Hristos este totul

1 - Hristos îi va fi copilului Său însoţitorul nedespărţit în surghiunul şi în înstrăinarea sa, spre a-l lumina totdeauna în orice întuneric şi noapte s-ar găsi,

pentru ca niciodată să nu cadă şi să nu se abată de la cărarea mântuirii.

2 - Hristos îi va fi urmaşului Său Lumina în care bucuria va fi mai mare, iar cântarea mai plăcută,

şi iubirea mai curată,

şi râvna mai aprinsă,

şi îndrăzneala mai cuviincioasă,

şi vorbirea mai înţeleaptă,

şi scrisul mai cu har

şi toată viaţa mai plină de roade sănătoase şi dulci. Aceasta este Lumina lui Hristos.

În Lumina Lui tot ce-i frumos apare şi mai frumos, după cum tot ce-i urât, apare şi mai urât.

3 - Cu cât îţi dai seama ce nebănuită Comoară este Hristos, cu atât deplângi mai îndurerat pe cei care nu-L caută şi nu-L află pe El.

4 - Cu cât te împărtăşeşti mai fericit şi mai recunoscător din binefacerile Luminii Cuvintelor lui Dumnezeu, cu atâta te întristează mai mult starea celor care nu o au şi nu o doresc. Care nu ajung să se bucure de ea niciodată.

Şi cu cât descoperi tot mai mult cât bine pot primi de la Dumnezeu şi cât rod şi câtă cinste pot aduce lui Hristos acei care sunt hotărâţi şi statornici, - cu atât ţi se umple sufletul de revoltă împotriva stării de moliciune şi lenevie, de nepăsare şi nestatornicie, a celor nehotărâţi şi schimbători în inima şi umblarea lor.

5 - Nu există nici un fel de oameni care să facă atâta rău cauzei lui Dumnezeu, Bisericii lui Hristos şi Lucrării Duhului Sfânt, ca purtările oamenilor nehotărâţi

ale celor căldicei (Apoc. 3, 16)

şi ale celor cu inima împărţită.

6 - Omul nehotărât va întârzia totdeauna la începutul oricărei lucrări, mormăind şi privind când la vânt, când la nori...

va împletici mereu picioarele făcând când un pas înainte, când doi înapoi.

I se va părea totdeauna că era mai bine altfel şi va lăsa mereu un drum ca să ia altul

va lăsa mereu o sculă, ca să ia alta

va părăsi o biserică, spre a se duce în alta

va lepăda o credinţă, o învăţătură, o lucrare, - spre a căuta altele, la care va fi tot aşa de nehotărât

şi tot aşa de nestatornic

şi tot aşa de netrebnic.

7 - Din pricina omului nehotărât, mulţi se vor clătina în credinţă, pentru că nehotărârea, ca oricare alt păcat, este molipsitoare.

Din pricina lui, mulţi se vor întoarce de la datoria lor şi vor dezerta înfricaţi din faţa primejdiei. Şi vor cădea descurajaţi în mijlocul luptei,

iar vrăjmaşul va face numai jaf şi prăpăd,

moarte şi pustiire

- prin el şi prin purtările lui.

8 - Dar omul nehotărât nu poate face atâta rău nicăieri, altundeva, ca în Biserica şi în adunarea lui Hristos, când vine şi se încuibează, făcându-şi loc tot mai înspre vârf ca de acolo să împrăştie şi să dărâme,

în vremuri liniştite prin umblarea după câştig lumesc

iar în vremuri aspre, prin frica şi tulburarea cu care caută să-şi scape viaţa şi interesele.

Căci acest fel de om blestemat umblă numai după interese urâte - sau după mulţumiri fireşti şi egoiste. Nici frică nici dragoste de Dumnezeu nu este în el

nici respect nici ascultare de fraţi.

Dumnezeule, izbăveşte Lucrarea de el pe veci.

9 - Nici o hotărâre bună fratele mincinos nu o va primi cu bucurie şi nu o va împlini.

