Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi.
Domnul nostru Isus Hristos ne-a dat o pildă în toate privinţele.
În oricare dintre virtuţi am dori să înaintăm, El ne va sta înainte nu numai cu învăţătura şi cu îndemnarea Sa, ci mai ales cu pilda celei mai desăvârşite împliniri a acestei virtuţi, căci El nu ne-a spus numai urechilor şi minţii, ci ne-a şi arătat ochilor şi inimii.
Cu Însăşi Viaţa Sa, Domnul Isus ne-a dat o pildă strălucită, cât a umblat şi a trăit printre oameni,
şi nu numai de iubirea Sa faţă de toţi oamenii care s-a arătat în faptele celei mai neobosite bunătăţi,
sau în răbdarea celei mai înţelegătoare blândeţe,
sau în mila celei mai desăvârşite iertări pe care le-a putut adăposti vreodată lumea,
ci mai ales în frumuseţea şi duioşia celei mai dulci prietenii pe care a cunoscut-o vreodată dragostea de fraţi pe pământ.
Iată-L pe Domnul, venind din nou în Betania, cu şase zile înainte de Paşti.
Pentru El, care ştia ce Îi vor aduce de data aceasta Paştile care se apropiau, revederea locurilor şi a fiinţelor iubite, era nu numai un prilej de mângâiere şi de întărire, ci şi o trebuinţă adânc sufletească.
Când ştii că în curând te vei despărţi, plecând pe totdeauna de unde ai fost prea mult iubit, mila faţă de tot ce laşi te-ar ţine tot timpul rămas, până la plecare, tot acolo.
Prietenia celor dragi te-ar întoarce necurmat lângă ei,
căci în marile dureri, ca şi în marile bucurii, simţi totdeauna nevoia să fii împreună cu cei pe care i-ai iubit mai mult.
Apropierea celor iubiţi îţi este tot atât de necesară înaintea unei suferinţe, ca o judecată sănătoasă
şi ca o simţire cumpătată
şi ca o hotărâre neclintită.
Cu un om ca Lazăr care trecuse prin cea mai grea încercare, adică prin moarte, ai totdeauna nevoie să stai de vorbă. Fiindcă totdeauna el are o mai largă înţelegere asupra tuturor lucrurilor vieţii şi durerii.
Dar când tu însuţi te pregăteşti pentru încercarea prin care el a trecut, chiar şi numai prezenţa lui îţi este de o mare încurajare,
căci dacă el a putut birui în încercarea lui, aceasta e o garanţie că şi tu vei putea.
Pentru Domnul Isus, care pe lângă Firea Dumnezeiască, avea şi firea omenească, prietenia şi starea cu Lazăr era totdeauna o mare bucurie.
Sufletul acesta tânăr şi credincios, după ce trecuse prin suferinţă şi moarte, devenise pentru Hristos, ceea ce nici un alt muritor nu mai putea fi.
Din stările de vorbă împreună, a Domnului Isus, cu Lazăr cel înviat nu ni s-a păstrat nimic scris.
Poate că Domnul vorbise cu Lazăr atunci cuvinte care nu se pot spune, şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească sau să le audă (2 Cor. 12, 4).
- Şi de aceea Cuvântul Sfânt nu ni le-a lăsat scrise...
Poate pentru că lucrurile pe care le priveau ele, erau de dincolo de moarte şi nu de dincoace de ea.
Când te aşteaptă o suferinţă, sfătuieşte-te cu acela care a trecut prin ea.
Când mergi spre o moarte, caută prietenia Acelui care a biruit-o.
Moartea este ultima încercare pentru om şi pentru Dumnezeu.
Cine nu se teme de moarte înainte, acela nu are de ce se teme în urmă.
Cine o biruieşte înainte de a veni, acela este un veşnic biruitor.
Aşa a biruit-o Hristos
şi prin El, toţi ai Lui.
Slavă veşnică Ţie Isuse Hristoase Marele şi Veşnicul Biruitor,
care prin puterea Ta ai învins Moartea nu numai pentru Tine ci şi pentru toţi cei care Te urmează şi Te vor urma pe Tine!
Slavă veşnică Ţie pentru toţi acei oameni binecuvântaţi, prietenii Tăi,
pe care prin Cuvântul Tău i-ai înviat,
smulgându-i de sub stăpânirea Morţii
şi înălţându-i deasupra ei prin credinţa în Tine care eşti Învierea şi Viaţa tuturor celor care cred în Tine
şi făcându-i biruitori prin îndrăzneala inimii lor în Numele Tău.
Doamne Isuse, cum Tu i-ai păstrat cea mai înaltă preţuire lui Lazăr cel trecut prin moarte, ajută-ne şi pe noi să arătăm unor astfel de biruitori ai morţii, preţuirea cea mai înaltă
şi prietenia cea mai adâncă,
fiindcă nu numai supravieţuirea lor printre noi este o minune,
ci şi experienţa lor unică, ne va fi cel mai mare ajutor în lupta şi în viaţa noastră din lume, în care încă nu ştim prin ce încercări mai avem de trecut, până la capăt.
Ca să ajungem cu orice preţ şi noi, la învierea vieţii.
Amin.
+
Nu se tem de moarte-aceia ce trăit-au luminos!
- Moartea este-ncununarea sufletului credincios
care trece-n altă viaţă, din frumos, la mai frumos.