Iată Omul
Traian Dorz - Hristos - Jertfa noastră
Isus a ieșit deci afară, purtând cununa de spini și haina de purpură. Iată omul! le-a zis Pilat.
Pilat, știm acum că era un nelegiuit tot atât de crud și de fățarnic ca și ceilalți vrăjmași ai lui Isus. Cu o față se arăta binevoitor cu Isus; cu alta se arăta binevoitor cu iudeii; cu o față poruncea soldaților să-L chinuie și cu alta se bucura în ascuns, desfătându-se în aceste priveliști vrednice de fiare.
- Iată Pilat - omul păcatului, iată Pilat, omul-diavol.
Iată Pilat, omul care pus în locul cel mai înalt, este în stare numai de josnicie. Pus în fruntea dreptății, este uluitor de nedrept. Pus să apere nevinovăția împotriva crimei, se arată satanic de complice la crimă. Spunând mereu: nu găsesc nici o vină în El - Pilat pune să-L bată pe Isus.
Bătaia aceasta era cumplit de dureroasă.
Un bici cu două-trei corzi, care la capăt avea legate niște greutăți de plumb, era instrumentul obișnuit de bătaie.
Patruzeci de lovituri fără una, era porția care se dădea obișnuit, cu acest bici, sau cu nuiele, peste spatele gol al celui bătut, care stătea legat de mâini, aplecat peste stâlp.
După fiecare lovitură, pielea crăpa și de sub greutățile de plumb sângele țâșnea stropind până departe.
De la a treia lovitură plesnele biciului sau nuielele, cădeau pe carnea vie, cu usturime nebănuită.
Chiar și dacă ar fi lovit o mână milostivă, aceste lovituri ar fi fost îngrozitor de dureroase.
Cum însă îi cunoaștem pe cei care loveau, ne putem ușor închipui cât a suferit Scumpul nostru Mântuitor...
O, cum trebuie să fi arătat trupul Său Sfânt, după cele treizeci și nouă de lovituri...
Haina de purpură va fi fost aleasă tocmai spre a ascunde trupul înroșit de sânge și spatele brăzdat ca de fiarele unor pluguri.
Întocmai după cum se spusese în psalmi: plugarii au arat pe spinarea mea; au tras brazde lungi pe ea (Psalm 129, 3).
O, ce plugari sângeroși și ce brazde însângerate.
Iată Omul - le-a zis Pilat, fălindu-se cu isprava lui și cu isprava slugilor lui.
Poate ideea cu cununa de spini să fi fost chiar a lui Pilat.
Mintea redusă a soldaților lui plătiți nu va fi fost în stare să scornească o aluzie atât de străvezie și o batjocură atât de dureroasă la nădejdea iudeilor de un împărat al lor.
Pilat voia prin aceasta să îngrozească nu numai pe Isus ci și pe iudei, pe care, în inima lui, îi disprețuia. Chiar dacă pentru arginții lor, îi slujea cu prefăcută autoritate.
Voia - dar n-a reușit cu adevărat, decât să se arate pe sine însuși ce era. Se arăta pe sine însuși că poate fi orice, dar că nu putea fi om.
Înfățișarea lui Isus, plin de sânge și de vânătăi, cu o cunună de chinuri și cu o haină de batjocură, nevinovat în fața legii, nevinovat în fața Templului, nevinovat în fața poporului, nevinovat în fața lui Dumnezeu - dar chinuit în fața tuturor acestora, această înfățișare slăvită a lui Isus, era pentru toți chinuitorii Săi, prin măreția ei, cea mai puternică acuză.
Tăcerea Lui Dumnezeiască striga ca un tunet puternic aruncând spre toți cei din fața Sa, constatarea cea mai amară a decăderii: iată omul fără Dumnezeu!
Iată până unde a putut să decadă și să se îndiavolească cel ce fusese creat să fie om. Iată ce s-a făcut și ce s-a prefăcut din om. Iată ce a fost în stare să gândească și să facă omul față de Binefăcătorul său. Față de semenul său. Față de Dumnezeul său.
Dar iată și Omul adevărat - Isus.
Iată Omul durerii (Isaia 53, 3), iată Omul ispășirii pentru a face pe om iarăși om. Iată Omul Jertfei, iată Omul iubirii, iată Omul - Dumnezeu.
Privește la Isus, suflete al meu, ca să vezi cât de mari erau păcatele tale și cât preț de jertfă I s-a cerut Lui spre a le răscumpăra.
Privește-L adânc, privește-L cutremurat, privește-L puternic, ca să ți-L întipărești pe inimă așa ca să nu-L mai poți uita niciodată.
Pentru a nu mai putea să uiți ce grozav lucru este a păcătui. Și ce preț scump are mântuirea.
Iată Omul, iată Omenirea, iată noi toți. Bătuți în Isus, disprețuiți în El, osândiți în El pentru toate păcatele noastre.
După cum Hristos S-a identificat cu noi, să ne identificăm și noi cu El. După cum Hristos S-a transpus în noi, să ne transpunem și noi în El. Și astfel, devenind una cu El prin părtășia noastră la suferințele Lui și făcându-ne asemenea cu El în moartea Lui - să ajungem prin toate la slava Învierii Lui din morți, după îndemnul sfântului apostol (Filip. 3, 10-11).
Și la Înfierea lui Dumnezeu.
Iată Omul - era marele adevăr că acolo Singur Isus era Om. Toți ceilalți erau și puteau fi numiți orice, numai om, numai oameni, nu arătau a fi nici unul, nici toți.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ție.
Privim cutremurați la înfățișarea Ta din această clipă a patimilor Tale și ne închinăm Ție.
Tu ai fost pe pământ Omul-Dumnezeu. Tu ești acum în ceruri Dumnezeul-Om. Aici ne-ai arătat cum trebuie să fim noi. Acolo ne vei arăta cum am fost, și cum vom fi.
Întipărește-ne pe veci în inimi priveliștea aceasta, spre-a ne îngrozi totdeauna de orice păcat prin care Te-am putea face să suferi din nou chinurile răscumpărării noastre.
Amin.