Acolo a fost răstignit, și împreună cu El au fost răstigniți alți doi, unul deoparte și altul de alta, iar Isus la mijloc.
La Căpățâna a fost răstignit Hristos și încăpățânarea L-a răstignit. Căpățâna omului încăpățânat Îl răstignește mereu pe Domnul și azi.
Când omul n-are în căpățâna lui înțelepciunea păcii, atunci nebunia încăpățânării sale îl face răstignitor al mântuirii sale și a altora.
Când oamenii primesc și ascultă îndemnurile venite dintr-o căpățână ucigașă, încăpățânarea lor duce totdeauna la ucideri.
O, câtă grijă ne trebuie să cercetăm bine căpățâna și pe cei încăpățânați, ca să biruim orice încăpățânare, căci altfel ne va birui ea pe noi.
Împreună cu Isus, mereu mai sunt răstigniți și alții.
Nu poți lua măsuri aspre împotriva lui Isus, ca aceste măsuri să nu atingă și pe alții.
Oricine leagă și condamnă și răstignește pe Hristos, va lega, va condamna și va răstigni împreună cu El încă mulți ai Lui.
Soarta multora este legată de soarta lui Isus, iar hotărârea care se ia împotriva Lui îi va cuprinde și pe aceștia.
De aceea, oricine se face vinovat de crimă împotriva credinței în Hristos, se face vinovat și de crimă împotriva oamenilor nevinovați care au această credință.
Ce dovadă de sfântă reținere cuprinde însemnarea acestui verset scris de sfântul evanghelist Ioan!
Toți ceilalți evangheliști arată că cei doi răstigniți împreună cu Isus erau niște tâlhari. Dar sfântul Ioan nici nu pomenește cuvântul tâlhar. Dacă nu poate spune nimic bun despre ei, nu spune nimic nici rău! Nu-i poate numi nevinovați, nu-i numește nici tâlhari.
Ce mult ne spune nouă acest Dumnezeiesc fel de a acoperi cu tăcere ceea ce umbrește orice existență de om.
Respectul pentru suferință îi dă dreptul la respect oricărei ființe care suferă, indiferent de trecutul ei.
Dacă cineva a ajuns să sufere alături de Hristos, chiar și numai în ceasul lui cel din urmă, este vrednic de o iertare totală.
Suferința este focul care curăță nespus de mult și nespus de multe.
Față de oricine arde în acest foc, trebuie să avem totdeauna o sfântă frică și reținere.
Dincolo, din focul acesta, orice făptură iese altfel de cum a intrat în el. Blestemat este acela care batjocorește pe cine suferă lângă Hristos și cu El.
Isus este totdeauna la mijloc. Isus nu este niciodată în extreme. Isus este Calea, nu șanțurile acestei căi. Isus este Adevărul și nu exagerările acestui Adevăr. Isus este Viața frumoasă și rodnică, sănătoasă și curată, înțeleaptă și biruitoare, fericită și sfântă - dusă în chip obișnuit, sfânt. Nu doar anumite locuri sau anumite stări ale acestei vieți.
Isus este în mijlocul învățăturii Sale. În mijlocul Lucrării Sale. În mijlocul cumpătat dintre cele două părți. Isus este în mijloc, în inimă. Nu în extreme, în aripi. Isus nu este nici în dreapta, nici în stânga, ci în mijloc. Și ce bine că Isus este în mijloc!
Dacă Isus este la mijloc, atunci centrul de greutate este cel bun și echilibrul este cel fericit. Atunci lucrarea merge drept, greutățile se împart egal, direcția se menține bună.
O, frații mei, feriți-vă de exagerări, de extreme. Ce este prea într-o parte, te depărtează de Isus. Feriți-vă s-o luați prea la dreapta sau prea la stânga! Să nu vă abateți nici la dreapta nici la stânga - spune Cuvântul lui Dumnezeu (Deut. 5, 32).
Înțelegeți voi oare ce vă spune acest adevăr? Dacă vreți să mergeți drept și să ajungeți bine, țineți-vă așa.
Isus, la mijloc.
Isus este acum Mijlocul Însuși. Mijloc între verticală și orizontală - Mijlocul Crucii...
Mijlocitorul dintre Dumnezeu și oameni.
Mijlocitorul dintre noi și noi.
Calea dintre Sus și jos, ca cea dintre dreapta și stânga, se întâlnesc în Hristos, El, Mijlocul Crucii, cel de pe centrul ei.
Prin Isus, Dumnezeu vine spre noi până la El și tot prin Isus noi mergem spre Dumnezeu până la El - întâlnindu-ne astfel.
Prin Isus, cei de departe vin spre noi până la El - și tot prin Isus noi putem să ne ducem spre cei de departe, până la El.
Tot ce nu merge până la Isus nu se va mai putea întâlni niciodată.
Până la Isus vin cei de dincolo spre noi. În Isus noi îi întâlnim pe toți. Până la El putem merge noi spre ei - și ei ne pot întâlni pe noi în El.
În Isus noi întâlnim pe toți frații noștri, oricât de departe sunt ei de noi. La adunarea cu Isus, la rugăciunea cu Isus, la suferința cu Isus, la munca cu Isus, la bucuria cu Isus - noi ne întâlnim cu toți ai Lui din lumea întreagă. În El suntem în mijlocul tuturor.
Slavă veșnică Lui...
Slavă veșnică Ție, Isuse Doamne, Jertfa răbdătoare și desăvârșită a răscumpărării noastre.
Slavă veșnică Crucii Tale, Isuse, prin care noi am fost răstigniți față de lume. Și lumea este răstignită față de noi.
Slavă veșnică Numelui Tău care este întâlnirea noastră cu Dumnezeu Tatăl și a Lui cu noi.
Lumina în care ne vedem frații. Stânca în care ne zidim izbăvirea. Prețul pe care ne întemeiem răscumpărarea. Slavă veșnică Ție, Isuse.
Amin.