O, frații mei vi-i greu
Traian Dorz - Hristos - Calea vieții noastre
O, frații mei vi-i greu urcând
adesea suspinați pe drum
dar sus credința, în curând
veți fi uitat c-ați plâns pe drum
când cu întregul suflet plin
de bucurie veți cânta
într-un nemaisfârșit senin
veți fi uitat c-ați plâns cândva.
Când ale voastre cruci, smeriți
le veți lăsa lângă Isus
din Mâna Lui o să primiți
cununa Slavei fără-apus
iar ochii voștri plânși și grei
vedea-vor Fața lui Hristos
întreagă lacrima din ei
va șterge-o Mâna Lui, duios.
Și fața plină de ocări
răbdate pentru El trăind
primi-va-n veșnice cântări
sărutul Slavei strălucind
iar fruntea când vă va purta
podoaba Numelui Său Sfânt
o, cine va gândi cândva
c-a plâns o clipă pe pământ?
+
Buna cuviință este începutu-nțelepciunii
- fără ea nu v-a-nțelege nimeni tainele minunii
fără ea nu-s ascultate cererile rugăciunii.
+
Adevărul totdeauna trebuie căutat în toate
căci pe lume fiecare îl ascunde pe cât poate.