Frumoasă-i căsnicia...

Frumoasă-i căsnicia când soțul e un sfânt

și când soția bună cinsteşte-al lui cuvânt;

atunci le dă şi Cerul din plin al lui belşug

şi-o astfel de-nsoțire e cel mai dulce jug...

Dar când căminu-acesta e far' de nici un fiu,

sunt clipe-n care totul le pare un pustiu;

tulpinile-s frumoase, dar fără nici un ram -

aşa era 'nainte căminul lui Avraam...

Dar el avea credință, atât câtă cerea

puterea împlinirii minunii ce-o dorea

şi ca răspuns acestei credințe, i s-a dat

făgăduinţa unui fiu binecuvântat.

Ce fericită Sara era cu-Avraam, privind

spre Cerul plin de stele cu mii de mii lucind!

- Încearcă să le numeri! - el îi zicea duios -

aşa ne va fi-odată tot neamul credincios...

Avraam avea această credință-n Dumnezeu,

pe când sărmana Sara se îndoia mereu;

dar dac-a stat alături de soțul credincios

a fost şi ea aleasă strămoaşa lui Hristos...

Voi, Sarele de astăzi, ce Dumnezeu v-a dat

un soț, om al credinţei şi binecuvântat,

fiţi şi voi la 'nălțimea credinței lui, mereu,

ca să vă dea aceeaşi răsplată Dumnezeu!