Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, și pe care îl înviase din morți.
Domnul nostru Isus Hristos ne-a dat o pildă în toate privințele.
În oricare dintre virtuți am dori să înaintăm, El ne va sta înainte nu numai cu învățătura și cu îndemnarea Sa, ci mai ales cu pilda celei mai desăvârșite împliniri a acestei virtuți, căci El nu ne-a spus numai urechilor și minții, ci ne-a și arătat ochilor și inimii.
Cu Însăși Viața Sa, Domnul Isus ne-a dat o pildă strălucită, cât a umblat și a trăit printre oameni,
și nu numai de iubirea Sa față de toți oamenii care s-a arătat în faptele celei mai neobosite bunătăți,
sau în răbdarea celei mai înțelegătoare blândețe,
sau în mila celei mai desăvârșite iertări pe care le-a putut adăposti vreodată lumea,
ci mai ales în frumusețea și duioșia celei mai dulci prietenii pe care a cunoscut-o vreodată dragostea de frați pe pământ.
Iată-L pe Domnul, venind din nou în Betania, cu șase zile înainte de Paști.
Pentru El, care știa ce Îi vor aduce de data aceasta Paștile care se apropiau, revederea locurilor și a ființelor iubite, era nu numai un prilej de mângâiere și de întărire, ci și o trebuință adânc sufletească.
Când știi că în curând te vei despărți, plecând pe totdeauna de unde ai fost prea mult iubit, mila față de tot ce lași te-ar ține tot timpul rămas, până la plecare, tot acolo.
Prietenia celor dragi te-ar întoarce necurmat lângă ei,
căci în marile dureri, ca și în marile bucurii, simți totdeauna nevoia să fii împreună cu cei pe care i-ai iubit mai mult.
Apropierea celor iubiți îți este tot atât de necesară înaintea unei suferințe, ca o judecată sănătoasă
și ca o simțire cumpătată
și ca o hotărâre neclintită.
Cu un om ca Lazăr care trecuse prin cea mai grea încercare, adică prin moarte, ai totdeauna nevoie să stai de vorbă. Fiindcă totdeauna el are o mai largă înțelegere asupra tuturor lucrurilor vieții și durerii.
Dar când tu însuți te pregătești pentru încercarea prin care el a trecut, chiar și numai prezența lui îți este de o mare încurajare,
căci dacă el a putut birui în încercarea lui, aceasta e o garanție că și tu vei putea.
Pentru Domnul Isus, care pe lângă Firea Dumnezeiască, avea și firea omenească, prietenia și starea cu Lazăr era totdeauna o mare bucurie.
Sufletul acesta tânăr și credincios, după ce trecuse prin suferință și moarte, devenise pentru Hristos, ceea ce nici un alt muritor nu mai putea fi.
Din stările de vorbă împreună, a Domnului Isus, cu Lazăr cel înviat nu ni s-a păstrat nimic scris.
Poate că Domnul vorbise cu Lazăr atunci cuvinte care nu se pot spune, și pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească sau să le audă (2 Cor. 12, 4).
- Și de aceea Cuvântul Sfânt nu ni le-a lăsat scrise...
Poate pentru că lucrurile pe care le priveau ele, erau de dincolo de moarte și nu de dincoace de ea.
Când te așteaptă o suferință, sfătuiește-te cu acela care a trecut prin ea.
Când mergi spre o moarte, caută prietenia Acelui care a biruit-o.
Moartea este ultima încercare pentru om și pentru Dumnezeu.
Cine nu se teme de moarte înainte, acela nu are de ce se teme în urmă.
Cine o biruiește înainte de a veni, acela este un veșnic biruitor.
Așa a biruit-o Hristos
și prin El, toți ai Lui.
Slavă veșnică Ție Isuse Hristoase Marele și Veșnicul Biruitor,
care prin puterea Ta ai învins Moartea nu numai pentru Tine ci și pentru toți cei care Te urmează și Te vor urma pe Tine!
Slavă veșnică Ție pentru toți acei oameni binecuvântați, prietenii Tăi,
pe care prin Cuvântul Tău i-ai înviat,
smulgându-i de sub stăpânirea Morții
și înălțându-i deasupra ei prin credința în Tine care ești Învierea și Viața tuturor celor care cred în Tine
și făcându-i biruitori prin îndrăzneala inimii lor în Numele Tău.
Doamne Isuse, cum Tu i-ai păstrat cea mai înaltă prețuire lui Lazăr cel trecut prin moarte, ajută-ne și pe noi să arătăm unor astfel de biruitori ai morții, prețuirea cea mai înaltă
și prietenia cea mai adâncă,
fiindcă nu numai supraviețuirea lor printre noi este o minune,
ci și experiența lor unică, ne va fi cel mai mare ajutor în lupta și în viața noastră din lume, în care încă nu știm prin ce încercări mai avem de trecut, până la capăt.
Ca să ajungem cu orice preț și noi, la învierea vieții.
Amin.
+
Nu se tem de moarte-aceia ce trăit-au luminos!
- Moartea este-ncununarea sufletului credincios
care trece-n altă viață, din frumos, la mai frumos.