O, fraţii mei vi-i greu
Traian Dorz - Hristos - Calea vieții noastre
O, fraţii mei vi-i greu urcând
adesea suspinaţi pe drum
dar sus credinţa, în curând
veţi fi uitat c-aţi plâns pe drum
când cu întregul suflet plin
de bucurie veţi cânta
într-un nemaisfârşit senin
veţi fi uitat c-aţi plâns cândva.
Când ale voastre cruci, smeriţi
le veţi lăsa lângă Isus
din Mâna Lui o să primiţi
cununa Slavei fără-apus
iar ochii voştri plânşi şi grei
vedea-vor Faţa lui Hristos
întreagă lacrima din ei
va şterge-o Mâna Lui, duios.
Şi faţa plină de ocări
răbdate pentru El trăind
primi-va-n veşnice cântări
sărutul Slavei strălucind
iar fruntea când vă va purta
podoaba Numelui Său Sfânt
o, cine va gândi cândva
c-a plâns o clipă pe pământ?
+
Buna cuviinţă este începutu-nţelepciunii
- fără ea nu v-a-nţelege nimeni tainele minunii
fără ea nu-s ascultate cererile rugăciunii.
+
Adevărul totdeauna trebuie căutat în toate
căci pe lume fiecare îl ascunde pe cât poate.