În ce privește neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, și nu Mă veți mai vedea.
Vinovăția - spune Mântuitorul - stă în faptul că odată venită Lumina în lume, lumea a iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele ei erau rele (Ioan 3, 19)...
Pe vremea când s-a desființat robia și iobăgia țăranilor, s-a putut vedea un lucru plin de mare învățătură:
Câteva familii de țigani care din tată în fiu trăiseră ca robi pe moșia unui proprietar - s-au pomenit și ei dintr-o dată împroprietăriți și așezați între unele din locuințele fostului lor stăpân.
Când s-au văzut în case largi, curate și luminoase - bieții țigani s-au bucurat nespus de mult ce noroc dăduse peste ei.
Dar curând, sărmanii oameni care se născuseră robi și crescuseră în bordeie strâmte, în corturi și cu fum și cu întuneric, au început să nu se mai simtă bine în casele curate...
ci firea lor, care nu se schimbase odată cu noua locuință, tânjea după mizeria vechilor corturi și bordeie, în care puteau trăi oricum.
Aici în casele noi, ei trebuiau să se spele, să umble cu grijă, să stea pe scaune, să mănânce la masă, - iar aceste obiceiuri lor le erau cu totul străine. După câteva zile le ajunseseră de nesuferit.
Astfel că unii dintre ei au renunțat cu totul la casele noi, curate și luminoase, - și s-au dus din nou să locuiască în vechile lor corturi mizerabile.
Iar alții, renunțând la sobe, făceau focul în mijlocul casei de-a dreptul pe parchet sau pe dușumele, cum făcuseră în cort,
și cu toții renunțând la scaune și la mese, stăteau din nou și mâncau de pe jos.
În curând starea lor era iarăși ca mai înainte de marea minune prin care trecuseră...
Schimbarea luminoasă dinafară, nu transformase nimic înăuntrul lor,
și din tot binele pe care li-l dorise cel ce le adusese eliberarea - ei nu înțeleseseră nimic și nu se aleseseră cu nimic...
Ci parcă doreau și le părea rău, după viața lor de robie și mizerie.
Dar iată și poporul lui Israel!
Scăpase și el din josnica și chinuitoarea robie în care zăcuse în Egipt, însă firea lor se obișnuise într-atâta cu mizeria și cu fumul din Egipt de care abia scăpaseră, încât lărgimea, frumusețea și înălțimile libertății primite în chip atât de minunat, nu le-a putut nici înțelege și nici suporta.
Au început să cârtească împotriva eliberatorului lor - și să dorească rușinoasa hrană și stare a robiei din care abia scăpaseră (Exod 16, 2-3).
Iată, aceasta este și marea vinovăție pe care o dovedește Duhul Adevărului împotriva lumii:
- pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Singurul Său Fiu L-a dat pentru ca oricine crede în El să nu piară - ci să aibă viață veșnică (Ioan 3, 16).
- Cuvântul S-a făcut Trup și a locuit umblând printre oameni plin de har și de adevăr, iar mulțimile au privit slava Lui, o slavă întocmai ca Slava Singurului Născut din Tatăl (Ioan 1, 14),
- apoi toți profeții au mărturisit puternic despre El,
- apoi toate lucrările Lui au mărturisit și mai puternic
- și chiar Dumnezeu Tatăl Însuși a mărturisit cutremurător,
- dar lumea cu toate aceste zguduitoare dovezi, totuși a ales calea neascultării de Lumină, alegând ascultarea de întuneric,
și a renunțat la libertatea Adevărului, întorcându-se la robia minciunii
și a lepădat neprihănirea trăirii în Hristos, alegând trăirea în mizeria și josnicia păcatului din care o izbăvise El, cu prețul cel mai scump al Jertfei Sale, al Sângelui Său, al morții Lui.
Lumina venise - dar lumea a alungat-o din ea.
Neprihănirea venise, - dar lumea a făcut totul ca S-o trimită înapoi de unde a venit.
Fiul venise, - dar vierii nu L-au putut suferi, ci au căutat să scape cât mai repede de Prezența Lui (Luca 20, 9-16).
Iată, acesta este păcatul făcut în ce privește neprihănirea, Cel Neprihănit nu are loc în lume.
El trebuie să plece mereu, îndurerat, lovit, chinuit și rănit înapoi la Tatăl.
Hristos a venit să ne aducă pe pământ saltul unei stări cerești. Slava și fericirea vieții curate, luminoase și libere de sub tirania josnică a patimilor și mizeriei sufletești. Slava neprihănirii în care stătea fericirea umblării cu Dumnezeu,
- dar lumea L-a huiduit cu dispreț și cu ură ucigașă pe Neprihănitul Educator al Neprihănirii
- și oriunde o vede, lumea urăște neprihănirea, pentru că Prezența Neprihănirii, este o jignire pentru destrăbălarea lumii.
Duhul Adevărului o dovedește pe aceasta. Și El va aduce o veșnică învinovățire tuturor acelora, care au batjocorit pe Duhul harului prin nelegiuirea lor (Evrei 10, 29).
Slavă veșnică Ție Duhul Adevărului Veșnic.
Mărturisirea Ta este adevărată.
Și dreaptă este învinuirea adusă de Tine împotriva acelora care leapădă neprihănirea și aleg păcatul.
Totuși ne rugăm neîncetat să nu lași pe nimeni în această orbie vinovată, ci să Te înduri să chemi mereu și să înștiințezi lumea, ascultând de Satana și lepădându-se de Hristos.
Mulțumindu-Ți din toată inima pentru cei pe care i-ai adus la slobozenia neprihănirii, ne rugăm mereu pentru cei care s-au întors din nou la robia păcatului.
Și ai milă nesfârșită, până când vor fi și ei strămutați deplin de Domnul, de sub puterea Satanei, la Dumnezeu.
Amin.