci s-o avem în Tine din chiar starea cea mai grea, pentru cea mai negrăită bucurie.
Toate făgăduințele Tale se vor împlini cu siguranță la vremea lor, de aceea sufletul meu se luminează tot mai mult de încredințarea că și fratele meu și sora mea, pentru care mă arunc neîncetat la picioarele Tale, vor învia.
Vor învia spre bucurie, acum: și nu spre osândă, atunci.
Vor învia prin puterea Ta, care ești de nespus, de negândit, de neînțeles, de neexplicat, de bun, de iertător, de milos și de iubitor.
Te rog numai, Doamne Isuse, grăbește și vino la mormântul în care ei zac de atâta vreme, și din care s-a răspândit în toată țara asta atâta miros greu
și într-o clipă fericită, fă minunea despre care acum Te rog ajută-mă să nu mă mai îndoiesc deloc.
Amin.
+
Oamenii știu astăzi multe, și le sunt pentru folos
dar zadarnice-s odată toate, fără de Hristos!
În viață te ajută conștiința de-orice fel
dar la moarte nu te-ajută, nu te-ajută decât El.