Frumoasă este mila...

Frumoasă este mila de-orfani şi de săraci,

când pe flămânzi îi saturi şi când pe goi i-mbraci,

când pe bolnavi îi cauți și când pe slabi i-ajuţi...

Oricând le faci acestea, pe Domnu-L împrumuți.

Nu-i un mai mare bine cât cel făcut la greu,

nu poți să bucuri altfel mai mult pe Dumnezeu,

nu poţi s-ajuți un semen mai bine şi frumos,

ca-n felul plin de milă, cum ne-a-nvățat Hristos.

...Aşa făcea Tabita, cosând cu mâna ei

cămăşi şi haine calde bătrânelor femei,

orfanilor şi celor săraci şi necăjiți,

toți, pentru ea, slăvindu-L pe Domnul fericiți.

Când s-a-ntâmplat să moară, cei mulți s-au întristat,

iar Domnul a-nviat-o, când Petru s-a rugat...

Ce bine-arată asta că sufletul milos

e cel mai bun pe lume și cel mai prețios.

...Poți tot cânta şi spune cu cel mai mare dar,

când n-ai în suflet milă, e totul în zadar!

E-atâta suferință şi lipsă pe-unde treci,

când poți, dar nu faci bine, eşti vinovat pe veci...

...O, voi, Tabite de-astăzi, gândiți-vă puțin

cât plâns e-n jurul vostru, ce lipsuri şi suspin,

uitați de ale voastre, măcar din când în când,

şi faceți ca Tabita, cu milă ajutând!...