Frumos era Edenul...
Traian Dorz - Scumpele noastre surori
Frumos era Edenul din zilele Genezii,
scaldat, întotdeauna, ca-n soarele amiezii;
cununi, şi curcubee, şi roade-nrourate,
şi verde, şi lumină, şi cântec erau toate...
Adam cântând cu Eva îşi desfătau uimirea,
belşugul, pretutindeni, le alinta iubirea,
îi legăna lumina şi-i fermeca fiorul,
când, prin răcoarea zilei, umblau cu Creatorul...
Dulceaţa dărniciei i-ndestula de-oriunde,
dar cine-ar şti un şarpe, şi-aici, că se ascunde?
(Căci încă nu se-aflase că-n orice desfătare
pândeşte o ispită şi trebuie-o-nfrânare.)
...Nepăsătoare, Eva a ascultat ispita;
Adam, la fel de leneş, şi-a ascultat iubita;
şi-au încălcat porunca, frumsețea şi-nfrânarea,
şi ce-a urmat se ştie: blestemul şi-alungarea!
...O, Eva! Câte veacuri a trebuit plătită
o clipă de cădere şi-o poftă neoprită!
O, Eva! Câte lacrimi şi câte jertfe grele,
pân-la suprema Jertfă, n-au mai putut s-o spele!
*
O, Evele de astăzi! Luaţi măcar voi seamă,
poruncile-nfrânării să le păziți cu teamă,
căci lângă fiecare e-un şarpe c-o ispită,
şi orişice cădere e-atât de greu plătită!...