
Frumusețea amintirilor mele!
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Sufletul ascultător se scoală la prima strigare. A merge la prima chemare este dovada unui suflet sfânt.
2 - Dar o Dumnezeul meu atât de îndelung răbdător cu mine, eu am zăcut atât de mult, neputincios, între sculare și între mergere.
3 - Era cândva un timp în care Îți auzeam glasul Tău curat, chiar și atunci când doar în șoaptă îmi rosteai numele meu. Atunci, când mă sculam eram și pornit.
4 - Ce atentă era atunci urechea dragostei mele și ce ușori îmi erau pașii ascultători!
5 - Putea să-mi fie somnul atunci cât de dulce,
ochii oricât de îngreuiați,
picioarele oricât de obosite,
noaptea oricât de adâncă - eu Te auzeam din prima clipă!
6 - Era drumul oricât de lung,
primejdiile oricât de multe,
- nimic nu mă mai putea ținea în așternutul meu. Și nimic nu mă mai putea opri să nu alerg când mă chemai Tu!
7 - Tu ești toată frumusețea amintirilor mele.
Când Te vedeam lângă mine Drag Prieten Bun, orice somn îmi fugea dintr-o dată.
8 - Ochii mei se scăldau în lumina Feței Tale ca într-o apă limpede din munții cei înalți.
9 - Picioarele mele își recăpătau sprinteneala cerbului tânăr și nici dealurile cele mai mari, nu le-ar fi putut obosi după Tine.
10 - Noaptea mea căpătă dintr-o dată desfătarea și zâmbetul dimineții voioase care îndeamnă la mersul cel mai fericit.
11 - La primejdii cine s-ar mai fi gândit atunci? Nimic nu mai părea de netrecut!
12 - Chiar doream primejdiile nu numai ca eu să Te văd pe Tine cum le birui pentru mine, ci ca și Tu să mă vezi cum eu le birui pentru dragostea Ta.
13 - Pentru că nimic nu mai poate fi atât de puternic în inima mea decât dorința de a-Ți arăta prin toate cât de mult Te iubesc.
14 - Și cât de mult dăruiesc eu dragostea pe care mi-o dăruiești Tu cu atâta risipă!
15 - Sărbătoarea vieții este tinerețea,
sărbătoarea tinereții este inima,
sărbătoarea inimii este iubirea
iar sărbătoarea iubirii mele ești Tu!
16 - Când Tu îmi ești Preaiubitul, iubirea mea este mereu fierbinte, inima mea mereu dulce, viața mea tânără, timpul mereu sărbătoare.
17 - Când Tu ești în mine, totul îmi este odihnă, desfătare, frumusețe.
18 - Munca îmi pare o rugăciune,
drumul o împărtășire,
odihna o îmbrățișare,
suferința un sărut,
moartea o cununie,
și veșnicia o nuntă - când ești cu mine Tu!
19 - Dulcea mea sărbătoare, chiar și ajunul tău îmi este atât de fericit, chiar și așteptarea ta îmi este atât de plăcută.
20 - Fiecare clipă dinspre ivirea soarelui își are o frumusețe aparte. Dar ce fără de seamăn este clipa răsăritului!...
Ah, revederea Ta, Preaiubitule!