În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
Ce largă este Inima Domnului şi câtă bunătate este în lărgimea ei.
Ce largă este Împărăţia Lui şi câtă frumuseţe este în lărgimea aceasta.
Ce largă este dragostea Lui mântuitoare şi câţi încap în ea!
Dacă Dumnezeu a îngăduit să fie pe pământ multe seminţii, multe neamuri, multe limbi şi multe popoare (Apoc. 7, 9) - este pentru ca să I se umple marea Lui Împărăţie.
Dacă sunt multe familii care îşi trag numele din Hristos (Efes. 3, 15), sunt şi multe lăcaşuri în Cer.
Şi dacă sunt multe cete care vor învia fiecare la rândul ei (1 Cor. 15, 23) sunt şi multe promisiuni pentru ele.
Şi dacă la Dumnezeu totul este ordine şi totul este deplinătate de bucurie, - atunci să ştim sigur că printre feluritele bucurii pregătite pentru cei care L-au iubit şi L-au ascultat pe El pe pământ este şi acea bucurie, de a le rândui fiecărei familii frăţeşti, fiecărei comunităţi duhovniceşti, după duhul şi după particularitatea ei, un lăcaş de fericire cerească.
Va fi desigur o nespus mai mare bucurie pentru noi petrecerea veşnică numai între cei care şi pe pământ au alcătuit familia noastră frăţească. Seminţia noastră duhovnicească, neamul şi limba noastră dulce, comorile dragostei şi părtăşiei noastre.
Ce har veşnic va fi să stăm împreună cu cei care au fost înaintaşii noştri duhovniceşti, părinţii şi fraţii noştri în Domnul.
Cu cei care ne-au iubit atât de mult, s-au ostenit pentru noi, au plâns şi s-au rugat pentru noi atât de mult, luptând pentru creşterea şi mântuirea noastră.
Ce har să fim întotdeauna cu ei lângă Domnul, bucurându-ne de cinstea pe care le-a dăruit-o lor, după dragostea şi răbdarea cu care L-au slujit ei pe El.
Atunci cinstea dată lor, se va răsfrânge binefăcătoare şi fericit şi asupra noastră, a tuturor celor care am fost aleşi să luăm şi noi parte la aceeaşi luptă şi lucrare cu ei, să facem parte din aceeaşi casă cu ei (Psalm 135, 19-20).
Când va fi Marea Sărbătoare a Răsplătirii şi Încununării (2 Tim. 4, 8; Matei 24, 31-46; Luca 21, 28), - atunci toţi credincioşii vor fi acolo,
şi când Stăpânul va răsplăti după meritul său pe fiecare, - fiecare îşi va avea partea sa însăşi.
Dar El va răsplăti întâi pe fiecare lucrare, apoi pe fiecare comunitate, apoi pe fiecare familie, după rodul adus Împărăţiei Sale prin toţi fiii ei care au avut acelaşi duh şi aceeaşi solie (Apoc. 2, 3), - iar la rândul familiei, pe fiecare suflet din ea.
Iată, cum erau cele şapte biserici, fiecare având particularitatea ei,
şi cum erau şi cele douăsprezece seminţii (Numeri 26) fiecare având rânduielile sale, îndrumarea sa, rostul său,
înăuntrul fiecărui popor vor fi răsplătite toate lucrările bune din el.
Apoi înăuntrul fiecărei lucrări, pe fiecare lucrător din ea. Apoi fiecare trebuie să-şi primească lauda sa de la Domnul (2 Cor. 10, 18).
Ce minunat va fi atunci, când va veni şi rândul nostru şi când împreună cu toţi cei din Lucrarea şi din casa scumpă a familiei noastre duhovniceşti Oastea Domnului, vom auzi şi noi cu bucurie, din gura Domnului nostru Preaiubit, scumpele cuvinte de dragoste şi mângâiere, de laudă şi de cinstire, pentru tot ce a făcut Lucrarea aceasta de la naşterea ei şi până la Venirea Domnului nostru, pentru slava Numelui Său Sfânt,
pentru propăşirea Evangheliei Sale
şi pentru mântuirea oamenilor
şi fiecare din celelalte lucrări ale Lui, - la fel, la rândul lor, după cum este scris.
O, cât de fericiţi vom fi când Domnul Isus va fi mulţumit de ea. Când ne va arăta lăcaşul pe care ni l-a pregătit nouă la Tatăl, şi desfătările veşnice de la Dreapta Lui...
O, ştergerea lacrimilor din ochii noştri atunci şi cununa vieţii pregătită pentru noi...
Iar înăuntrul familiei noastre, locul pregătit pentru fiecare din cei care au luptat şi au suferit, ca nişte buni ostaşi ai lui Hristos până la sfârşit... (2 Tim. 2, 3). Cu ce cutremur fericit de bucurie şi de mângâiere sfântă ne vom auzi fiecare numele nostru şi vom păşi în faţa Scumpului nostru Mântuitor.
Ce mult ar trebui să ne mângâiem unii pe alţii cu această sfântă încredinţare şi dulce nădejde de care suntem atât de aproape...
Ce tărie şi ce smerenie trebuie să ne dea ea.
Slavă veşnică Ţie Isuse, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, care în harul Tău ne-ai rânduit şi nouă o familie duhovnicească atât de dulce şi de scumpă, în care să ne naştem din nou, din părinţi aşa de sfinţi
şi o Lucrare duhovnicească atât de frumoasă în care să ostenim pentru Tine, împreună cu fraţi atât de buni.
Şi o Oaste atât de duhovnicească, atât de aleasă în care să luptăm pentru Numele Tău şi pentru propăşirea Evangheliei Tale vii, între nişte suflete aşa de curajoase.
Iar Sus în Casa Tatălui ai pregătit un lăcaş care să fie numai al nostru, al celor care Te-au iubit şi cu cei pe care i-am iubit.
O, cât de mult ar trebui să-i iubim pe fraţii între care ne-ai pus Tu şi între care ne-ai rânduit Tu să trăim şi pe pământ şi în veşnicie.
Să nu-i îndurerăm şi dezbinăm cu alte învăţături, să nu avem decât cele ce ni le-ai dat Tu şi niciodată să nu le facem rău ci să fim cu adevărat o bucurie şi o pricină de cinstire, de unitate, de ascultare şi părtăşie pentru fraţi totdeauna.
Spre a fi cu adevărat fericiţi şi ei cu noi şi noi cu ei. Şi acum şi în veşnicie,
- aşa ajută-ne Doamne Isuse.
Amin.
+
Fii binevoitor nainte de rugăciunea ta mereu
atunci fii sigur că te-ascultă şi oamenii şi Dumnezeu.