În ceasul sfânt al serii
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
În ceasul sfânt al serii,
când stelele răsar,
doresc al privegherii
şi-al rugăciunii har;
răpit primeşte gândul
al cerurilor mir
când tremură umplându-l
ca pe-un divin potir.
Se lasă fruntea caldă
pe Sfânta Carte lin
şi-n lacrimi dulci se scaldă
al dragostei suspin
şi toate suie, toate,
spre-al inimii sfânt Ţel,
iubirea doar mă poate
nălţa mai sfânt spre El.
Învăluită-n soare
S-ascunde Faţa Lui,
tot Cerul e-o chemare
şi zboru-i larg şi sui...
un imn slăvit e gândul,
iar sufletul potir
şi plouă-nfiorându-l
al harurilor şir...
Şi noaptea-i, cine ştie...
spre-al zorilor hotar
când fruntea grea re-nvie
înveşmântată-n har.