Frumoasă-i hărnicia

Frumoasă-i harnicia ce face tot ce poate

ca-n casa ei să strângă, să aibă din de toate,

când cineva îi vine flamând din depărtare,

să poată să-i deschidă o casă primitoare.

Frumoasă-i alergarea când cineva-i în casă,

spre-a-i arăta o grijă şi-atenție aleasă,

dar când un om de seamă e-acela, şi vorbeşte,

umblarea-l deranjează şi treaba-l stânjeneşte.

Aşa era şi Marta cea harnică, odată,

când Domnul poposise în casa ei curată;

vorbea Mântuitorul cuvinte neuitate,

dar Marta n-avea stare, umbla cu câte toate.

Ba, încă să se-arate ce harnică-i spre multe,

îşi mai certa şi sora, ca nici ea să n-asculte -

şi-atunci a cam mustrat-o lisus, cu bunătate,

să-nvețe c-ascultarea mai bună-i decât toate.

N-ai totdeauna-n casă un Om cu vorbă mare,

dar când îl ai, arată-i o sfântă ascultare;

aceasta lui îi place, iar ție-ți foloseşte,

purtarea înțeleaptă pe tine te cinsteşte...

...O, Martele de astăzi, luaţi cu drag aminte

la ceea ce se cere să faceți mai 'nainte!

Întâi e ascultarea, şi-n urmă-i hărnicia.

Să nu faceți ca Marta, ci faceți ca Maria!...