Durerea și marginile ei
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Oricât ar fi de lungă și de grea o durere lumească prin durata și prin mărimea ei, ea nu poate depăși marginile lumești niciodată.
Dacă e lungă, nu este atât de grea,
iar dacă este grea, nu este atât de lungă.
Deci totdeauna se poate suporta.
2 - În timp ce lumea este plină de griji și de dureri numai trupești, - vai cât de rare sunt ființele ale căror griji și dureri să fie din pricini duhovnicești!...
Cât de rari sunt acei care suferă azi o durere care să-i mistuie, numai din pricina păcatelor pe care le-au făcut, încălcând dreptatea, cinstea, curăția!
3 - Pe cine oare îl mai doare astăzi fiindcă L-a întristat pe Domnul cu ceva?
Sau pentru că a stricat Cuvântul Său?
ori pentru că a rănit inimile fraților săi,
sau pentru că a dezbinat Biserica Domnului
și pentru că a păgubit sau a înșelat în vreun fel pe semenul său?
O, binecuvântat este acela care suferă și mai mult, când a făcut ca un nevinovat să sufere!
4 - Fericit cel care simte o usturime amară în inima lui oricând a făcut vreun păcat care a zdrobit fericirea cuiva sau familia sau mântuirea vreunui suflet!
Fericit este acela care are necurmat înaintea sa păcatul făcut și umblă chinuit de durerea lui mistuitoare dorind a-l îndrepta!
Vai cât de puțini mai sunt cei care simt și umblă în felul acesta!
5 - O suflete dragă, pe tine oare ce te îngrijorează în clipa aceasta cel mai mult?
Și de ce te doare cel mai arzător?
Te doare un cuvânt neplăcut pe care ți l-a spus cineva?
Sau un gest jignitor?
Sau o pagubă?
Sau că vecinului tău îi merge bine în vreun fel?
Sau alte nimicuri lumești te chinuiesc?
- Ferice de cel pe care îl îngrijorează și îl doare cel mai mult de slăbiciunile sale sufletești, - și de sărăcia sa duhovnicească!
6 - Dar tu pentru ce plângi mai mult și ce durere îți arde mai tare inima ta?
Durerea pentru că nu ești iubit,
că nu ești avansat,
că n-ai fost decorat sau evidențiat,
că ai fost umilită sau insultată de vreo bârfitoare,
sau tăiată de la premiere?
- Sau ți se rupe inima de durere și de întristare că faci așa de puțin bine
și ajuți așa de rar la propășirea cauzei Domnului Isus Hristos?
O, vezi tu ce te doare, ca să știi ce ești!
7 - Numai când omul simte o durere adevărată pentru păcatul lui, atunci pocăința sa este sinceră.
Atunci mărturisirea lui este sinceră.
Atunci smerenia lui este sinceră.
Atunci rugăciunea și plânsul lui sunt sincere.
Și numai atunci părăsește sincer păcatul și se îndreaptă sincer spre Domnul.
8 - Fără o adâncă durere pentru păcatele săvârșite,
fără o adâncă părere de rău izvorâtă din recunoașterea grozăviei păcatului făcut, - fără acestea
- nimic din ceea ce face omul, nimic din ceea ce spune, nimic din ceea ce împlinește ca un obicei religios și ca o cerință duhovnicească, - dar absolut nimic,
nu este făcut cu sinceritate adevărată, nici cu frică de Dumnezeu, nici cu credință sau cu dragoste adevărată
- și prin urmare nici cu vreun folos mântuitor.
9 - Unde nu este sinceritate, este prefăcătorie,
este obișnuință fără rod și fără dar mântuitor.
Dragă frate și soră,
să ne cercetăm bine fiecare inima și trecutul vieții în lumina Adevărului lui Dumnezeu, arătat nouă în Sfintele Învățături ale Bibliei și Bisericii Domnului.
10 - Să nu ne judecăm păcatele noastre după părerea noastră, - ci după judecata și părerea Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu.
