Frumoasă-i chibzuința
Traian Dorz - Scumpele noastre surori
Frumoasă-i chibzuința de-a şti şi-a înțelege,
în marile ocazii, ce parte a-ți alege,
când unic e prilejul şi unic e Cuvântul,
a şti să lași oricâte și-a tace, ascultându-1.
Cuvintele Divine mai scumpe-s şi mai rare
ca orice pietre scumpe și-orice mărgăritare;
când ai o minte sfântă şi-o gură sfântă-n casă,
atunci oricâte treburi şi orice grijă lasă!
...Aşa făcea Maria din casa neuitată,
când Domnul, cu iubire, venea la ei vreodată;
ea-nțelegea c-aceste prilejuri sunt preasfinte
şi asculta cu lacrimi divinele-I cuvinte.
Când Omul Sfânt vorbeşte, ascultă-l tot ce spune,
căci fiecare vorbă a lui e-nţelepciune!
Nici un cuvânt nu-i pierde, căci vine ziua-n care
de-acel cuvânt avea-vei nevoia cea mai mare!
Ce mari sunt astăzi sfinții cu vorbele-nţelepte,
cu faptele frumoase şi gândurile drepte!
Aceştia, orişiunde, vor prețui nu firea,
ci Taina şi-Adevărul, tăcerea şi iubirea...
*
...O, voi, Marii de astăzi, din orişice Betanii,
jertfiţi-vă spre-acestea frumoasele strădanii!
Uitați, pentru iubire, tot ce-i de azi, pe mâne;
iubirea este partea ce veşnic va rămâne.