Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al Căpăţânii, care în evreieşte se cheamă Golgota.
Aici trebuie să îngenunchem.
Despre acest loc nu se poate scrie şi citi decât în genunchi. Nu se poate vorbi şi nu se poate asculta decât cu glasul scăldat în lacrimi, cu inima scăldată în flăcări, cu toată fiinţa scăldată în adoraţie...
O, Golgota, loc unic, care ne grăieşte nemărginit mai cutremurător decât Sinai.
O, Golgota, munte mai înalt decât Moria, altar mai sfânt ca Sfânta Sfintelor! Pe tine am primit nu zece porunci, ci numai una singură, dar înmiit mai cutremurătoare. Porunca iubirii şi a Jertfei.
Lumina ta nu era cea a fulgerelor înspăimântătoare ca pe Sinai, ci lumina negrăită a sărutului lui Dumnezeu îmbrăţişându-Şi cel mai pierdut şi cel mai dorit din fiii Lui: omul.
Jertfa lui nu era jertfa de jos în sus a unui singur fiu al iubirii, pentru dovedirea unei singure credinţe şi pecetluirea unui singur legământ ca pe Moria - ci negrăita Jertfă de Sus în jos, mai mare decât a tuturor fiilor iubirii, a tuturor credinţelor şi legămintelor ei.
O, Golgota, singurul loc ceresc pe acest pământ, unde Dumnezeu coborându-Se a rămas între noi toţi. Al nostru al tuturor.
O, Golgota, pe tine Îl putem vedea toţi oamenii pe Dumnezeul nostru. Nu numai unul ca pe Sinai - Moise. Nici numai doi ca pe Moria - Avraam şi Isac. Nici numai trei ca pe Tabor - Petru, Ioan şi Iacov. Nici numai uneori ca în Sfânta Sfintelor - marii preoţi. Ci putem veni oricare. Oricâţi. Şi oricând.
O, Golgota, câte suflete s-au târât spre tine presărând cu sânge, cu lacrimi şi cu sudoare fiecare urmă a lui Dumnezeu care te-a urcat întâi, lăsându-ne şi nouă calea Ta sfântă. Ca o scară de aur cu capătul celălalt în cer.
O, Golgota, loc Dumnezeiesc, unde şi eu, dus de mână de acela care mi-a fost mai scump decât zece mii de învăţători - m-am prăbuşit şi eu un om vechi şi m-am ridicat până în genunchi, un om nou.
O, Golgota, unde am rămas de-atunci în genunchi, în cea mai fericită stare, din care pot să te privesc. Din care pot să te cânt. Şi singura stare din care pot să te merit.
O, Golgota, nume cutremurător şi cuvânt unic, cu o rezonanţă mai puternică decât toate vuietele furtunilor, decât toate mugetele valurilor, decât toate puterile tunetelor şi împotrivirilor.
Tu eşti mai presus de toate acestea.
Până în vârful tău nu ajung nici unele din ele.
Pe vârful tău este numai întunericul supremei lumini şi al supremei dureri.
Plânsul supremei fericiri şi al supremei pocăinţe. Sărutul supremei iubiri a cerului pentru pământ. Şi a pământului pentru cer.
O, Golgota, numele tău a dorit părintele nostru cel mai scump pentru noi decât zece mii de învăţători, să-i fie ultima lui carte, ultimul lui rând, ultimul cuvânt pe care să ni-l mai scrie cu mâna lui, cu sângele şi lacrimile lui. Deşi de la cea dintâi carte a lui, în orice rând şi cuvânt - tu, Golgota, te cuprinzi în tot ce s-a spus şi s-a scris pe tablele inimilor noastre, mai puternic decât pe nişte table de piatră, şi mai aprins decât cu nişte litere de foc. Totul se cuprinde în singur numele tău.
O, Golgota, nume de lumină, cuvânt de foc, cântare de sânge şi de lacrimi. Tu eşti starea negrăită şi strălucită în care cuprindem îmbrăţişarea lui Dumnezeu, reîntoarcerea noastră Acasă, Poarta Cerului, acoperirea goliciunilor noastre... Tu Muntele Transfigurării rămas pe totdeauna mai minunat decât Taborul...
O, Golgota, îndumnezeirea omenirii mele, pătrunde-mi tot mai adânc fiinţa mea cu toată lumina ta, căci încă bâjbâi ca un orb nedeprins cu strălucirea aceasta.
Fă să cadă de pe ochii mei solzii, încă atât de mulţi, ai necunoscutelor, ai îndoielilor, ai temerilor.
Înalţă-mi conştiinţa mea până la pacea nemaitulburată şi nemaisfârşită a siguranţei tale, din care să pot privi la toate vuietele şi la toate fiarele lumii, ca la nişte nimicuri depăşite demult şi biruite pe totdeauna.
O, Golgota, însufleţeşte-mi inspiraţia mea să poată găsi pentru Taina şi Descoperirea ta, acordurile de raze şi de lacrimi, după care iubirea mea s-ar scufunda tot mai adânc şi s-ar înălţa tot mai sus.
O, Golgota, starea în care L-am îmbrăţişat pe Dumnezeu şi din care aş vrea să mă îmbrăţişeze El.
Înălţime pe care am primit mântuirea toată - şi de pe care aş vrea să mă primească ea în totul.
Har, unde L-am aflat pe Hristos şi unde aş dori să mă afle El.
Slavă în care m-am despărţit pentru viaţa asta de părintele care mi-a fost mai scump decât zece mii de învăţători, şi în care mă rog să mă regăsesc cu el, pentru viaţa veşnică.
Lumină în care s-a deschis înaintea mea cerul - şi în care aş dori să se închidă el în urma mea.
Golgota, o, Golgota, recunoştinţa mea - şi adoraţia mea; şi slava mea - şi dragostea mea, şi lacrimile mele - şi sângele meu; şi moartea mea - şi învierea mea, - fă să te preamăresc pe tine veşnic şi veşnic.
Amin şi amin.
+
Soarele Etern şi Unic este Dumnezeu - Isus
şi pe cer şi-n ochii noştri El lumină a adus,
noi plecăm privind la Dânsul şi vin alţii tot aşa
El dă lumii şi lumina şi puterea de-a vedea.