Iisus și Nicodim

E noapte. Pe ulițele cetății pustii, un om singuratic, un bătrân, se strecoară grăbit de-a lungul zidurilor. Ajungând la o casă, bate la ușă. Cineva vine și deschide. Și iată-l deodată, în odaia cu lumină potolită, față în față cu Acela pe care dorea să-L vadă, să-L audă, să-L cunoască, pe Iisus, despre Care el spune că este un „Învățător venit de la Dumnezeu “.

Bătrânul este un fruntaș al iudeilor, unul dintre Farisei, cu numele Nicodim. Semnele pe care le săvârșește Iisus, despre care se șoptea că este Mesia (Hristosul, Unsul lui Dumnezeu), l-au pus în uimire și i-au răscolit inima. Și tocmai răscolirea și neliniștea aceasta l-a pornit acum noaptea, pentru a sta de vorbă cu El și pentru a afla un răspuns și o liniștire la întrebările și frământările sale.

Fiind un om cinstit, nu se mulțumește cu ce șoptesc dușmanii sau cu ce spun prietenii despre Iisus, ci merge el însuși, pentru ca să afle chiar din gura Lui adevărul. Și n-a făcut degeaba acel drum. Nu i-a fost zadarnică petrecerea din noaptea aceea, în starea de vorbă cu Iisus. Căci lucruri mari și adevăruri mari au auzit urechile sale. I s-a descoperit taina minunată a fericirii și a mântuirii oricărui suflet: taina nașterii din nou, taina lucrării minunate a Duhului Sfânt, taina dragostei lui Dumnezeu, Care atât de mult a iubit lumea, încât și pe Singurul Său Fiu L-a dat, pentru ca oricine crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Ferice de tine, suflete frământat și neliniștit, că ai ales această cale, de a merge singur la Iisus, de a-I vorbi cu gura ta, mărturisindu-I cu sinceritate totul, pentru a auzi apoi din gura Lui cuvântul mântuitor de care ai nevoie.

Suflet drag, însetezi tu după pace? Dorești liniștea și mulțumirea?... Cine nu le dorește? Nu-i așa? După frământarea anilor în care n-ai cunoscut decât necazul, după viața fără gust pe care ai trăit-o în chip ușuratic și lumesc, după toate izbiturile pe care barca vieții tale le-a suferit, ai dori, în sfârșit, să ancorezi la țărmul Împărăției Păcii, a liniștii și fericirii care să nu se mai isprăvească niciodată.

Și tu, suflete, care, privind sus, dorești după starea minunată de odihnă și pace a sfinților, vrei tu cu adevărat să ajungi acolo? Vrei tu să trăiești chiar de pe acum în Împărăția lui Dumnezeu? O, cine ar fi atât de nesocotit, încât să spună că nu vrea să fie împreună cetățean cu sfinții, om din Casa lui Dumnezeu, locuitor al Sionului de Sus?

Fără îndoială însă că, numai cu vorbe ca acestea: „aș dori”, „aș vrea”, „nădăjduiesc”, „fac și eu ce pot”, nu se poate avea Împărăția lui Dumnezeu. Pentru a vedea și intra în această Împărăție, trebuie îndeplinită o anumită condiție, Și tocmai despre această condiție a vorbit Domnul Iisus cu Nicodim. Aceasta e taina minunată, singura cale prin care orice suflet poate ajunge în legătură cu Dumnezeu și, prin aceasta, la starea de fericire și pace.