Frumosul ecou
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Ce mult am plâns de atunci şi până nu ştiu când, ceea ce am pierdut ieşind de acolo.
2 - Tot ce am văzut, tot ce am gustat, tot ce am auzit şi trăit acolo cu Tine îmi este neuitat pe veci.
3 - Inima mea va tânji mereu de dorul acelui loc şi acelor stări în care să îmi poată gusta odată ceea ce i-ai arătat abia acolo că poţi să-i dai.
4 - Atunci am înţeles de ce doar acelora care ajung în foc Te descoperi astfel pe Tine şi harurile Tale şi doar acelora care nu merg când intră acolo cu privirile înapoi şi cu inima în afară.
5 - Am înţeles şi de ce mulţi dintre aceştia, deşi intraţi acolo, totuşi nu văd nimic. Trecând pe acolo, totuşi nu învaţă nimic. Suferind acolo, totuşi nu se aleg cu nimic!
6 - Am înţeles atunci că şi cel mai mare har poate fi pierdut, pierdut pe totdeauna fără nici un folos, dacă sufletul căruia i se face acest har, rămâne mic şi se arată nevrednic de el.
7 - Mă abat mereu pe aproape de intrarea aceea, dar nimănui nu-i dat să intre acolo sau să iasă după voia sa.
8 - Câteodată sunt iarăşi foarte aproape şi în timpul acela parcă simt din nou ceva din cele trăite acolo.
9 - Atunci duhul tresare dar carnea se înfioară.
O de-aş putea fi mai curând numai duh!
10 - Preaiubitul meu îmi grăieşte şi îmi spune:
Orice credincios adevărat are în lumea aceasta două naşteri şi anume: una trupească şi alta duhovnicească.
11 - Orice om adevărat are în lumea aceasta două începuturi şi anume: primul este acela prin care arată că s-a născut, iar al doilea este acela prin care arată pentru ce s-a născut.
12 - Orice suflet vine pe pământ cu o misiune. El este chiar misiunea sa.
13 - Sufletul prorocului care era mai mare decât toţi cei care se născuseră până la el, când a fost întrebat: eşti tu Ilie? - a zis:
- Nu sunt!
- Eşti tu Prorocul?
El a zis: - nu sunt!
14 - Dar cine eşti? Ce răspuns să dăm celor ce ne-au trimis? Ce zici tu despre tine însuţi?
- Sunt un glas în pustiu! O înştiinţare în pustiu! Un strigăt în pustiu!
15 - Pustiul e locul fără ecou, unde glasul nu înseamnă nimic.
- aşa vorbeşte numai o conştiinţă Dumnezeiască!
16 - Dumnezeule al Izbăvirilor,
Tu care Te-ai oprit odată lângă mine, - una dintre cele mai încurcate creaturi ale Mâinilor Tale Sfinte,
17 - care ai pierdut atâta vreme şi atâta răbdare să mă poţi ridica din neputinţele mele şi să-mi poţi pune şi picioarele mele drept pe o cale,
18 - care Te-ai îndurat să-mi faci parte de cel mai mare har arătat unei stârpituri ca mine - acela de a-mi da o solie înaltă,
19 - fă-mă ca măcar prin sfârşitul misiunii mele
să mă pot arăta vrednic de al doilea început al meu.
20 - Şi fă ca moartea mea să audă frumosul ecou
- căci viaţa mea totuşi a meritat să se nască!