Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.
Nu există o mai mare şi o mai fericită nădejde pentru cei credincioşi în Hristos, decât această dulce făgăduinţă a Mântuitorului nostru, că El Însuşi Se va întoarce iarăşi la noi - şi că ne va lua cu El pentru ca unde este El să fim şi noi.
Făgăduinţa aceasta, Domnul o făcuse ucenicilor Săi cât era cu ei pe pământ, înainte de plecarea Lui de pe pământ în Cer şi în cele mai grele clipe pentru ei.
De aceea şi întoarcerea Lui trebuie să fie tot aşa, adică până acolo de unde a fost plecarea Sa
- şi în vremile când le va fi cel mai greu ucenicilor Săi iubiţi.
Până acolo unde au rămas acei care trebuie să fie luaţi
şi atunci când este gata să vină ameninţarea cea mare pentru ei.
Încă odată: Ce strălucită este bucuria încredinţării, că dacă Îl vom urma cu ascultare pe Hristos, Domnul nostru Preaiubit, câtă vreme umblăm pe pământ, apoi şi atunci, când va trebui să plecăm de pe el, pentru noi, nu va fi trimis îngerul morţii ca să ne ia sufletul, ci va veni Însuşi Preadulcele nostru Mântuitor şi Răscumpărător Isus Hristos - să ne ia cu Sine, Acolo unde este El.
Nu va fi trimis nici măcar un înger dintre nenumăraţii slujitori ai Stăpânului nostru Ceresc - ci aceasta o va face chiar El Stăpânul Însuşi.
Când vremea încercării noastre se va fi sfârşit,
când slujba noastră va fi încheiată,
când lupta credinţei şi osteneala alergării şi împlinirea răbdării noastre, se vor fi încheiat,
când ochii noştri plini de lacrimi şi trupul nostru istovit de lupte, şi amintirile noastre pline de rane, - vor fi ajuns la capătul drumului rânduit nouă,
atunci nimeni nu va fi trimis să ne ridice la Cer, ci El Însuşi va veni după noi, până unde ne ştie El că suntem fiecare.
Căci numai Mâinile Lui iubitoare care au fost străpunse pentru noi, ştiu cât de dulce să ne cuprindă
şi numai Inima Lui care a sângerat pentru noi, ştie cât de duios să ne îmbrăţişeze
şi numi Ochii Lui care au plâns pentru noi, ştiu cum să ne ridice de mângâietor, cum să ne ia de lin, cum să ne poarte de uşor sufletul nostru încă plin de rănile şi vânătăile primite în lumea aceasta,
pentru ca să uităm în clipa aceea tot ce am pătimit pe pământ.
O, cu ce cuvinte şi cu ce Faţă Se va apropia de noi, Domnul nostru Preaiubit, venind în întâmpinarea noastră chiar El, de la cea dintâi clipă şi de la cel dintâi pas spre lăcaşul pe care ni l-a pregătit,
iar Acolo, cu ce fericire şi cu ce cântări va fi întâmpinat credinciosul slujitor al lui Hristos, chiar de la intrarea lui în veşnicie, chiar de la apropierea lui de porţile Ierusalimului Ceresc.
Prima lui impresie trebuie să fie de o aşa de mare bucurie, încât chiar din prima clipă să i se şteargă urma tuturor lacrimilor (Apoc. 21, 4) şi urma tuturor rănilor (Apoc. 22, 2; Maleahi 4, 2), şi urma tuturor amintirilor lui dureroase din lumea aceasta şi din viaţa trecută prin ea.
O, scumpe suflete credincioase, ce mare har vă este păstrat vouă, ca să vă fie adus la arătarea lui Isus Hristos (1 Petru 1, 3).
Cât de adesea ar trebui să vă îndreptaţi voi privirile spre El, şi să vă puneţi nădejdea în răsplătirea care vă aşteaptă, pentru ca să nu cădeţi nici de frică, nici de oboseală, nici de îndoieli, cât încă sunteţi pe drumul luptelor, pe calvarul răbdării, pe altarul jertfei, pentru slujirea Dumnezeului vostru.
Fraţii şi surorile mele, încă puţină vreme, foarte puţină - şi Cel ce Vine după noi va veni şi nu va zăbovi.
O, trăiţi prin credinţă,
răbdaţi prin credinţă,
iubiţi şi vestiţi pe Domnul prin credinţă
şi aşteptaţi Venirea Domnului prin credinţă.
şi Hristos Preaiubitul Scump al sufletelor noastre va veni în ceasul în care nici nu vă gândiţi
şi cu o bucurie la care nici nu vă gândiţi
Fiţi gata, şi fiţi vrednici de El.
Veşnică slavă şi binecuvântare Ţie, Celui care vii, Isuse Doamne, Marele Dumnezeu şi Preadulce Mire şi Mântuitor al nostru...
Din toată inima Îţi mulţumim pentru toate bucuriile pregătite de Tine pentru cei care Te vor iubi şi sluji cu iubire şi credinţă până la moarte,
- dar pentru marele har care ni-l vei face, venind chiar Tu după noi, spre a ne lua cu Tine, la Tine şi lângă Tine pentru a ne aşeza alături de Tine pe totdeauna - Îţi mulţumim negrăit de mult.
Te rugăm ajută-ne ca neîncetat să ne străduim, din toate puterile noastre, să facem voia Ta, atât în mijlocul fraţilor cât şi între ceilalţi semeni ai noştri. Cu toată curăţia inimii şi a gândurilor noastre, pentru ca la sfârşit să avem harul să-Ţi împlineşti cu bucurie şi faţă de noi, această scumpă şi dulce făgăduinţă, în nădejdea căreia trăim, luptăm şi murim şi înviem.
O, îndreaptă-ne totdeauna toată inima şi toate gândurile spre această nădejde vie şi adevărată - cu o încredere nezdruncinată că dintre toate făgăduinţele Tale scumpe - aceasta este cea mai fericit împlinită de către Tine.
Să o aşteptăm neîncetat cu tot fiorul dragostei. Şi de bucuria ei, să nu mai ţinem nimic în seamă din preţul greu pe care ni l-ar cere ea.
Amin.
+
Nimic nu-i mai frumos pe lume ca Adevărul nicăiri
ferice viaţa dăruită acelei unice iubiri.