Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul zis al Căpățânii, care în evreiește se cheamă Golgota.
Aici trebuie să îngenunchem.
Despre acest loc nu se poate scrie și citi decât în genunchi. Nu se poate vorbi și nu se poate asculta decât cu glasul scăldat în lacrimi, cu inima scăldată în flăcări, cu toată ființa scăldată în adorație...
O, Golgota, loc unic, care ne grăiește nemărginit mai cutremurător decât Sinai.
O, Golgota, munte mai înalt decât Moria, altar mai sfânt ca Sfânta Sfintelor! Pe tine am primit nu zece porunci, ci numai una singură, dar înmiit mai cutremurătoare. Porunca iubirii și a Jertfei.
Lumina ta nu era cea a fulgerelor înspăimântătoare ca pe Sinai, ci lumina negrăită a sărutului lui Dumnezeu îmbrățișându-Și cel mai pierdut și cel mai dorit din fiii Lui: omul.
Jertfa lui nu era jertfa de jos în sus a unui singur fiu al iubirii, pentru dovedirea unei singure credințe și pecetluirea unui singur legământ ca pe Moria - ci negrăita Jertfă de Sus în jos, mai mare decât a tuturor fiilor iubirii, a tuturor credințelor și legămintelor ei.
O, Golgota, singurul loc ceresc pe acest pământ, unde Dumnezeu coborându-Se a rămas între noi toți. Al nostru al tuturor.
O, Golgota, pe tine Îl putem vedea toți oamenii pe Dumnezeul nostru. Nu numai unul ca pe Sinai - Moise. Nici numai doi ca pe Moria - Avraam și Isac. Nici numai trei ca pe Tabor - Petru, Ioan și Iacov. Nici numai uneori ca în Sfânta Sfintelor - marii preoți. Ci putem veni oricare. Oricâți. Și oricând.
O, Golgota, câte suflete s-au târât spre tine presărând cu sânge, cu lacrimi și cu sudoare fiecare urmă a lui Dumnezeu care te-a urcat întâi, lăsându-ne și nouă calea Ta sfântă. Ca o scară de aur cu capătul celălalt în cer.
O, Golgota, loc Dumnezeiesc, unde și eu, dus de mână de acela care mi-a fost mai scump decât zece mii de învățători - m-am prăbușit și eu un om vechi și m-am ridicat până în genunchi, un om nou.
O, Golgota, unde am rămas de-atunci în genunchi, în cea mai fericită stare, din care pot să te privesc. Din care pot să te cânt. Și singura stare din care pot să te merit.
O, Golgota, nume cutremurător și cuvânt unic, cu o rezonanță mai puternică decât toate vuietele furtunilor, decât toate mugetele valurilor, decât toate puterile tunetelor și împotrivirilor.
Tu ești mai presus de toate acestea.
Până în vârful tău nu ajung nici unele din ele.
Pe vârful tău este numai întunericul supremei lumini și al supremei dureri.
Plânsul supremei fericiri și al supremei pocăințe. Sărutul supremei iubiri a cerului pentru pământ. Și a pământului pentru cer.
O, Golgota, numele tău a dorit părintele nostru cel mai scump pentru noi decât zece mii de învățători, să-i fie ultima lui carte, ultimul lui rând, ultimul cuvânt pe care să ni-l mai scrie cu mâna lui, cu sângele și lacrimile lui. Deși de la cea dintâi carte a lui, în orice rând și cuvânt - tu, Golgota, te cuprinzi în tot ce s-a spus și s-a scris pe tablele inimilor noastre, mai puternic decât pe niște table de piatră, și mai aprins decât cu niște litere de foc. Totul se cuprinde în singur numele tău.
O, Golgota, nume de lumină, cuvânt de foc, cântare de sânge și de lacrimi. Tu ești starea negrăită și strălucită în care cuprindem îmbrățișarea lui Dumnezeu, reîntoarcerea noastră Acasă, Poarta Cerului, acoperirea goliciunilor noastre... Tu Muntele Transfigurării rămas pe totdeauna mai minunat decât Taborul...
O, Golgota, îndumnezeirea omenirii mele, pătrunde-mi tot mai adânc ființa mea cu toată lumina ta, căci încă bâjbâi ca un orb nedeprins cu strălucirea aceasta.
Fă să cadă de pe ochii mei solzii, încă atât de mulți, ai necunoscutelor, ai îndoielilor, ai temerilor.
Înalță-mi conștiința mea până la pacea nemaitulburată și nemaisfârșită a siguranței tale, din care să pot privi la toate vuietele și la toate fiarele lumii, ca la niște nimicuri depășite demult și biruite pe totdeauna.
O, Golgota, însuflețește-mi inspirația mea să poată găsi pentru Taina și Descoperirea ta, acordurile de raze și de lacrimi, după care iubirea mea s-ar scufunda tot mai adânc și s-ar înălța tot mai sus.
O, Golgota, starea în care L-am îmbrățișat pe Dumnezeu și din care aș vrea să mă îmbrățișeze El.
Înălțime pe care am primit mântuirea toată - și de pe care aș vrea să mă primească ea în totul.
Har, unde L-am aflat pe Hristos și unde aș dori să mă afle El.
Slavă în care m-am despărțit pentru viața asta de părintele care mi-a fost mai scump decât zece mii de învățători, și în care mă rog să mă regăsesc cu el, pentru viața veșnică.
Lumină în care s-a deschis înaintea mea cerul - și în care aș dori să se închidă el în urma mea.
Golgota, o, Golgota, recunoștința mea - și adorația mea; și slava mea - și dragostea mea, și lacrimile mele - și sângele meu; și moartea mea - și învierea mea, - fă să te preamăresc pe tine veșnic și veșnic.
Amin și amin.
+
Soarele Etern și Unic este Dumnezeu - Isus
și pe cer și-n ochii noștri El lumină a adus,
noi plecăm privind la Dânsul și vin alții tot așa
El dă lumii și lumina și puterea de-a vedea.