Căci părerile noastre sunt înșelătoare și rele, numai părerile și judecățile Domnului sunt sfinte.
11 - Numai prin lumina lui Dumnezeu vom putea vedea ce mare ne este fiecăruia păcatul făcut
și ce mare pedeapsă ni se cuvine pentru fiecare vină
și numai atunci ne va durea sincer pentru fiecare păcat al nostru,
și vom plânge fierbinte și sincer pentru fiecare călcare a voii lui Dumnezeu.
12 - Numai ascultând sincer pe Hristos, ne vom apropia cu credință și cu lacrimi cerând spălarea Sângelui Sfânt al Mântuitorului nostru, ca să aflăm iertarea adevărată și ușurarea deplină a sufletului nostru...
Atunci osândind sincer păcatele noastre, le vom și părăsi cu adevărat.
13 - Să nu ne doară de păcatele altuia înainte de a ne durea pentru păcatul nostru.
Și să nu judecăm păcatele deaproapelui nostru, până când nu ne-am judecat mai întâi sincer și fără nici o îngăduință, fărădelegea inimii noastre.
14 - Să nu ne înfățișăm înaintea Domnului cu prefăcătorie
și să nu ne amăgim inima cu privire la păcatul nostru dezvinovățindu-ne.
Ci să ascultăm și să primim judecata Domnului împlinind întocmai toate condițiile pe care ni le pune El, ca să putem primi cu adevărat iertarea.
Căci numai atunci o vom și primi cu adevărat.
15 - Dacă ne doare pentru păcatul și pentru sufletul nostru cu adevărat,
să nu judecăm pe nimeni mai aspru ca pe noi înșine, căci pe nimeni nu-l cunoaștem atât de bine, cum ne cunoaștem pe noi.
16 - Să nu osândim pe nimeni altcineva, decât pe noi înșine, căci n-avem dreptul decât pe noi să ne osândim.
Nici să vorbim de rău decât pe noi înșine, fiindcă nu știm mai bine ca pe noi pe nimeni, nici cum a păcătuit, nici cum s-a căit de sincer.
Numai Dumnezeu îl cunoaște pe fiecare și-l judecă drept.
Noi nu putem aceasta, fiindcă noi nu cunoaștem cele ascunse ale nimănui.
17 - Un om credincios trebuie să vegheze totdeauna cu grijă asupra fiecărui cuvânt al său
și să-și păzească nu numai picioarele spre a nu merge pe căi greșite, ci și gura și ochii și inima.
Căci greșelile acestora sunt și mai primejdioase.
18 - Să nu ne păzim numai mâinile ca să nu facă ceva ce nu este permis,
- ci trebuie mai ales să veghem cu grijă asupra buzelor noastre, asupra cuvintelor noastre, cărora trebuie să le punem un puternic frâu și o bună pază.
Fiindcă acestea au nevoie de pază și mai atentă.
19 - Orice faptă și orice cuvânt,
orice cale și orice lucrare,
noi le facem înaintea lui Dumnezeu.
În fața Ochilor Lui Cei Sfinți și pătrunzători,
care ne va pregăti pentru fiecare din faptele noastre, o răsplată sau o plată, potrivit dreptății Sale, sau milei, sau mâniei sau iubirii Lui...
20 - În vremea când suntem supravegheați, pândiți și urmăriți îndeaproape, și pas cu pas, cu toată atenția, de către vrăjmașul sufletului nostru,
de prigonitorul credinței noastre,
sau de uneltitorii și iscoditorii săi,
- atunci fiecare dintre noi trebuie să fim de o sută de ori mai treaz și mai atent, asupra întregii sale uneltiri și vorbiri...
Căci vrăjmașul stă permanent cu ochii asupra noastră. Și nu sunt ochi mai treji ca ochii vrăjmașului.
Dumnezeule, apără-ne și acopere-ne totdeauna de orice ochi, de orice ureche, de orice gură și de orice mână a vrăjmașului nostru.
Amin.