În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
Ce largă este Inima Domnului și câtă bunătate este în lărgimea ei.
Ce largă este Împărăția Lui și câtă frumusețe este în lărgimea aceasta.
Ce largă este dragostea Lui mântuitoare și câți încap în ea!
Dacă Dumnezeu a îngăduit să fie pe pământ multe seminții, multe neamuri, multe limbi și multe popoare (Apoc. 7, 9) - este pentru ca să I se umple marea Lui Împărăție.
Dacă sunt multe familii care își trag numele din Hristos (Efes. 3, 15), sunt și multe lăcașuri în Cer.
Și dacă sunt multe cete care vor învia fiecare la rândul ei (1 Cor. 15, 23) sunt și multe promisiuni pentru ele.
Și dacă la Dumnezeu totul este ordine și totul este deplinătate de bucurie, - atunci să știm sigur că printre feluritele bucurii pregătite pentru cei care L-au iubit și L-au ascultat pe El pe pământ este și acea bucurie, de a le rândui fiecărei familii frățești, fiecărei comunități duhovnicești, după duhul și după particularitatea ei, un lăcaș de fericire cerească.
Va fi desigur o nespus mai mare bucurie pentru noi petrecerea veșnică numai între cei care și pe pământ au alcătuit familia noastră frățească. Seminția noastră duhovnicească, neamul și limba noastră dulce, comorile dragostei și părtășiei noastre.
Ce har veșnic va fi să stăm împreună cu cei care au fost înaintașii noștri duhovnicești, părinții și frații noștri în Domnul.
Cu cei care ne-au iubit atât de mult, s-au ostenit pentru noi, au plâns și s-au rugat pentru noi atât de mult, luptând pentru creșterea și mântuirea noastră.
Ce har să fim întotdeauna cu ei lângă Domnul, bucurându-ne de cinstea pe care le-a dăruit-o lor, după dragostea și răbdarea cu care L-au slujit ei pe El.
Atunci cinstea dată lor, se va răsfrânge binefăcătoare și fericit și asupra noastră, a tuturor celor care am fost aleși să luăm și noi parte la aceeași luptă și lucrare cu ei, să facem parte din aceeași casă cu ei (Psalm 135, 19-20).
Când va fi Marea Sărbătoare a Răsplătirii și Încununării (2 Tim. 4, 8; Matei 24, 31-46; Luca 21, 28), - atunci toți credincioșii vor fi acolo,
și când Stăpânul va răsplăti după meritul său pe fiecare, - fiecare își va avea partea sa însăși.
Dar El va răsplăti întâi pe fiecare lucrare, apoi pe fiecare comunitate, apoi pe fiecare familie, după rodul adus Împărăției Sale prin toți fiii ei care au avut același duh și aceeași solie (Apoc. 2, 3), - iar la rândul familiei, pe fiecare suflet din ea.
Iată, cum erau cele șapte biserici, fiecare având particularitatea ei,
și cum erau și cele douăsprezece seminții (Numeri 26) fiecare având rânduielile sale, îndrumarea sa, rostul său,
înăuntrul fiecărui popor vor fi răsplătite toate lucrările bune din el.
Apoi înăuntrul fiecărei lucrări, pe fiecare lucrător din ea. Apoi fiecare trebuie să-și primească lauda sa de la Domnul (2 Cor. 10, 18).
Ce minunat va fi atunci, când va veni și rândul nostru și când împreună cu toți cei din Lucrarea și din casa scumpă a familiei noastre duhovnicești Oastea Domnului, vom auzi și noi cu bucurie, din gura Domnului nostru Preaiubit, scumpele cuvinte de dragoste și mângâiere, de laudă și de cinstire, pentru tot ce a făcut Lucrarea aceasta de la nașterea ei și până la Venirea Domnului nostru, pentru slava Numelui Său Sfânt,
pentru propășirea Evangheliei Sale
și pentru mântuirea oamenilor
și fiecare din celelalte lucrări ale Lui, - la fel, la rândul lor, după cum este scris.
O, cât de fericiți vom fi când Domnul Isus va fi mulțumit de ea. Când ne va arăta lăcașul pe care ni l-a pregătit nouă la Tatăl, și desfătările veșnice de la Dreapta Lui...
O, ștergerea lacrimilor din ochii noștri atunci și cununa vieții pregătită pentru noi...
Iar înăuntrul familiei noastre, locul pregătit pentru fiecare din cei care au luptat și au suferit, ca niște buni ostași ai lui Hristos până la sfârșit... (2 Tim. 2, 3). Cu ce cutremur fericit de bucurie și de mângâiere sfântă ne vom auzi fiecare numele nostru și vom păși în fața Scumpului nostru Mântuitor.
Ce mult ar trebui să ne mângâiem unii pe alții cu această sfântă încredințare și dulce nădejde de care suntem atât de aproape...
Ce tărie și ce smerenie trebuie să ne dea ea.
Slavă veșnică Ție Isuse, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, care în harul Tău ne-ai rânduit și nouă o familie duhovnicească atât de dulce și de scumpă, în care să ne naștem din nou, din părinți așa de sfinți
și o Lucrare duhovnicească atât de frumoasă în care să ostenim pentru Tine, împreună cu frați atât de buni.
Și o Oaste atât de duhovnicească, atât de aleasă în care să luptăm pentru Numele Tău și pentru propășirea Evangheliei Tale vii, între niște suflete așa de curajoase.
Iar Sus în Casa Tatălui ai pregătit un lăcaș care să fie numai al nostru, al celor care Te-au iubit și cu cei pe care i-am iubit.
O, cât de mult ar trebui să-i iubim pe frații între care ne-ai pus Tu și între care ne-ai rânduit Tu să trăim și pe pământ și în veșnicie.
Să nu-i îndurerăm și dezbinăm cu alte învățături, să nu avem decât cele ce ni le-ai dat Tu și niciodată să nu le facem rău ci să fim cu adevărat o bucurie și o pricină de cinstire, de unitate, de ascultare și părtășie pentru frați totdeauna.
Spre a fi cu adevărat fericiți și ei cu noi și noi cu ei. Și acum și în veșnicie,
- așa ajută-ne Doamne Isuse.
Amin.
+
Fii binevoitor nainte de rugăciunea ta mereu
atunci fii sigur că te-ascultă și oamenii și Dumnezeu.