Ia-ți crucea ta!
Pr. Iosif Trifa - Ia-ți crucea ta
Fiul Meu, vrei să apuci calea mântuirii? Trebuie să intri mai întâi prin „poarta cea strâmtă” și apoi trebuie să apuci „drumul cel îngust”, drumul cel greu, drumul cel plin de cruci, de necazuri de încercări și lupte!
Fiul Meu! Pe drumul cel îngust ce duce la cer, trebuie neapărat să-ți duci și tu crucea ta. Acesta este drumul despre care am zis Eu: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie” (Lc 9, 23). Eu am deschis drumul acesta. Și Eu îi chem pe drumul acesta pe toți cei ce vor să călătorească spre cer. Nimeni nu poate ajunge în cer decât pășind, după Mine, pe drumul acesta, pe drumul crucii.
Fiul Meu! Uită-te bine spre cer. Și vei vedea că toți câți au ajuns acolo, crucea ca jug au purtat în lumea aceasta. Toți câți se bucură azi și stau în jurul Meu pe scaunul Meu de domnie (Apoc 3, 21) au purtat în această lume câte o cruce grea. Fiecare cu crucea lui. Fiecare cu suferința și biruința lui.
Fiul meu, întreagă viața Mea, începând de la naștere și până la moartea de pe cruce, a fost o cruce grea și o suferință nesfârșită. Și tu, dragul Meu, umbli după tihnă și odihnă? Crezi tu oare că vei putea scăpa de ceea ce n-a scăpat nici un suflet care s-a mântuit?
O, dragul Meu, nu este mântuire fără cruce și suferință...
Fiul Meu! Eu însumi am purtat în această lume o cruce grea. Și după Mine a pășit șiragul cel nesfârșit al sfinților și al tuturor celor care, în viață, crucea și-au purtat și, prin suferință și luptă, au ajuns să stea cu Mine în cer. Iar tu, fiul Meu, crezi că poți dobândi cerul fără cruce? Crezi că poți ajunge în cer pe o altă cale mai ușoară? O, nu te mai ocupa, iubitul Meu, cu acest gând... Calea spre cer e numai una singură: calea cea strâmtă, calea crucii. Apucă și tu, fiul Meu, apucă îndată calea aceasta, gândindu-te neîncetat la cuvintele Mele: „Cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa în fiecare zi și să urmeze Mie”.
Rugăciune
Da, Iisuse Doamne, așa am fost eu. Un copil nepriceput, care m‑am temut totdeauna de cruce și am fugit de ea. Și totdeauna am căutat pe unde ar fi calea cea mai scurtă și mai liniștită care ar duce la cer. Acum văd, Iisuse Doamne, greșeala mea și nebunia mea. Acum văd că nu este o altă cale ce duce la cer decât calea crucii. Și iată‑mă, Iisuse Doamne, stau acum gata să‑mi iau și eu crucea și să plec cu ea după Tine...