Frumoasă-i îndrăzneala

Frumoasă-i îndrăzneala vieții re-nnoite,

cu cât i-au fost mai negre păcatele trăite,

cu cât i-au fost mai multe greşelile iertate,

cu cât i-au fost mai grele durerile-ncercate.

Frumos este curajul ce-l capătă iubirea,

când află, dintr-o dată, puternic, mântuirea...

Când se-ntâlneşte-n față cu Dumnezeu, deodată,

şi inima-i învie ca din mormânt salvată.

...Aşa Samariteanca a fost după-ntâlnirea

cu Domnul, la fântână, aflându-şi mântuirea...

Din cea mai temătoare, mai slabă şi retrasă,

a devenit femeia nespus de curajoasă...

S-a dus, chemând la Domnul cetatea ei întreagă,

vestindu-le-Adevărul, ca toți să-l înțeleagă...

Cuvântul şi iertarea cu toții să primească,

la fel cu-a ei, viața Hristos să le-o-nnoiască.

Şi-aşa mărturisire a dus ea prin cetate,

că s-au întors la Domnul atâtea vieţi chemate;

iar, după ani, când vremea prigoanelor sosise,

aici aflară frații atâtea uşi deschise...

...O, voi, Samaritence, aveți pe veşnicie

dac-ați aflat pe Domnul - o mare datorie:

s-aduceți cu-ndrăzneală, prin vorbă şi prin faptă,

cetatea voastră-ntreagă la Domnul Ce-o aşteaptă...