Cu cât este mai mare în gură, cu atâta va fi mai mare spărtura pe care el o va face printre fraţii cei slabi şi lesne crezători, care se iau după gura lui prefăcută

nu după rătăcirea lui adevărată.

10 - Adevărul nu-l va dori niciodată iar pe fraţii care i-l spun nu-i va putea iubi, dar îi va putea urî cu toată răutatea lui.

Fiindcă el nu voieşte să-i asculte pe fraţi ci numai să-i speculeze.

Şi când nu-i mai poate înşela - va căuta să-i nimicească cu o ură mai înfocată decât vrăjmaşii ceilalţi.

11 - Pe un astfel de frate viclean numai focul încercării îl va descoperi şi-l va arăta,

căci în foc, acesta ori fuge, ori vinde...

12 - Dacă Domnul urăşte pe oamenii nehotărâţi, urăşte şi tu acest păcat, ferindu-te de el şi luptând să fie scos din Biserica Domnului.

13 - Ai milă Doamne Isuse de Biserica Ta şi de Lucrarea Evangheliei Tale şi izgoneşte din ea orice fel de păcat ca să nu mai întineze sufletele,

să nu mai aducă pagubă Lucrării Oastei Tale

nici să nu mai facă ruşine Numelui Tău.

14 - Pentru un suflet de adevărat credincios, nici un alt fel de aur nu va cumpăni mai greu, decât aurul strălucit al adevărului, al înţelepciunii, al luminii şi bucuriilor duhovniceşti,

pe care i-l dă şi i-l păstrează trăirea şi adâncirea Cuvântului Sfânt şi a cunoaşterii lui Isus Hristos Domnul şi Mântuitorul Iubit.

15 - Pe un om iubitor al lui Hristos, nu numai făgăduinţele lumii, dar nici ameninţările ei,

nici toate puterile cruzimii ei,

nici toate comorile şi promisiunile ei,

- nu mai sunt în stare să-l despartă de Tezaurul său negrăit şi strălucit, de Hristos Preaiubitul său Mântuitor.

16 - Pentru un adevărat cunoscător al lui Hristos, nici o stare din lume nu va fi o piedică să nu citească Cuvintele Sfintei Scripturi.

Nici o altă carte din lume nu-l va despărţi de aceasta.

17 - Iubitorul lui Hristos va preţui Biblia mai mult decât tot aurul şi mai mult decât toate avuţiile,

fiind gata să renunţe la toate acestea, dar să nu se lepede niciodată de Hristos, Domnul său.

O va preţui mai mult decât cele mai înţelepte cărţi,

decât cele mai alese opere ale celor mai mari scriitori,

decât cele mai valoroase scrieri filozofice, poetice, distractive.

Pentru că nimic din lume nu-i ca ea.

18 - Şi chiar dacă este şi în lume mult aur poate şi curat,

şi multă înţelepciune poate şi bună,

şi multe scrieri poate şi frumoase,

- totuşi el, mai presus de toate acestea va preţui totdeauna înţelepciunea, valoarea şi frumuseţea neîntrecută a Cuvintelor lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură.

19 - Din timpul şi din preocupările unui adevărat om, desigur citirea cărţilor iau şi ele şi vor lua o tot mai mare parte.

Căci cunoştinţa a sporit şi va spori din ce în ce tot mai mult

şi tot aşa sporeşte şi setea după ea.

20 - Pentru un credincios înţelept cu adevărat, nici o problemă nu va rămânea mai importantă,

nici o cunoaştere mai necesară,

şi nici o preocupare mai arzătoare, decât adâncirea şi trăirea Cuvintelor lui Dumnezeu.

Pentru că, încă odată

şi încă de o mie de ori:

nici o carte din lume,

şi nici toate cărţile din lume, nu este şi nu pot fi aşa ca Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu.

O Dumnezeule Sfânt fă-ne Cuvântul Tău cel mai iubit, mai dorit şi mai dulce.

Acum şi în vecii vecilor.

Amin.