M-apropiu de-orice muncă
Traian Dorz - Hristos - Jertfa noastră
M-apropiu de-orice muncă așa ca de-un altar
de orice suferință precum de-o rugăciune
m-apropiu de-orice seară așa ca de-un hotar
la care pot în pace sfârșitul a mi-l pune.
M-apropiu de-orice suflet de mamă ca de-un cer
din care numai lacrimi și dragoste izvoară
m-apropiu cu-nchinare de orișice mister
în care Nepătrunsul, Prezența și-o-nfășoară.
M-apropiu de-orice lucru ca de-o ființă grea
de taine și-nțelesuri atât de minunate
m-apropiu de tăcere ca de lumina cea
în care-a-nchis Iubirea comorile ei toate.
M-apropiu de-orice cruce cu Chipul lui Hristos
asemeni ca de Crucea pe Golgota nălțată
mi-apropiu de-a Lui rane sărutul dureros
cu-același sfânt cutremur de fiecare dată.
M-apropiu cu sfială de tot ce nu-nțeleg
m-apropiu cu răbdare de orișice durere,
m-apropiu cu veghere de tot ce mai culeg
în trecerea grăbită spre moarte și-nviere.
Că-n toate mă apropiu de Tine Drag Isus
îmbrățișându-Ți zarea iubirii nearătate
spre Ziua Nesfârșită, în care neapus
îmi va luci-nțeleasă, frumsețea pusă-n toate.
+
Dacă faci oricare faptă ca și cum ai fi privit,
dacă spui oricare vorbă ca pe cea de la sfârșit,
dacă vezi pe-oricare semen ca pe-un frate-apropiat
- atunci ești un suflet vrednic, un creștin adevărat.