Harul de a suferi
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Harul de a crede îl au mulți dintre cei chemați pe urmele Domnului Isus. Dar harul de a suferi deși se oferă fiecăruia într-un fel, totuși cei mai mulți temându-se de suferință, pierd marea răsplată a acestui mare și deosebit har.
2 - În vremile de încercări mari ale bisericii vii a lui Hristos, mulți credincioși au fost supuși la mari probe ale statorniciei lor în legământul făcut cu Isus în clipa nașterii lor din nou.
Amenințările, arestările, foametea, bătaia și celelalte probe de foc la care erau supuși cu toții, trebuie să-i fi clătinat și prăbușit pe foarte mulți dintre ei.
3 - Dar în cuptorul de foc, pe rugul martiriului, în fața jertfei n-au ajuns decât cei care au trecut biruitori prin toate probele dinaintea acestui ultim examen.
Ceilalți de frica morții ori din dragostea vieții, vor fi acceptat compromisul păcatului, se vor fi făcut iscoade, vânzători și unelte ale împăraților păgâni pentru a scăpa de suferință.
Fiindcă vedeau numai fața cumplită a morții trecătoare - și nu cea strălucită a slavei veșnice.
4 - O, cât de rar și cât de puțin cunoscut este astăzi printre credincioși harul de a pătimi.
De aceea este atât de necunoscută Strălucita Față a lui Hristos care Se poate vedea numai acolo. Și strălucitele fețe ale adevărurilor care numai acolo sunt revelate.
5 - Toți cei care au trecut pe acolo și s-au învrednicit de această unică priveliște, - au mărturisit și vor mărturisi fericiți că n-au trăit niciodată niște clipe atât de strălucite și de neuitate ca acolo (și ca atunci), când erau în foc cu Hristos.
6 - Au văzut ei și înainte pe Isus în bucurie, în libertate, în Cuvântul slobod și puternic, în adunările sărbătorești, în peisaje frumoase, în cântări neuitate, în rugăciunea înălțătoare, în bisericile pline, - și au fost frumoase toate aceste Fețe ale lui Hristos văzute acolo.
7 - Dar Fața cea mai frumoasă și neuitată, nu au cunoscut-o decât acolo când erau trântiți jos, călcați în picioare, loviți de cizme, învinețiți de ciomege și pumni, cu sângele șiroind de pe tot trupul sfârtecat.
8 - Există însă și în mergerea spre cuptorul jertfei două feluri de a merge:
Unii merg cu fața înainte privind cu demnitate și cu liniște la tot ce li se pregătește - pentru că văd deasupra tuturor acestora Fața și Forța biruitoare a lui Hristos Biruitorul.
Aceștia merg cu spatele înapoi, spre a nu-și vedea călăii care îi împing.
9 - Iar alții, care merg cu spatele înainte și cu fața înapoi înspăimântați de cuptor și plângând după comoditatea de acasă.
Aceștia își văd numai călăii, dar nu-L văd pe Mântuitorul.
10 - Cu cât ține mai mult focul încercării cu atâta cei care trec biruitori prin el, ies mai străluciți.
Fie înapoi prin ușa aceasta de fier pentru a-L mărturisi pe Hristos Cel mai Strălucit iarăși cu o nouă experiență în lume,
- fie că ies pe cealaltă ușă, cea de aur, de partea slavei și fericirii veșnice.
11 - Aici între frați, în trăirea obișnuită, Hristos Domnul nostru ne-a lăsat trei mijloace binecuvântate pentru a ne primi și a ne întreține viața noastră cea duhovnicească.
Acestea sunt: Biblia, hrana vieții - rugăciunea, care ne este respirația vieții și adunarea frățească, care ne este căldura vieții.
12 - Dar ajunși în cuptorul de foc, nu le mai putem avea pe nici unele din acestea.
Acolo Biblia este oprită. Rugăciunea este interzisă, adunarea pierdută... Iar trebuințele noastre sunt din cele mai chinuitoare.
Acolo, în locul tuturor acestor mijloace vine El, Preaiubitul Scump al sufletelor martirice, pe cu totul alte căi.
13 - Stările venirii Lui sunt de așa fel și de așa intensitate încât nu pot fi cuprinse cu graiul omenesc.
Sunt ceva ca o răpire în Rai - deși totuși nu este asta.
Sunt - deși nu sunt așa - o coborâre a Raiului în tot lăuntrul și în afara ființei noastre.
14 - Vezi, - deși nu vezi - Cerul deschis.
Auzi, - deși nu auzi - pe Hristos grăind aievea cu tine.
Nu mai ești - deși mai ești încă într-un cuptor...
15 - Îți pare - și nu îți pare că ești o ființă cerească.
Știi că ești tu - și nu știi că ești tu acela și acolo.
Cine poate să înțeleagă aceste cuvinte, va înțelege ceva.
Cine nu poate, nu-i știm spune altfel. Dar poate va afla și el singur, - dacă va fi vrednic.
16 - Vor trece apoi ani, poate mulți ani după terminarea stării aceleia, dar cui I S-a arătat Hristos Domnul în felul acela atunci, nu va mai uita asta niciodată.
Și adesea îl va cuprinde ceva ca un dor adânc, ca o duioasă părere de rău după Fața lui Hristos de acolo. După stările cu El de atunci.
17 - Uneori simțim cu tristețe că ieșiți din mijlocul focului curățitor s-a depus iarăși zgura pe aur, ceața pe ochi și praful pe lumină.
Și o nostalgie dureroasă ne face sufletul să simtă o trebuință arzătoare după curățirea și limpezimea și despovărarea care o avea acolo.
18 - Afară ne înfășoară iarăși legăturile care acolo ni se arseseră și nu le mai aveam.
Legăturile acestea din nou ne strâng, ne apasă, ne robesc să nu mai putem fi cu adevărat slobozi, - cum te eliberează numai adevărul, numai focul, numai sfințirea.
19 - O, voi toți cei care ați primit harul de a crede în Hristos Domnul și Mântuitorul nostru, - nu vă înfricoșați de harul de a și pătimi pentru El.
Chiar harul de a pătimi pentru Hristos este nu numai dovada credinței voastre ci și saltul ei strălucit spre nimbul și cununa ei.
20 - Mergeți liniștiți și statornici pe urmele Domnului Isus, fără să grăbiți dar și fără să întârziați examenul harului pătimirii. Nu mergeți spre el cu teamă, cu ezitări, ori cu privirea înapoi, ci mergeți demn, curajos, liniștit. Când veți fi chiar pe punctul de a păși pe rug, veți vedea în flăcările voastre pe Isus așteptându-vă.
Focul nu vă va arde. Și ranele nu vă vor ustura. Și nu moartea vă va cuprinde ci strălucirea Feței Celei mai frumoase a lui Hristos, care vă va învălui în strălucirea Ei.
Și veți rămâne în această strălucire pe veci.
Amin.