Frumosul ecou
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Ce mult am plâns de atunci și până nu știu când, ceea ce am pierdut ieșind de acolo.
2 - Tot ce am văzut, tot ce am gustat, tot ce am auzit și trăit acolo cu Tine îmi este neuitat pe veci.
3 - Inima mea va tânji mereu de dorul acelui loc și acelor stări în care să îmi poată gusta odată ceea ce i-ai arătat abia acolo că poți să-i dai.
4 - Atunci am înțeles de ce doar acelora care ajung în foc Te descoperi astfel pe Tine și harurile Tale și doar acelora care nu merg când intră acolo cu privirile înapoi și cu inima în afară.
5 - Am înțeles și de ce mulți dintre aceștia, deși intrați acolo, totuși nu văd nimic. Trecând pe acolo, totuși nu învață nimic. Suferind acolo, totuși nu se aleg cu nimic!
6 - Am înțeles atunci că și cel mai mare har poate fi pierdut, pierdut pe totdeauna fără nici un folos, dacă sufletul căruia i se face acest har, rămâne mic și se arată nevrednic de el.
7 - Mă abat mereu pe aproape de intrarea aceea, dar nimănui nu-i dat să intre acolo sau să iasă după voia sa.
8 - Câteodată sunt iarăși foarte aproape și în timpul acela parcă simt din nou ceva din cele trăite acolo.
9 - Atunci duhul tresare dar carnea se înfioară.
O de-aș putea fi mai curând numai duh!
10 - Preaiubitul meu îmi grăiește și îmi spune:
Orice credincios adevărat are în lumea aceasta două nașteri și anume: una trupească și alta duhovnicească.
11 - Orice om adevărat are în lumea aceasta două începuturi și anume: primul este acela prin care arată că s-a născut, iar al doilea este acela prin care arată pentru ce s-a născut.
12 - Orice suflet vine pe pământ cu o misiune. El este chiar misiunea sa.
13 - Sufletul prorocului care era mai mare decât toți cei care se născuseră până la el, când a fost întrebat: ești tu Ilie? - a zis:
- Nu sunt!
- Ești tu Prorocul?
El a zis: - nu sunt!
14 - Dar cine ești? Ce răspuns să dăm celor ce ne-au trimis? Ce zici tu despre tine însuți?
- Sunt un glas în pustiu! O înștiințare în pustiu! Un strigăt în pustiu!
15 - Pustiul e locul fără ecou, unde glasul nu înseamnă nimic.
- așa vorbește numai o conștiință Dumnezeiască!
16 - Dumnezeule al Izbăvirilor,
Tu care Te-ai oprit odată lângă mine, - una dintre cele mai încurcate creaturi ale Mâinilor Tale Sfinte,
17 - care ai pierdut atâta vreme și atâta răbdare să mă poți ridica din neputințele mele și să-mi poți pune și picioarele mele drept pe o cale,
18 - care Te-ai îndurat să-mi faci parte de cel mai mare har arătat unei stârpituri ca mine - acela de a-mi da o solie înaltă,
19 - fă-mă ca măcar prin sfârșitul misiunii mele
să mă pot arăta vrednic de al doilea început al meu.
20 - Și fă ca moartea mea să audă frumosul ecou
- căci viața mea totuși a meritat să se nască!