Frumuseţea amintirilor mele!
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Sufletul ascultător se scoală la prima strigare. A merge la prima chemare este dovada unui suflet sfânt.
2 - Dar o Dumnezeul meu atât de îndelung răbdător cu mine, eu am zăcut atât de mult, neputincios, între sculare şi între mergere.
3 - Era cândva un timp în care Îţi auzeam glasul Tău curat, chiar şi atunci când doar în şoaptă îmi rosteai numele meu. Atunci, când mă sculam eram şi pornit.
4 - Ce atentă era atunci urechea dragostei mele şi ce uşori îmi erau paşii ascultători!
5 - Putea să-mi fie somnul atunci cât de dulce,
ochii oricât de îngreuiaţi,
picioarele oricât de obosite,
noaptea oricât de adâncă - eu Te auzeam din prima clipă!
6 - Era drumul oricât de lung,
primejdiile oricât de multe,
- nimic nu mă mai putea ţinea în aşternutul meu. Şi nimic nu mă mai putea opri să nu alerg când mă chemai Tu!
7 - Tu eşti toată frumuseţea amintirilor mele.
Când Te vedeam lângă mine Drag Prieten Bun, orice somn îmi fugea dintr-o dată.
8 - Ochii mei se scăldau în lumina Feţei Tale ca într-o apă limpede din munţii cei înalţi.
9 - Picioarele mele îşi recăpătau sprinteneala cerbului tânăr şi nici dealurile cele mai mari, nu le-ar fi putut obosi după Tine.
10 - Noaptea mea căpătă dintr-o dată desfătarea şi zâmbetul dimineţii voioase care îndeamnă la mersul cel mai fericit.
11 - La primejdii cine s-ar mai fi gândit atunci? Nimic nu mai părea de netrecut!
12 - Chiar doream primejdiile nu numai ca eu să Te văd pe Tine cum le birui pentru mine, ci ca şi Tu să mă vezi cum eu le birui pentru dragostea Ta.
13 - Pentru că nimic nu mai poate fi atât de puternic în inima mea decât dorinţa de a-Ţi arăta prin toate cât de mult Te iubesc.
14 - Şi cât de mult dăruiesc eu dragostea pe care mi-o dăruieşti Tu cu atâta risipă!
15 - Sărbătoarea vieţii este tinereţea,
sărbătoarea tinereţii este inima,
sărbătoarea inimii este iubirea
iar sărbătoarea iubirii mele eşti Tu!
16 - Când Tu îmi eşti Preaiubitul, iubirea mea este mereu fierbinte, inima mea mereu dulce, viaţa mea tânără, timpul mereu sărbătoare.
17 - Când Tu eşti în mine, totul îmi este odihnă, desfătare, frumuseţe.
18 - Munca îmi pare o rugăciune,
drumul o împărtăşire,
odihna o îmbrăţişare,
suferinţa un sărut,
moartea o cununie,
şi veşnicia o nuntă - când eşti cu mine Tu!
19 - Dulcea mea sărbătoare, chiar şi ajunul tău îmi este atât de fericit, chiar şi aşteptarea ta îmi este atât de plăcută.
20 - Fiecare clipă dinspre ivirea soarelui îşi are o frumuseţe aparte. Dar ce fără de seamăn este clipa răsăritului!...
Ah, revederea Ta, Preaiubitule!