În ceasul sfânt al serii
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
În ceasul sfânt al serii,
când stelele răsar,
doresc al privegherii
și-al rugăciunii har;
răpit primește gândul
al cerurilor mir
când tremură umplându-l
ca pe-un divin potir.
Se lasă fruntea caldă
pe Sfânta Carte lin
și-n lacrimi dulci se scaldă
al dragostei suspin
și toate suie, toate,
spre-al inimii sfânt Țel,
iubirea doar mă poate
nălța mai sfânt spre El.
Învăluită-n soare
S-ascunde Fața Lui,
tot Cerul e-o chemare
și zboru-i larg și sui...
un imn slăvit e gândul,
iar sufletul potir
și plouă-nfiorându-l
al harurilor șir...
Și noaptea-i, cine știe...
spre-al zorilor hotar
când fruntea grea re-nvie
înveșmântată-n har.