Acolo a fost răstignit, şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
La Căpăţâna a fost răstignit Hristos şi încăpăţânarea L-a răstignit. Căpăţâna omului încăpăţânat Îl răstigneşte mereu pe Domnul şi azi.
Când omul n-are în căpăţâna lui înţelepciunea păcii, atunci nebunia încăpăţânării sale îl face răstignitor al mântuirii sale şi a altora.
Când oamenii primesc şi ascultă îndemnurile venite dintr-o căpăţână ucigaşă, încăpăţânarea lor duce totdeauna la ucideri.
O, câtă grijă ne trebuie să cercetăm bine căpăţâna şi pe cei încăpăţânaţi, ca să biruim orice încăpăţânare, căci altfel ne va birui ea pe noi.
Împreună cu Isus, mereu mai sunt răstigniţi şi alţii.
Nu poţi lua măsuri aspre împotriva lui Isus, ca aceste măsuri să nu atingă şi pe alţii.
Oricine leagă şi condamnă şi răstigneşte pe Hristos, va lega, va condamna şi va răstigni împreună cu El încă mulţi ai Lui.
Soarta multora este legată de soarta lui Isus, iar hotărârea care se ia împotriva Lui îi va cuprinde şi pe aceştia.
De aceea, oricine se face vinovat de crimă împotriva credinţei în Hristos, se face vinovat şi de crimă împotriva oamenilor nevinovaţi care au această credinţă.
Ce dovadă de sfântă reţinere cuprinde însemnarea acestui verset scris de sfântul evanghelist Ioan!
Toţi ceilalţi evanghelişti arată că cei doi răstigniţi împreună cu Isus erau nişte tâlhari. Dar sfântul Ioan nici nu pomeneşte cuvântul tâlhar. Dacă nu poate spune nimic bun despre ei, nu spune nimic nici rău! Nu-i poate numi nevinovaţi, nu-i numeşte nici tâlhari.
Ce mult ne spune nouă acest Dumnezeiesc fel de a acoperi cu tăcere ceea ce umbreşte orice existenţă de om.
Respectul pentru suferinţă îi dă dreptul la respect oricărei fiinţe care suferă, indiferent de trecutul ei.
Dacă cineva a ajuns să sufere alături de Hristos, chiar şi numai în ceasul lui cel din urmă, este vrednic de o iertare totală.
Suferinţa este focul care curăţă nespus de mult şi nespus de multe.
Faţă de oricine arde în acest foc, trebuie să avem totdeauna o sfântă frică şi reţinere.
Dincolo, din focul acesta, orice făptură iese altfel de cum a intrat în el. Blestemat este acela care batjocoreşte pe cine suferă lângă Hristos şi cu El.
Isus este totdeauna la mijloc. Isus nu este niciodată în extreme. Isus este Calea, nu şanţurile acestei căi. Isus este Adevărul şi nu exagerările acestui Adevăr. Isus este Viaţa frumoasă şi rodnică, sănătoasă şi curată, înţeleaptă şi biruitoare, fericită şi sfântă - dusă în chip obişnuit, sfânt. Nu doar anumite locuri sau anumite stări ale acestei vieţi.
Isus este în mijlocul învăţăturii Sale. În mijlocul Lucrării Sale. În mijlocul cumpătat dintre cele două părţi. Isus este în mijloc, în inimă. Nu în extreme, în aripi. Isus nu este nici în dreapta, nici în stânga, ci în mijloc. Şi ce bine că Isus este în mijloc!
Dacă Isus este la mijloc, atunci centrul de greutate este cel bun şi echilibrul este cel fericit. Atunci lucrarea merge drept, greutăţile se împart egal, direcţia se menţine bună.
O, fraţii mei, feriţi-vă de exagerări, de extreme. Ce este prea într-o parte, te depărtează de Isus. Feriţi-vă s-o luaţi prea la dreapta sau prea la stânga! Să nu vă abateţi nici la dreapta nici la stânga - spune Cuvântul lui Dumnezeu (Deut. 5, 32).
Înţelegeţi voi oare ce vă spune acest adevăr? Dacă vreţi să mergeţi drept şi să ajungeţi bine, ţineţi-vă aşa.
Isus, la mijloc.
Isus este acum Mijlocul Însuşi. Mijloc între verticală şi orizontală - Mijlocul Crucii...
Mijlocitorul dintre Dumnezeu şi oameni.
Mijlocitorul dintre noi şi noi.
Calea dintre Sus şi jos, ca cea dintre dreapta şi stânga, se întâlnesc în Hristos, El, Mijlocul Crucii, cel de pe centrul ei.
Prin Isus, Dumnezeu vine spre noi până la El şi tot prin Isus noi mergem spre Dumnezeu până la El - întâlnindu-ne astfel.
Prin Isus, cei de departe vin spre noi până la El - şi tot prin Isus noi putem să ne ducem spre cei de departe, până la El.
Tot ce nu merge până la Isus nu se va mai putea întâlni niciodată.
Până la Isus vin cei de dincolo spre noi. În Isus noi îi întâlnim pe toţi. Până la El putem merge noi spre ei - şi ei ne pot întâlni pe noi în El.
În Isus noi întâlnim pe toţi fraţii noştri, oricât de departe sunt ei de noi. La adunarea cu Isus, la rugăciunea cu Isus, la suferinţa cu Isus, la munca cu Isus, la bucuria cu Isus - noi ne întâlnim cu toţi ai Lui din lumea întreagă. În El suntem în mijlocul tuturor.
Slavă veşnică Lui...
Slavă veşnică Ţie, Isuse Doamne, Jertfa răbdătoare şi desăvârşită a răscumpărării noastre.
Slavă veşnică Crucii Tale, Isuse, prin care noi am fost răstigniţi faţă de lume. Şi lumea este răstignită faţă de noi.
Slavă veşnică Numelui Tău care este întâlnirea noastră cu Dumnezeu Tatăl şi a Lui cu noi.
Lumina în care ne vedem fraţii. Stânca în care ne zidim izbăvirea. Preţul pe care ne întemeiem răscumpărarea. Slavă veşnică Ţie, Isuse.
Amin.