Greșeala și îndreptarea
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Uneori omul greșește dându-și seama, dar constrâns de anumite împrejurări sau nenorociri.
Alteori greșește nedându-și seama fiindcă este ori slab, ori nepregătit, ori nepăsător.
Totdeauna însă trebuie să urmeze căința și îndreptarea.
2 - Orice credincios care greșește știe - sau află îndată - că greșelile sale vor fi urmate sigur și totdeauna de mustrarea Domnului.
Uneori mai curând - alteori mai târziu.
3 - Uneori mustrarea Domnului pentru greșelile noastre, ne vine chiar îndată - și amar.
Alteori vine ceva mai târziu.
Uneori vine din conștiința noastră, dinăuntrul nostru.
Alteori dinafară de noi.
4 - Uneori mustrarea Domnului vine de la cei apropiați nouă, de multe ori de la cei depărtați.
Alteori de la cei potrivnici.
Uneori vine de la Domnul.
Alteori vine de la întâmplări păgubitoare,
ori de la suferință, ori de la pedepsire.
Alteori vine de la Cuvântul Sfânt, citit sau ascultat...
- ori de unde ar veni, ferice de cel ce-o primește și-ascultă!
5 - Uneori mustrarea Domnului vine numai ca o dojană blândă, alteori ne vine usturător...
Dar totdeauna vine sigur.
Ferice de cine o simte și o ascultă îndreptându-se.
6 - Când credinciosul Domnului știe că a făcut un pas vinovat, știe și că trebuie să urmeze mustrarea Domnului pentru acest pas.
Se așteaptă la mustrare - dar se adresează Acolo de unde i se hotărăște și greutatea ei.
Ferice de cine iubește mustrarea Domnului. Acela totdeauna se va îndrepta - și va fi mântuit.
7 - Ferice de sufletul care după orice greșeală vine îndată la Domnul, la Acela care a fost vătămat, de vina făcută și a cărui dreptate trebuie să plătească greșeala după o dreaptă măsură.
Plecăciunea pe care o face sufletul greșit atunci, este ca Domnul să nu-i hotărască și să nu-i trimită mustrarea Sa, în clipa mâniei Sale,
nici în clipa când vorbește numai dreptatea Domnului,
- ci în clipa când vorbește mila și iubirea Lui.
8 - Să ne rugăm ca mustrarea Domnului pentru greșelile noastre să ne vină în clipele îndurării Sale, în vremea când totul s-a liniștit. Și să ne vină din bunătatea și din Inima Domnului înțelegătoare și blândă,
9 - Peste ruperea pe care o face vina, între om și Dumnezeu, se va putea trece prin milă mult mai ușor, decât prin dreptate.
Iar dulcea împăcare, va reveni iarăși printre lacrimi ca ploaia cu soare,
deoarece totul s-a restabilit fără mânie. Cu pacea fără apăsare. Cu dragostea fără zbucium.
10 - Dacă îți este scumpă și dulce pacea și împăcarea ta cu Dumnezeu Tatăl tău Ceresc,
și cu Dulcele tău Mântuitor și Răscumpărător Isus Hristos,
și cu Sfântul Duh, Bunul și gingașul tău Povățuitor și Apărător,
- atunci ferește-te cu groază de orice păcat și de tot ce este rău, chiar și de ceea ce numai pare rău (Rom. 12, 9).
Ferice astfel de sufletul smerit și sincer care face așa!
11 - În felul acesta nu va interveni niciodată între tine și Domnul, nimic tulburător.
Și nici o ruptură nu va întrista Fața Lui iubitoare.
Nici inima ta curată, nu o va ustura nici o mustrare dureroasă.
12 - Când totuși prin neascultarea ta ruptura dintre tine și Domnul s-a produs, așteaptă-te totdeauna la mustrare și la pedeapsă.
Căci este spre binele tău să vină,
și vai de tine dacă nu vine când trebuie!
13 - Când ai păcătuit, aleargă mai întâi tu să repari totul, din îndemnul conștiinței tale, între tine și Domnul tău, având prin toate simțul dreptății care statornicește prețul pagubei făcute prin vina ta - și despăgubirea care trebuie s-o aduci.
Dacă vei face așa, Domnul va avea milă și bucurie de tine,
14 - Roagă-te fiul meu oricând, în toate stările nenorocite, ca pedeapsa să nu-ți vină de la Domnul prin mânia oamenilor.
Nici în ziua urgiei Lui,
căci atunci chiar dacă n-ar fi mai grea decât se cuvine, te va ustura totuși mai rău.
15 - În viața obișnuită, omul nu are numai o singură grijă, ci are multe și felurite griji.
Când începe omul să aibă numai o singură grijă, - aceasta din ce în ce mai mult le întrece pe toate celelalte griji și crește până ce în toată ființa omului nu este altceva mai mare și mai greu decât această grijă.
Atunci înseamnă că starea lui este în grea cumpănă,
și rugăciunea lui trebuie să ajungă strigăt după ajutor.
16 - O singură grijă are cel care este gata să se înece: grija cum să scape.
Sau acel care stă în fața unei operații grele: grija cum să treacă prin ea.
Sau acela ce se găsește în închisoare, ori în alte stări de mare necaz pentru el sau pentru altcineva din ai lui: grija eliberării sale.
Vai de omul care are numai o singură grijă. Domnul să ne scape degrab când vom fi așa.
17 - Când ființa omului o mistuie o durere arzătoare, starea lui este nespus de grea.
Toate cuvintele lui sunt atunci pline numai de durerea aceasta.
Toate rugăciunile lui sunt pline numai de dorința de a scăpa de această durere.
Atunci singura izbăvire poate fi numai la Dumnezeu.
18 - Toate planurile omului nenorocit sunt numai de a afla o cale de ieșire din nenorocirea lui.
Nimic nu mai are atunci pentru om o mai mare însemnătate decât această ieșire.
Dumnezeul nostru, fă atunci s-o aflăm cât mai repede.
19 - Grijile și durerile oamenilor sunt de cele mai multe ori numai de natură trupească.
Se îngrijorează omul numai pentru un scop pământesc sau după o scăpare pământească.
Și suferă numai pentru o durere în carnea lui.
Se zbuciumă adică numai pentru ceea ce și așa este trecător, fiindcă pe lumea asta nimic nu este veșnic.
20 - Oricât de important ar fi un scop pământesc, oricât de însemnat ar fi un lucru trupesc,
- prin valoarea lui față de ceea ce e veșnic, este așa de neînsemnat, că nu merită niciodată atâta frământare câtă se cheltuiește pentru el.
O Doamne învață-ne bine să știm prețul adevărat al tuturor lucrurilor.
Amin.