Preţul şi timpul
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Tot succesul sufletului nostru în rezolvarea tuturor celorlalte probleme ale vieţii noastre trebuie să ştim că depinde de preţul şi de timpul pe care noi îl dăm spre a ne însuşi Cuvintele lui Dumnezeu.
2 - O, sufletul meu şi fiul meu iubit, binecuvântat vei fi tu dacă mai presus decât orice avuţie a ta, vei pune păstrarea Cuvântului Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos.
Dacă cea mai scumpă prietenie a ta va fi pentru El.
Şi dacă cea mai plăcută petrecere a ta, îţi va fi lângă El,
şi dacă cea mai mare bucurie a ta, ţi-o vei afla în El.
3 - Dar vai va fi de tine omule oricine ai fi tu, - dacă inima ta se va muta de lângă Hristos,
şi dacă pe cântarul iubirii şi preocupărilor tale, va cumpăni mai mult aurul necurat al lumii
- sau chiar aurul ei curat,
dacă va cumpăni el mai mult decât poruncile lui Dumnezeu.
Căci din clipa aceea va începe nefericirea pentru tine.
4 - Nu-i pe lumea aceasta nici un om care să nu cunoască plânsul,
care să nu verse şiroaiele lacrimilor.
Şi chiar dacă plânsul cere ochilor şiroaie prelungi şi amare ale apei lacrimilor - în ele este totuşi şi alinarea.
Vai de cei care totuşi nu plâng.
Sau nu pot plânge.
Cred că sufletele acestea sufăr nespus mai mult decât celelalte.
5 - O, câte felurite dureri zdrobesc inimile oamenilor
şi pentru câte întristări şi suferinţe nu plâng ei!
Cele mai multe şiroaie de lacrimi însă se varsă pe pământ din pricina dragostei.
6 - Cele mai multe lacrimi curg din pricina dragostei pentru o fiinţă iubită, care suferă, care se pierde sau care este departe, care a trădat, sau a murit, sau a plecat, sau nu mai simte. Vai, ce amare sunt lacrimile acestea...
7 - Dar şi din pricina dragostei de prieteni, sau de neam, sau de pământ, plâng atât de mulţi ochi.
Dar nu sunt fericiţi decât cei ce plâng din pricina dragostei de fraţi, sau de cer, sau de Hristos.
8 - Dintre toate lacrimile care se varsă pe pământul acesta, fericite sunt numai cele vărsate pentru Domnul şi pentru ai Lui.
De pe urma lor sufletul va strânge comori veşnice, pentru că acestea se vor preface în mărgăritare strălucite care vor fi apoi o veşnică podoabă pentru faţa celui ce le-a vărsat.
9 - Unii oameni, - vai, cei mai mulţi oameni, - plâng însă toată viaţa lor, pentru lucruri de nimic, pentru deşertăciuni,
sau chiar pentru ceea ce este şi mai rău:
- pentru lucruri rele, vinovate, spurcate şi satanice.
O, ce lacrimi vinovate şi zadarnice sunt acestea!
10 - Plânsul pentru astfel de lucruri nu numai că este zadarnic pe pământ, dar se va schimba într-o veşnică şiroire de foc nemaimistuită niciodată.
Pentru că ochii care le varsă nu s-au deschis atenţi şi treji asupra adevăratelor comori după care ar fi trebuit să-şi verse lacrimile.
Nici asupra nimicurilor sau păcatelor pentru care plângeau.
Ei se gândesc cu durere şi cu părere de rău, nu pentru că l-au făcut păcatul, ci pentru că nu-l mai pot face.
11 - Ruşinează-te că a fost o vreme în viaţa ta când ai vărsat atâtea lacrimi pentru iubiri zadarnice sau chiar vinovate!
12 - Ruşinează-te pentru lacrimile pe care le-ai vărsat că n-ai fost ascultat
şi că n-ai fost înţeles când doreai lucrurile deşertăciunii
sau că n-ai fost iubit şi respectat, ori lăudat, sau plătit de alţii, când lucrai pentru lumea asta.
Ruşinează-te pentru tot plânsul tău, care a fost nefolositor mântuirii tale.
13 - Ruşinează-te pentru lacrimile vărsate de ciudă şi din pizmă, din mânie şi din enervare, sau din ambiţie şi din lăcomie.
Dar fericeşte-te pentru toate lacrimile cele vărsate lângă fraţii tăi, lângă familia ta,
lângă cei suferinzi şi lângă cei pierduţi,
pentru pocăinţa lor, pentru iertarea lor, pentru uşurarea şi pentru mântuirea lor.
14 - Dacă plângi nemângâiat şi neîncetat pentru lucruri pe care ori nenorocirea ori schimbarea, ori moartea ori viaţa le pot lua de la tine într-o clipă,
- atunci nu mai plânge că plângi zadarnic.
15 - Dacă plângi pentru dobândirea acelora pe care nenorocirea şi moartea ţi le pot face mai frumoase şi mai curate,
atunci ferice de tine sufletul meu şi fiul meu. Plângi pentru asta tot mai des şi tot mai fericit.
16 - Oricât vor cârti oamenii împotriva bunătăţii, sau a înţelepciunii, sau a dragostei şi a binefacerilor lui Dumnezeu, totuşi
- nu vor putea cârti niciodată împotriva dreptăţii Lui.
Pentru că Dumnezeu este drept în toate căile Sale şi nevinovat în toate judecăţile Sale.
17 - Respectând dreptul fiecărei fiinţe la viaţă, la bucurie, la fericire, la răsplată,
- Domnul Dumnezeu găseşte totdeauna modalitatea în care fiecare fiinţă să ajungă la satisfacţia pe care a căutat-o
sau pentru care a suferit,
sau pentru care a luptat,
sau pentru care a trăit ori a murit.
Depinde numai dacă această satisfacţie, e bună sau e rea.
18 - Nici pe o fiinţă, nici pe o idee şi nici pe o raţiune care a voit puternic,
şi a luptat din greu
şi a suferit stăruitor, pentru un scop, pentru o dreptate
Dumnezeu n-a împiedicat-o să nu-şi ajungă scopul său ci i-a deschis drum spre el.
19 - Dar mulţumirea de a-şi fi atins scopul sau folosul pe care l-a avut din el pe urmă,
acesta a fost potrivit vredniciei acestui scop,
şi potrivit mijloacelor întrebuinţate şi timpului scurs pentru atingerea lui
şi potrivit felului în care cel ce l-a dobândit s-a ştiut folosi de el.
20 - Toate lucrările întâmplărilor sau ale morţii, sau ale norocului sau ale nenorocirii sau ale neprevăzutului,
sau ale ridicării şi coborârii omeneşti
sau ale lovirii sau mângâierii dureroase
sau ale vieţii sau ale morţii
toate lucrările acestora dar chiar toate
sunt hotărârile dreptelor judecăţi ale lui Dumnezeu, împotriva cărora mulţi necredincioşi şi neînţelepţi cârtesc.
Toate acestea sunt numai uneltele prin care lucrează Dumnezeu printre oameni, potrivit stării lor faţă de El.
Doamne, Te rugăm deschide-ne mintea sănătoasă, de fiecare dată ca să vedem bine aceasta.
Amin.